Document istoric – Cartea Psalmilor 1931

Anunțuri
Publicat în istorie | Lasă un comentariu

Prima ediție de “cântări creștinești” prelucrată de Dumitru Cornilescu

Publicat în istorie | Lasă un comentariu

Cântări Creștinești – document istoric

Aceasta este una dintre primele ediții ale acestui model de carte de cântări – care își are originea într-o ediție precedentă compilată de Dumitru Cornilescu. La vremea potrivită voi prezenta într-un articol prima ediție a cărții de cântări prelucrată de Dumitru Cornilescu. Astăzi aceste cărți de cântări (cu alte câteva sute de cântări adăugate) sunt folosite de adunările evanghelice (creștinii după evanghelie ramura 2).

Publicat în istorie | 1 comentariu

Mărturisirea 1927 și Statutul 1905 al Baptiștilor

Mărturisirea credinței creștinilor botezați 1927

Statutul Organizației Bisericească a Baptiștilor 1905

Publicat în istorie baptistă | 1 comentariu

Divorț si recăsătorire

Există două perspective majore cu privire la problema divorț-recăsătorire.

1. Perspectiva prohibitivă complet.

Susținătorii acestei perspective afirmă că nu există nici un caz în care divorțul să fie permis. Ei nu pornesc cu o perspectivă pragmatică, pastorală sau de consiliere în formularea acestei perspective, ci de la exegeza Scripturii.

2. Perspectiva permisiv cazuistică.

Această perspectivă se poate împărți în mai multe variante deoarece susținătorii ei afirmă diferite cazuri și motive pentru care se poate permite divorțul (și recăsătorirea, în unele cazuri).

– cazul de adulter

– cazul de adulter și abandon

– cazul de adulter, abandon și/sau abuz

Voi prezenta câteva argumente pentru prima poziție, pe care o consider cea biblică. Pentru o analiză mai largă a pasajului din Matei 19 care pare să permită divorțul și asupra textului din 1 Corinteni 7, vă rog să downloadați aceste documente aici și aici. Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

“făcute pentru pieire” – Romani 9

Este necesar să înțelegem limitele imaginii folosite de Pavel. Oare în ce fel Dumnezeu face vase pentru o întrebuințare de cinste?

Este clar că acest pasaj este folosit deseori pentru a afirma doctrina dublei predestinări, însă pasajul nu detaliază faptul că alegerea la viață și alegerea la ocară nu se realizează în același fel. Cei care sunt aleși la viață sunt puși deoparte de Dumnezeu și mântuiți prin puterea Lui regeneratoare, însă cei care sunt aleși pentru pierzanie, de fapt sunt lăsați deoparte sau sunt “trecuți cu vederea” – ca să folosim limbajul teologilor reformați.

Așadar, pe aceștia din urmă Dumnezeu nu îi împinge sau obligă spre păcat și nici nu-i face păcătoși, ci ei devin singur păcătoși preluând natura umană și continuând în păcatul pe care îl iubesc și îl doresc în mod voluntar.

22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;

Scopul vaselor

Scopul lui Dumnezeu a fost ca să-și arate slava atributelor Sale: “fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea”. Așadar, deși unii se vor duce la pieire, totuși scopul lui Dumnezeu a fost propria lui slavă și nu pieirea omului. Cu siguranță, slăvirea lui Dumnezeu are loc și prin faptul că unele vase sunt pentru pieire.

Felul în care Dumnezeu își arată mânia față de aceste vase poate fi multiplu:

(1) Acești oameni se nasc “copii ai mâniei ca și ceilalți” (Efeseni 2:3); (2) împotriva lor Dumnezeu își descoperă mânia “din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1:18); (3) ei resping Evanghelia și de aceea “mânia lui Dumnezeu rămâne” peste ei (Ioan 3:36) dar (4) “la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 5:6) și din “din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării” (Coloseni 3:6; Efeseni 5:6).

Suportarea vaselor

Este clar din pasa că lui Dumnezeu nu i-a făcut plăcere starea vaselor mâniei pentru că le-“a suferit cu multă răbdare”. Dar suferirea acestor vase a fost pentru ca El să fie slăvit. El le-a creat, le-a tolerat, le-a lăsat în voia lor dar slava lui Dumnezeu nu va fi nicidecum pierdută sau micșorată.

Poate că nu este la voia întâmplării faptul că Pavel nu spune că a hotărât aceste vase pentru pieire “mai dinainte” așa cum afirmă despre vasele milei. Este evident că Dumnezeu le-a lăsat deoparte/le-a trecut cu vederea însă limbajul folosit aici trebuie să stabilească felul în care noi vorbim despre vasele mâniei.

Sfârșitul vaselor

Pavel folosește un verb pasiv când afirmă finalul acestor vase ale mâniei: “făcute pentru peire” (grecește katartizó). Dumnezeu nu a trimis aceste vase ale mâniei în distrugere în mod automat chiar dacă scopul le-a fost atașat de la bun început. Oamenii merg în pierzare datorită păcatelor lor și nu datorită faptului că n-au fost aleși la mântuire. Este din nou clar aici că apostolul Pavel continuă să vorbească despre destinul etern al sufletelor și nu despre slujire.

Aceste vase sunt pierdute pe baza păcatelor lor. Condamnarea se bazează pe fapte dar lăsarea în aceste fapte are la bază abandonul hotărât de Dumnezeu.

Ce înseamnă „făcute pentru pieire”? (1) Textul nu mai spune că aceste vase au fost „pregătite dinainte” pentru pieire; (2) Textul spune că Dumnezeu are răbdare cu aceste vase; (3) Este sigur că păcatul nu a fost creat de Dumnezeu în ei dar (4) Dumnezeu le dă viață știind că vor fi inamicii Lui și vor pieri așa că și dacă cineva acceptă doar preștiința lui Dumnezeu va ajunge la aceeași concluzie; (5) pentru că îi „suferă cu răbdare” înseamnă că El nu își găsește plăcere în faptul că îi crează știind că vor merge la pieire.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

“Pe Esau l-am urât”

13. după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.“

Ce înseamnă că Dumnezeu l-a urât pe Esau? De ce nu se poate referi la “slujire”?

(1) În context se referă la faptul că nu a fost ales să fie copil al promisiunii, copil spiritual. Tot pasajul vorbește despre această distincție între descendent fizic și descendent spiritual.

(2) Nu doar contextul dar nici situația nu poate justifica acest limbaj atât de drastic. De ce Dumnezeu ar respinge pe cineva de la slujire și i-ar spune că-l urăște? Nicăieri nu mai vedem un asemenea limbaj folosit în privința respingerii cuiva de la slujire.

(3) În plus, Scriptura nu îl condamnă nicăieri pe Esau pentru că nu a slujit, ci pentru că a fost un om cu un caracter urât și s-a jucat cu Dumnezeu: Evrei 12:16 „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. „

Când a început Dumnezeu să-l urască pe Esau?

Este clar că pasajul îl prezintă pe Esau respins înainte să se fi născut. Cineva ar putea întreba, pe drept, dacă Dumnezeu urăște oameni înainte ca să se fi născut, adică înainte ca ei să fi făcut bine sau rău.

Răspunsul nu este chiar atât de complicat pe cât pare inițial.

(1) Dumnezeu este o Ființă atemporală și este clar că Dumnezeu l-a văzut pe Esau ca un om stricat din veșnicie și i-a displăcut total acest lucru.

(2) Nu se poate spune că Dumnezeu a iubit în veșnicie ceva ce era total contrar naturii Sale.

(3) Pe de altă parte, Dumnezeu a hotărât ca să-l lase pe Esau în stricăciunea cu care se naște orice om și de aceea ura lui Dumnezeu pentru Esau cuprinde toată viața lui Esau.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu