Vot, PSD, gânduri la rece

www.facebook.com/apologiareformata/videos/578551299565034

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Botezul în apă (articole)

Botezul în apă și Evanghelia

Natura botezului în apă

Legământ în apa botezului

Imoralitatea înainte de botez

Botezul pentru căsătorie („botezul prematrionial”)

Botezul, intrarea în ucenicie

Botezul în moarte spre înviere

Botezul și Cina Domnului, poartă și perimetru

Botezul, poarta de intrare în adunarea locală

Convertirea anterioară botezului

Un botez complet biblic

Botezul ca identificare publică

Botezul ca semn

Foloasele botezului

Publicat în botez, Fără categorie | Lasă un comentariu

3 live-uri despre închinare

Cine hotărăște cum ne închinăm

Cel mai frecvent și fals Argument pentru solo-uri

Principiul congregațional care ar reforma 99% din slujbele adunărilor

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

1 Corinteni 13 – CESAȚIA DARURILOR REVELATOARE

I. Superioritatea dragostei între daruri

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor. 

2. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, 

şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; 

chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sînt nimic. 

Subiectul pasajului este superioritatea dragostei între daruri și roade iar autorul demonstrează această superioritate arătând continuitatea dragostei în comparație cu darurile revelatoare și roade. Așadar, deși subiectul este dragostea, totuși autorul dedică mult timp pentru a arăta că darurile de care erau atașați cel mai mult corintenii erau intenționate să fie temporare. Pe tot parcursul pasajului nu se discută despre alte daruri, ci doar despre cele revelatoare. 

Forța argumentului lui Pavel scade dacă el se referea la venirea Domnului Isus peste mii de ani. Este clar că Pavel privea momentul încetării lor în imediata apropiere 1. fie prin împlinirea funcției lor pentru că descoperă, ca și canonul VT, tot ce a intenționat Dumnezeu (vv.8-11), 2. fie prin venirea Domnului Isus (vv.12-13)

Dinamica darurilor revelatoare și sensul lor de manifestare. Întâi este activ darul de revelare – comunicare (prorocie și limbi) care duce la cunoaștere (recepționare), cunoaștere care la rândul ei are rolul de a genera credință. Astfel avem menționate toate cele trei daruri revelatoare: vorbire în limbi, proorocie și cunoaștere. 

! Este important să facem o distincție între darul cunoașterii și cunoaștere spirituală. În primul caz avem de-a face cu un dar dat unor oameni iar în al doilea caz avem de-a face cu o responsabilitate a tuturor credincioșilor. Cred că pasajul vorbește despre darul cunoașterii pentru că îl pune între celelalte daruri dar implică responsabilitatea cunoașterii din partea tuturor credincioșilor a cunoștinței adusă prin acest dar.

1. Anunțarea cesației darurilor Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

masa Domnului pentru adunările fără slujitori

Cea mai înaltă expresie a părtășiei creștine este Masa Domnului. Acolo nu mai sunt robi și liberi, femei și bărbați, învățați și neînvățați, săraci și bogați, păstori și enoriași.

De aceea, a nu celebra masa Domnului pentru că nu sunt oameni acreditați, pregătiți, învățați, ordinați, înmatriculați într-un loc sau altul, este un atac 1. asupra temeliei Cinei, care este jertfa Domnului, 2. a gazdei care ne întinde Masa, care este Hristos și 3. a centrului acestei părtășii care este Mântuitorul nostru.

Mărturisirea baptistă de la 1644 spunea în articolul XLI astfel:

“Persoanele desemnate de Hristos pentru a înfăptui aceste rânduieli (botezul și Cina), aşa cum Scripturile îl învaţă pe un discipol predicator, nu trebuie să fie legate de o anumită biserică, prelat sau persoană trimisă în mod extraordinar, însărcinarea de a se alătura rânduirii fiindu-le dată prin nici o altă apreciere decât cea de a fi discipoli.”

Este adevărat și normal ca, atunci când biserica a reușit să descopere și să recunoască public persoanele alese de Duhul Sfânt ca slujitori și prezbiteri, să încredințeze acestora aceste slujiri dar lipsa lor nu poate anula prezența rânduielilor biblice.

Am întâlnit adunări care n-au luat Cina Domnului luni de zile sau nu au putut oficia un botez fiindcă nu a venit cineva ordinat. Este o greșeală gravă care leagă în mod nebiblic Masa Domnului de o persoană din exteriorul adunării, stabilind o rânduială în adunarea locală care este total necunoscută în Noul Testament.

Sfatul meu pentru adunările care n-au slujitori aleși special ca să fie prezbiteri, este să rânduiască câțiva frați care să împartă elementele Mesei Domnului și astfel să nu despoaie adunarea de o bucurie legitimă care i-a fost promisă de Hristos.

Unele adunări pun elementele pe o masă în fața adunarii și fiecare merge să își ia (biserica reformată Apologia are această practică) de acolo elementele fiindcă Masa Domnului nu o DĂM noi. Masa este a Domnului și El care este gazda, ne dă. Noi suntem beneficiari și luăm. Este singura noastră implicare.

Dacă ar fi absolut necesar să existe un om acreditat de o universitate și ordinat de o structură ierarhică atunci înseamnă că Masa Domnului depinde în mod esențial de această ordinare, ceea ce nu este niciunde învățat în Scriptură. De asemenea, ar însemna că adunările unde sunt puse alte persoane din adunare să se roage și să împartă elementele, fac un abuz de autoritate și poziție, deodată ce nu preotul/păstorul face aceste lucruri, ci el este doar prezent.

Înțeleg dorința de a împiedica anarhia și curajul firesc al multora, motiv pentru care încuviințez faptul că frații slujitori trebuie să slujească adunarea în această rânduială. Marturisirea de la Londra 1689 afirmă la articolul 26.8

Ei sunt desemnați în mod specific pentru a veghea la ceea ce Domnul a rânduit, și pentru a pune în aplicare puterea și însărcinările pe care Domnul le-a încredințat sau la care El îi cheamă.

Doamne ajută!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cina Domnului în teologia lui Ignatie (35-100 d.Hr)

Am întâlnit foarte puțini predicatori care să nege că Cina Domnului era mult mai frecventă decât ceea ce vedem astăzi în cele mai multe adunări neo-protestante și evanghelice. Cât timp această discuție rămâne un aspect pur teoretic, la nivel de dezbatere, nimeni nu pare să fie deranjat prea mult.

Multe persoane se lasă convinse de adevăr dacă acesta este expus pozitiv, fără să fie aplicat la situația lor. Astfel, poți auzi mulți oameni care sunt de acord că frecvența Cinei ar trebui să fie cel puțin săptămânală dar atunci când le arăți că practica lor este incosecventă cu declarațiile lor, aceștia bat în retragere și se apără cu tot felul de argumente care se apropie vertiginos de penibil.

Singurul argument puternic pentru credincioși mi se pare că este tradiția. Și este ciudat să vezi acest lucru între evanghelicii care au atât de multă alergie la tradiție. Ei se opun tradiției, dacă este a altora, nu a lor. Faptul că tradiția lor este mai recentă pur și simplu nu contează.

Cel mai probabil rărirea slujbelor cu Masa Domnului survine reacției de pendul imediat după reformă față de doctrina și practica falsă a bisericii catolice. Evanghelicii s-au tras deoparte și s-au tras atât de tare încât refugiul a devenit o altă extremă. Desigur, aceasta este poziția mea și ea este supusă criticii, ca orice altă idee.

Cel care a observat această eroare a fost Jean Calvin. El a militat constant și consecvent pentru reintroducerea slujbelor săptămânale de Masa Domnului. După sute de ani mișcarea Fraților a fost recunoscută pentru așezarea acestui obicei biblic – celebrarea săptămânală a Mesei Domnului.

Mișcările de reformare eclesiologică a bisericilor baptiste au readus în centru Masa Domnului, cu frecvența săptămânală, dar nu datorită tradiției mișcării fraților, ci datorită mișcărilor reformate și în special a lui Jean Calvin. Cred că este o reformare eclesiologică absolut necesară. Din nefericire, multe biserici reformate au readus în mentalul dogmatic colectiv o înțelegere reformată biblică asupra Cinei Domnului dar au păstrat frecvența lunară din motive cu totul neconvingătoare. Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Sabatul la părinții bisericii

Există o nerozie care se tot vehiculează cum că sabatul a fost abolit de împăratul Constantin. Încă din primele două secole creștine în documente importante și scriitori prolifici arată că duminică a fost ziua în care credincioșii se adunau pentru închinare.

Chiar dacă unor persoane nu le va place acest lucru, din considerente teologice și denominaționale, totuși noi nu putem măslui Istoria pentru a se potrivi agendei noastre. Iată doar câteva citate:

 • Epistola către Digonet (150-200), capitolul IV:

“iar despre frica lor cu privire la mâncări, la Superstiția lor cu privire la sâmbete, la mândria tăierii împrejur, la batjocorirea postului și a zilei celei dintâi a lunii, nu socot că trebuie să afli de la mine, că toate sunt de râs și nu merită să vorbesc despre ele”.

• Învățătura celor doisprezece apostoli (50-120), Capitolul XIV:

“când vă adunați duminica Domnului, frângeți pâinea și multumiți, după ce mai întâi v-ați mărturisit păcatele voastre, ca jertfa voastră să fie curată.”

• Epistola lui Barnaba (70-135), capitolul XV:

“Iată ce vrea să spună: “nu-mi plac sâmbetele de acum, ci sâmbăta aceea pe care am făcut-o, în care, după ce Mă voi fi odihnit de toate, voi face începutul zilei a opta, care este începutul altei lumi. De aceea, sărbătorim cu bucurie ziua a opta, după sâmbătă, în care și Hristos a înviat, și după ce s-a arătat s-a înălțat la ceruri”.

• Ignatie către Magnezieni (35-108) capitolul IX:

“Așadar, cei care au trăit în rânduielile vechi și au venit la nădejdea cea nouă, să nu mai țină sâmbăta, ci duminica, în care și viața noastră a răsărit, prin El și prin moartea Lui, pe care unii o tăgăduiesc”.

Iar în capitolul următor spune (X):

“este o Nebunie să vorbești de Hristos și să trăiești ca iudeii. Că nu creștinismul a crezut în iudaism, ci iudaismul în creștinism, în care s-a adunat toată limba, care a crezut în Dumnezeu”.

• Apologia filozofului Aristide către împăratul Titus Hadrianus Antonius (125):

“Cu toate acestea și ei au greșit în ce privește adevărata cunoștință și în mintea lor ei cred că-L slujesc pe Dumnezeu, În vreme ce prin modul lor de a vedea lucrurile, slujba lor este adusă îngerilor nu lui Dumnezeu. Așa se întâmplă când ei sărbătoresc sabatul și începutul lunii, praznicul azimilor, marea sărbătoare, postul, circumcizia și purificarea mâncării, lucruri de care ei nu își dau seama.”

• Iustin Martirul, prima apologie, capitolul LXVII:

„Iar în ziua de duminică, toţi cei ce locuiesc la oraş sau la ţară se adună împreună într-un loc şi citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât îngăduie timpul. Iar după ce a terminat cel care citeşte, conducătorul dă instrucţiuni verbal şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune”

„Dar duminica este ziua când noi toţi ţinem adunarea noastră comună, pentru că este prima zi, în care Dumnezeu, schimbând întunericul şi materia, a creat lumea, iar Isus Cristos, Salvatorul nostru, a înviat din morţi în aceeaşi zi. Căci El a fost răstignit în ziua dinainte de Saturn (sâmbătă), iar în ziua de după Saturn, care este ziua soarelui, S-a arătat ucenicilor şi apostolilor şi i-a învăţat aceste lucruri, pe care vi le-am supus şi vouă spre examinare.”

• Clement de Alexandria (190):

“ziua a șaptea este proclamată o zi de odihnă, pregătind prin abstinență de la rău pentru prima zi, adevărata noastră odihnă” (comentariu la cele 10 porunci)

• Tertulian (150-220) in cartea Un răspuns evreilor capitolul IV:

“urmează că, la fel cum abolirea circumciziei carnale și a vechii legi este demonstrată ca fiind realizată la momentele specifice, tot așa respectarea Sabatului este demonstrată ca fiind temporară”

“Nici nu ar trebui să cred că a fost o altă lege pe care ei [evreii] o revendicau, decât cea în care și-au amintit existența prescripției referitoare la „ziua sabatelor”. De aici este evident că forța acestor precepte a fost temporară și respecta necesitatea circumstanțelor actuale; și că nu în vederea respectării sale în perpetuitate, Dumnezeu le-a dat anterior o astfel de lege.”

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu