Alege astăzi

Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?” Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”  Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti. Deuteronomul 30.11-14

Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta. Deuteronom 30.19

În primul rând trebuie observat, deși este evident, că această poruncă nu este dată necredincioșilor și nici bisericii ci poporului Israel – al Vechiului Legământ. Nici o poruncă de acest gen nu mai este reprodusă în Noul Testament fiind atribuită necredincioșilor sau Bisericii.

În al doilea rând, nicăieri în Noul Testament oamenii nu sunt chemați la mântuire, la Hristos prin Evanghelie – să creadă și să se pocăiască folosindu-se o astfel de terminologie. Această observație este de ajuns pentru a opri abuzul făcut acestei scripturi.

În al treilea rând, scopul legii nu a fost de a arăta puterea omului ci responsabilitatea lui, nu ce poate să facă ci ce trebuie să facă. Noi nu negăm responsabilitatea omului ci imposibilitatea lui de a-și împlini responsabilitățile sfinte.

În al patrulea rând, prin lege vine „cunoștința deplină a păcatului”. Omul nu-și cunoaște neputința până când nu i-o arăți clar. Nu ar fi ridicol ci o treabă serioasă și necesară, să îi spui unui om care stă la o răscruce de drumuri: mergi pe care vrei, dacă el în ciuda slăbiciunii susține că este tare sau că nici una din ele nu este închisă.

În al cincilea rând, este adevărat că stăm acolo unde se întâlnesc două căi, și doar una din ele e deschisă, iar legea ne arată cât de imposibilă este una, aceea care duce la viață. Noi nu negăm existența a două căi ci imposibilitatea omului de a merge pe cea a vieții.

În al șaselea rând, gramaticienii și băieții de școală de la colțurile străzii știu că nimic mai mult nu este semnificat prin verbele la modul imperativ decât ceea ce trebuie făcut, iar ceea ce este făcut sau poate fi făcut este prezentat prin verbe la modul indicativ.

În al șaptelea rând, Moise nu spune: „tu ai puterea și tăria de a alege” ci „alege”, „ține”, „fă”; el comunică porunci de îndeplinit, nu descrie abilitatea omului.

În al optulea rând, aceste cuvinte nu înseamnă nici extensia și nici gradul puterii umane ci distanța locală. „Mai presus” nu se referă la puterea voinței, ci la un loc care este deasupra noastră. În același fel, „departe” sau „în cer”, „dincolo de mare”, nu se referă la vreo putere în om, ci la un loc la o distanță dincolo de noi, la dreapta, la stânga, în spatele nostru sau în fața noastră.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Nu există altceva decât dublă predestinare

Sunt unii care sunt de acord că Dumnezeu i-a ales pe unii la mântuire după buna plăcere a voii Sale dar neagă cu vehemență că Dumnezeu ar fi predestinat pe alții la iad.

Ei neagă acest lucru pentru că sunt speriați de expresia – predestinați la iad. Pentru acest motiv eu sunt de acord să folosim expresia – i-a trecut cu vederea – pentru a descrie hotărârea lui Dumnezeu cu privire la cei ce nu sunt aleși.

Prin câteva întrebări vom observa împreună că și această expresie duce la aceeași doctrină a predestinării la iad și că folosirea expresiei – trecut cu vederea – este bună și are doar rolul de a arăta că predestinarea la iad este asimetrică în relație cu predestinarea la rai – dar nicidecum că nu ar implica voia lui Dumnezeu suverană.

1. Sunt toți oamenii aleși la mântuire?

Răspuns: Nu!

2. Ce a făcut Dumnezeu cu cei pe care nu i-a ales?

Răsuns: i-a trecut cu vederea (atenție – nu am zis că i-a predestinat la iad).

3. Dumnezeu i-a trecut cu vederea fiindcă a voit sau fără să fi voit?

Răspuns: i-a trecut cu vederea pentru că a VRUT să o facă deoarece El nu putea fi obligat de nimeni să facă acest lucru.

4. Dacă Dumnezeu i-a trecut cu vederea fiindcă a vrut implică acest lucru voința Lui sau nu?

Răspuns: desigur că Dumnezeu i-a trecut cu vederea pentru că așa a hotărât

5. Care este așadar diferența dintre a hotărâ să îi treacă cu vederea sau a-i predestina să-i treacă cu vederea?

Răspuns: nu este nici o diferență.

Publicat în doctrinele harului

Conferință – Ce este o biserică biblică?

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Legea lui Moise și Sabatul – o înțelegere reformată

SABATUL ÎN VECHIUL TESTAMENT

1. La creație nu există o PORUNCĂ de a ține Sabatul adresată direct oamenilor.

2. Decalogul a fost documentul oficial pe baza căruia s-a încheiat Vechiul Legământ cu poporul Israel.

3. Sabatul a fost semnul vechiului legământ încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel. Biserica nu este Israel și nici nu este în Vechiul Legământ. De aceea nu are nici semnul Vechiului Legământ.

Ce a fost sabatul pentru evrei?

Exodul 31:13 „„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. ”

Exodul 31:16 „Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. ”

Leviticul 24:8 „În fiecare zi de Sabat, să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel. ”

Ezechiel 20:12 „Le-am dat şi Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc. ”

Ezechiel 20:20 „Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!» ”

Osea 2:11 „Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate praznicele ei. ”

Neemia 9:14 „Te-ai pogorât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea ce- rurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o Lege. ”

Deuteronomul 5.15 “Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.”

Ioan 7:23 „Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? „

Matei 12:5 „Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? „

SABATUL ÎN NOUL TESTAMENT

1. Nu avem nici o PORUNCĂ în Noul Testament care să ne spună să ținem Sabatul. Toate celelalte porunci din decalog sunt repetate în afară de Sabat.

2. Nu avem nici un PĂCAT în Noul Testament legat de încălcarea Sabatului. Doar în Vechiul Legământ făcut cu Israel avem.

3. Nu avem nici o PEDEAPSĂ în Noul Testament pentru cei care nu au ținut Sabatul. Doar în Vechiul Legământ făcut cu Israel avem.

4. Nu avem o PRACTICĂ a bisericii primare dintre neamuri care să arate ținerea Sabatului

5. Nu există o PRACTICĂ sau o PORUNCĂ a Sabatului pentru patriarhi, de la Adam până la Moise.

6. Domnul Isus a dat porunci mereu dar niciodată nu a menționat și nici nu a făcut aluzie la Sabat.

7. Domnul Isus a avut obiceiul de a intra în Sinagogă în ziua Sabatului pentru că era singura zi în care îi întâlnea pe evrei adunați la închinare. Nicăieri Domnul Isus nu poruncește respectarea Sabatului cu regulile și reglementările specifice legii lui Moise.

8. Apostolii au păstrat Sabatul în exclusivitate și doar atunci când au făcut evanghelizare în sinagogile evreilor.

9. Sabatul a fost o UMBRĂ a lucrurilor viitoare – dar REALITATEA este Hristos. Sabatul a fost dat cu scopul de a prevesti răscumpărarea prin Hristos.

Sabatul a fost o umbră:

Evrei 10:1 „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

Sabatul ne-a fost un îndrumător spre Hristos:

Galateni 3:24-25 „Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.”

Hristos este sfârșitul legii (și Sabatului):

Romani 10:4 „Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.”

Legea (Sabatul) este înlocuită cu o nădejde:

Evrei 7:19 „căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.”

Matei 11:13 „Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea. „

10. Toate evenimentele importante pentru Biserică au fost promise și realizate în Ziua Domnului – cea dintâi zi a săptămânii. Nu există nici o altă zi umplută de Dumnezeu cu atâta semnificație și evenimente ale răscumpărării.

(1) Confirmarea răscumpărării. Este ziua în care Dumnezeu își confirmă planul răscumpărării prin învierea Domnului Isus.

(2)  Pecetluirea eliberării noastre. Este ziua în care a fost pecetluită răscumpărarea noastră. Cel mai important eveniment din istorie are loc în ziua dintâi.

(3)  Primul serviciu de închinare. Primul serviciu de închinare are loc în ziua învierii când Domnul se întâlnește cu ucenicii Săi.

(4) Prima predică a Domnului. În ziua aceasta Isus tălmăcește Scripturile (predică) ucenicilor Săi debusolați.

(5) Prima celebrare a Cinei. Se împarte Cina – moment al revelării de Sine a Domnului Isus pentru doi din ucenicii Săi.

(6) Manifestările vizibile ale Domnului. În ziua aceea au loc cele mai multe manifestări vizibile ale lui Hristos

(7) Promisiunea/pregustarea primirii Duhului e făcută în ziua aceea. Domnul le spune: Luați Duh Sfânt.

(8) Ziua de acțiune a Domnului. În șapte zile nu se întâmplă nimic până în următoarea zi dintâi a săptămânii când Toma este prezent.

(9) Descoperirea împlinirii planului. În ziua dintâi ucenicii află că Scripturile – legea, profeții și psalmii s-au împlinit

(10) Confirmarea nucleului bisericii. În ziua dintâi ucenicii sunt mandatați de Hristos ca întemeietori ai noi comunități religioase – Biserica

(11) Odihna de toată tulburarea. În ziua dintâi sunt ucenicii odihniți de toată tulburarea lor. În această zi se odihnesc ei în Hristos.

(12) Prezența lui Hristos se manifestă în ziua dintâi a săptămânii și, după aceea, în următoarea săptămână tot în ziua dintâi.

(13) Primirea mandatului. În acea zi el afirmă mandatul mondial de predicare a Evangheliei în care se promite iertarea păcatelor.

(14) Acceptarea tuturor neamurilor. În acea zi este ratificat noul legământ în care sunt acceptate toate neamurile.

(15) Pogorârea Duhului Sfânt are loc în ziua dintâi a săptămânii.

(16) Formarea bisericii. Este ziua oficială a formării bisericii Noului Legământ, nu a Israelului.

(17) Primirea puterii pentru misiune. Este ziua în care se oferă putere pentru evanghelizarea lumii prin pogorârea Duhului Sfânt.

(18) Primirea darurilor în Biserică. Este ziua în care se dau daruri bisericii pentru slujire în comunitate și societate.

(19) Ioan are o vedenie în Ziua Domnului. În această zi se află în Duhul și are o revelație a persoanei Domnului Isus.

(20) Apostolul Pavel (Fapte 20:7) a predicat toată ziua și a dat Cina în ziua dintâi a săptămânii. Tot în acea zi a făcut o înviere.

Astăzi suntem sub Legea lui Hristos și a Duhului Sfânt:

Romani 7:4 „Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. ”

Ioan 1:17 „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. ”

Romani 8:2 „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. ”

1 Corinteni 9:21 „cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege. ”

Galateni 6:2 „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

Galateni 2:19 „Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. ”

2 Corinteni 3:6 „care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. ”

Matei 22:37-40 „Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Publicat în Fără categorie

De ce sunt tolerate derapajele în biserică?

De ce atât de mulți slujitori nu spun nimic despre derapaje doctrinare și practici nebiblice care afectează chiar bisericile pe care ei le păstoresc?

AVERTISMENT: Dacă credeți că legitimizez prin acest articol lupta împotriva păstorilor sau a slujitorilor lui Dumnezeu și dacă dați share ca să vă găsiți o proptea în cuvintele mele, proptea pentru duhul vostru de ceartă, pentru frustrare și nesupunere – vreau să vă spun cât se poate de clar că aici ARĂT doar ceea ce fac UNII slujitori și nu intenționez sub nici o formă să universalizez sau să generalizez mesajul meu ori să spun că toată breasla slujitorilor este descalificată.

(1) Pentru că în adunare lor sunt oameni care înțeleg toleranța și dragostea în mod greșit iar păstorii lor nu vor să piardă simpatia și sprijinul lor. Dacă ai amenda practici nesănătoase poți pierde membri sau chiar poți pierde funcția și voturile democratice ale congregației împărțită pe partide și clanuri.

(2) Pentru că ei colaborează cu slujitori care susțin practicile și doctrinele cu care ei nu sunt de acord. Dacă ar amenda acele practici și-ar pierde colaboratori. Iar astăzi parteneriatul între lideri pare să fie mai important decât orice. Astăzi nuca poate sta-n perete. Sentimentul de izolare este foarte nesuferit de slujitori. Colaborarea este principiul de compromitere a valorilor, doctrinelor și principiilor.

(3) Pentru că și-ar pierde platforme importante de lansare în sfera religioasă. N-ar mai fi chemați la simpozionane, lansări de cărți, programe televizate, discuții publice etc. Iar lucrul acesta te poate transforma rapid într-un nimeni (din punct de vedere omenesc), un nimeni care va păstori o biserică prea normală pentru unele grupări religioase umflate de exhibiționism religios și isterie .

(4) Pentru că ar pierde sprijin financiar. Acesta este unul dintre motivele principale. Și mă tem că mulți slujitori iubesc atât de mult banii încât își vor pierde sufletele. Dacă ai ataca niște practici greșite nu vei mai fi chemat la evanghelizări (de unde, în unele locuri, pleci cu un sprijin financiar serios) și nu vei mai fi susținut de anumiți sponsori (sponsori despre care ei știu clar că susțin practici nebiblice și unele învățături periculoase).

(5) Pentru că sunt sătui să-i sune unul și altul și să-i urechească pentru diverse lucruri pe care le-au taxat public în predicare sau în alte contexte publice. De obicei te sună cineva (din biserică, sau din comitet sau din conducerea comunității) și îți spune: “frate, mai mulți frați m-au contactat și mi-au spus că părerea ta nu îi reprezintă și de aceea te rugăm să-ți retragi opinia publică și să ai mai mare grijă pe viitor”. Și așa ai ajuns sclavul părerilor unor oameni.

(6) Pentru că ei înșiși nu au discernământ și călăuzire spirituală. Unii nu au pregătire teologică ca să depisteze falsul și eroarea gravă. Ei nu sunt interesați de studii teologice și de doctrine. Zeci de ani o predicat moralitate terapeutică deistă. Ei nu pot discerne măcar care este adevarata Evanghelie de cea falsă. Totul se reduce la leadership, la colaborare, la a sluji, la investiții, la a vedea partea plină a paharului. Multă minte și muncă este direcționată foarte prost astăzi în proiecte religioase care nu produc nimic bun spiritual.

(7) Pentru unii cel mai detestabil lucru este să fii privit ca un Gică Contra. Decât așa mai bine ești pozitiv și constructiv. Singurele mustrări pe care ți le permiți sunt cele legate de moralitate și “apropierea de Domnu” – de regulă, aspecte generale. Tu nu ești ca schismaticii ăia care găsesc nod în papură și vezi doar negru în fața ochilor. De teama asocierii cu oameni înăcriți și frustrați ei preferă evlavioasa tăcere.

Rezultate?

  • o turmă fără discernământ spiritual, purtată încolo și încoace de orice vânt de învățătură. O turmă irelevantă pentru lume, o turmă care este victimă propriilor concepții eronate.
  • păstorul se pierde pe sine mergând pe o pantă a compromisului doctrinar și a malpraxisului spiritual. Iubirea de bani arată o boală spirituală a inimii foarte gravă care pune sub semnul întrebării realitatea nașterii din nou cât și destinul veșnic.
  • păstorul își duce turma spre pierzare, spre falsitate, erezie pentru că, în loc să protejeze turma de lupi răpitori, el însuși se comportă ca unul întrucât îi este frică să atragă atenția când turma merge spre pășuni otrăvite sau păstori falși și învățători falși.
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Doctrina harului nu duce la păcat

Singurul răspuns pe care îl poți da unui om care critică doctrina „siguranței mântuirii” și folosește ca argument principal faptul că harul siguranței mântuirii duce la păcat este să-l intrebi dacă este născut din nou.

Cum poate un om născut din nou să se gândească că ar putea folosi harul pentru a trăi în păcat?

Nu este harul mântuirii un har al eliberării și transformării? Nu este mântuirea o scăpare de nelegiuire și păcat?

Înseamnă că un asemenea fie nu are, fie nu înțelege mântuirea, harul și nașterea din nou! Cu teamă observ predicatori și pastori care vorbesc în felul acesta despre harul lui Dumnezeu!

Harul duce la sfințenie, nu păcat. Mântuirea este scăpare de păcat, nu libertate în păcat. Regenerarea este moarte față de păcat, nu viață în păcat.

Când le interpretezi exact opus înseamnă că fie nu ești mântuit, fie nu înțelegi de fel mântuirea și ar trebui să taci.

Când Isus spunea: „cine crede în Mine are viața veșnică” oferea siguranța mântuirii! Suntem atât de nesăbuiți să spunem că Isus promova o doctrină periculoasă care duce la păcat?

sursa: sf3.ro

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

google11cd509bd8e88fbd.html

google-site-verification: google11cd509bd8e88fbd.html

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu