Sesiune București pe Doctrinele Hrului – Conferința Semper Reformanda (text)

1. Introducere în Doctrinele Harului

Doctrinele Harului sau cele cinci puncte ale calvinismului nu sunt doctrinele lui Calvin. El ar fi fost oripilat la gândul că cineva ar fi numit cuvintele Scripturii ca fiind calvinism.

Deși nu tot ce au spus reformatorii este după Cuvânt, totuși recunoaștem că Reforma a fost un eveniment unic în istorie când Dumnezeu a făcut ca lumina Evangheliei să cuprindă Europa prin cei pe care noi îi numim reformatori.

Aceste doctrine nu sunt toată Biblia. Deși sunt un fundament teologic de pe care predicăm totuși ele nu sunt predicate la fiecare text biblic expus.

Aceste doctrine sunt supuse la tot felul de caricaturizari și de aceea trebuie să prezentăm adevarul cu atenție asa încât Satan să nu aibă nimic de câștigat de la noi.

Noi nu punem la îndoială mântuirea sau caracterul susținătorilor doctrinelor arminiene, ci acuratețea doctrinelor lor. Așadar, noi vom vorbi despre doctrine, nu despre persoane. Continuă lectura

Anunțuri
Publicat în doctrinele harului | Lasă un comentariu

Predestinarea (Efeseni 1)

Alegerea necondiționată este decretul lui Dumnezeu prin care (1) din vesnicie El a ales (2) în Hristos, (3) după buna plăcere a voii Sale, (4) spre slava harului Său (5) o mulțime de oameni păcătoși pe care nu o poate număra nimeni (6) ca să fie mântuită pentru eternitate.

1. AUTORITATEA

În cele mai multe cazuri doctrina predestinării este formulată prin obiecțiile filozofice care pot fi aduse acestei doctrine. Există foarte puțină preocupare pentru ceea ce spune textul. Odată ce doctrina filozofică este stabilită nu rămâne decât să interpretăm pasajul conform cu conceptele noastre despre Dumnezeu, dreptate, har și liberă voință.

2. DIFICULTATEA

Mândria. Nimic nu poate scoate mai clar în evidență mândria ascunsă a omului ca această doctrină. Omul are încredere în sine, crede că este ceva bun în sine, crede că se poate reface când greșește etc și de aceea doctrina predestinării este una dintre cele mai urâte doctrine. Mândria este motivul pentru care oamenii urăsc și resping această doctrină.

Idolatria. Pe de altă parte, oamenii religioși nu pot trăi cu Dumnezeul adevărat, ci își făuresc un dumnezeu al lor care să se potrivească cu plăsmuirile minților lor și poftelor lor păcătoase. Un Dumnezeu suveran este un Dumnezeu foarte nepopular astăzi.

3. ABORDAREA Continuă lectura

Publicat în doctrinele harului | Lasă un comentariu

Conferința “Semper Reformanda” București. Video sesiunea “Doctrinele Harului” (TULIP)

Sesiunea de întrebări după predica pe Soli Deo Gloria (începe la minutul (1:06:00)

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Mântuirea ca proces lucrat de Sfânta Treime

Mântuirea este un proces realizat de Sfânta Treime. În trei mesaje doresc să vă arăt felul în care fiecare Persoană garantează experimentarea unei mântuiri desăvârșite.

Dumnezeu Tatăl

Dumnezeu Fiul

Dumnezeu Duhul Sfânt

Publicat în doctrinele harului, video | Lasă un comentariu

Doctrina depravării totale (studiu)

twoviewsofsin-copyI.  O definiție scurtă ca să știm despre ce vorbim

Totala depravare este doctrina potrivit căreia (1) orice om este conceput și născut având o natură păcătoasă (2) așa încât toate aspectele persoanei sale sunt corupte de păcat: trupul, voința, sentimentele, mintea și conștiința, și (3) de aceea omul este mereu înclinat spre rău (4) și tot ceea ce face el este păcătos deoarece este făcut în separare de Dumnezeu, (5) motiv pentru care omul va fi condamnat să fie despărțit de Dumnezeu pentru eternitate.

Nouă aspecte ale depravării totale

1. (Originea păcatului) Omul este născut și conceput în păcat.

2. (Rădăcina păcatului) Omul are o natură păcătoasă. Înrădăcinarea păcatului. 

3. (Extensia păcatului) Toate părțile sufletului omului sunt corupte de păcat. Toate facultățile sufletului sunt înlănțuite de păcat.

4. (Manifestarea păcatului) Tot ceea ce face omul păcătos este păcat (spiritual). Omul este incapabil să voiască și să facă ceva bun.

5. (Înclinația păcatului) Omul păcătos este predispus/înclinat spre cele mai mari păcate (aparte de harul restrictiv).

6. (Neputința păcatului) Omul este total incapabil să se întoarcă la Dumnezeu.

7. (Aversiunea păcatului) Omul se împotrivește permanent Evangheliei harului (nu oricărei evanghelii).

8. (Condamnarea păcatului) Omul se află sub condamnarea eternă a lui Dumnezeu.

9. (Eternitatea păcatului) Păcătoșenia nespusă a omului se va manifesta etern.

II.  De ce este esențială această doctrină pentru creștinism, Evanghelie și mântuire

Depravarea totala a omului – un adevăr crucial 

I. Implicații în evanghelizare și mântuirea necredincioșilor

1. Această învățătură păstrează exclusivitatea inițiativei lui Dumnezeu în mântuire. Acesta este creștinismul. Fără această doctrină nu avem creștinism pur Dacă omul este afectat de păcat în gândire, simțire și voință înseamnă că nu știe, nu vrea și nici nu poate să se întoarcă la Dumnezeu și înseamnă că este necesară o intervenție supranaturală a lui Dumnezeu pentru ca acesta să fie luminat, înclinat și abilitat să vină la Dumnezeu.

2. Această învățătură îl convinge pe om că are o problemă fundamentală. Cât timp omul crede că este bine el nu va căuta și nici nu va dori vreo soluție pentru problema lui. Această doctrină are rolul de-al convinge pe om că are nevoie de transformare. Poate că omul nu va înțelege de la început că Dumnezeu este singura soluție însă această doctrină cel puțin îi va arăta că are o problemă foarte gravă.

3. Această învățătură ia încrederea omului în sine și îl pregătește pentru exercitatea credinței. Deși credința – dependența absolută de Dumnezeu în vederea mântuirii – este darul lui Dumnezeu totuși smerirea omului este un pas premergător exercitării acestei credinței. Cu cât omul este mai înclinat să creadă că poate face ceva pentru sine cu atât mai mult se depărtează de momentul în care se încrede total în Dumnezeu.

4. Această învățătură face diferența fundamentală între Evanghelie și moralitate. Omul depravat poate fi moral dar nu poate fi duhovnicesc și creștin. Moralitatea înseamnă o acțiune externă corectă însă Dumnezeu transformă inima omului prin Evanghelie. Evanghelia nu vine pentru a ne face morali, deoarece putem fi și fără ea, ci pentru a ne face vii.

5. Această învățătură trasează cadrul înțelegerii experienței nașterii din nou. Fără naștere din nou nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Această naștere din nou înseamnă restaurarea facultăților omului după chipul Domnului Isus. Tot ce este stricat în depravarea omului este refăcut prin nașterea din nou.

6. Această învățătură linșează decisiv orice perspectivă de restaurarea a ființei umane. Dacă omul este mort în greșelile și păcatele sale, dacă voința, mintea și sentimentele sunt afectate de păcat și înclinate către păcat, înseamnă că nimic nu-l poate restaura decât o înviere spirituală. Oamenii care încă se încred în educație, în reformarea politicii și societății în vederea transformării omului, trebuie să înțeleagă doctrina depravării totale.

7. Această învățătură este o autentificare suficientă a Scripturii. Orice om care se uită la starea lumii în care trăim și apoi citește Sfânta Scriptură poate observa că Biblia are dreptate în tot ceea ce spune despre omul căzut în păcat. Este suficient să înțelegem această doctrină și să vedem că doar prin înțelepciunea divină au putut scriitorii Scripturilor să afirme cu atât precizie starea stricată a omenirii.

8. Această învățătură arată de ce iadul este răspunsul normal al lui Dumnezeu față de păcat. Oamenii au o aversiune față de felul în care pedepsește Dumnezeu pentru că nu au înțeles gravitatea stării de păcat în care se află omul în mod voluntar și benevol.

9. Această învățătură este un atac frontal pentru filozofiile omenești. Evoluționismul nu reușește să arate evoluția morală și spirituală a omului pentru simplul fapt că ea nu există. Gândirea pozitivă este secerată din rădăcină de această învățătură deoarece este o negare evidentă a realității și, de aceea, este o teorie plină de ipocrizie. Idealismul care așteaptă salvarea umanității dintre oameni este arătat ca fiind o nădejde falsă deoarece de la om nu se poate aștepta un bine trainic și durabil.

10. Această învățătură este specifică lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt are rolul de a convinge lumea de păcat, de a străpunge inimile celor necredincioși și păcătoși. Dacă nu predicăm acesată doctrină putem fi siguri că Duhul lui Dumnezeu nu va binecuvânta predicarea noastră.

11. Această doctrină pavează calea către o convertire corectă: ea aduce momentul prăbușirii la picioarele lui Hristos (a păcătoșilor). Accentul nu va mai fi pe o decizie ci pe o capitulare. Accentul este pe ceea ce poți să faci și nu pe ceea ce Dumnezeu va face cu tine. Această doctrină nu va produce falși convertiți. Ea, dimpotrivă, va aduce omul la epuizare și disperare așa încât el să strige după ajutor.

12. Această doctrină aduce convingere de păcat și copiilor morali din familiile de credincioși. Această problemă a devenit acută pentru că sute sau mii de asemenea tineri se botează fără ca să fie născuți din nou sau să fi experimentat vreodată convingerea autentică de păcat. Această doctrină îi ajută să-și vadă stricăciunea și depravarea moralității.

13. Această doctrină corectează malpraxisul în evanghelizare (la predicatori) – apel la voința roabă și sentimentalism. Dacă omul poate și dacă el trebuie să vrea atunci metodele de evanghelizare vor fi îndreptate spre producerea de asemenea rezultate.

14. Această doctrină îl ia pe om și pe Dumnezeu în serios. Este un lucru serios că oamenii creați după chipul lui Dumnezeu sunt corupți. Este un lucru serios că Dumnezeul veșnic este ofensat. Este un lucru serios că oamenii pot petrece veșnicia în iad. Doctrina depravării totale arată că noi luăm oamenii în serios. Noi nu suntem doctori superficiali și nebuni care spunem pace pace când nu este nici o pace.

II. Implicații pentru credinciosul mântuit

1. Această învățătură este un izvor de recunoștință, laudă, mulțumire și închinare față de Dumnezeu. Deoarece inițiativa în mântuire aparține în exclusivitate și totalitate lui Dumnezeu înseamnă că omul mântuit își îndreaptă inima închinătoare doar către Dumnezeu pentru a-L adora și a-I mulțumi pentru lucrarea supranaturală de mântuire.  Doar când vezi adâncimea gropii în care ai fost căzut și boala incurabilă de care ai suferit vei aprecia pe Cel care te-a scos afară și te-a vindecat.

2. Această învățătură clădește în om un realism biblic. Deși unii tind să spună că această învățătură duce la pesimism, totuși acest lucru nu este adevărat ci, dimpotrivă, această învățătură oferă un realism biblic care ne ajută să ne vedem pe noi înșine, pe ceilalți oameni, lumea în care trăim și pe Dumnezeu așa cum trebuie.

3. Această învățătură îl ajută pe om să vadă că toată lucrarea sfințirii depinde de Dumnezeu. Deoraece omul este stricat în toate facultățile sufletului său înseamnă că orice pas spre sfințire depinde de Dumnezeu și I se datorează Lui. Pentru acest motiv omul continuă să-L laude nu doar pentru actul mântuirii ci pentru nenumăratele intervenții ale lui Dumnezeu în sfințire.

4. Această învățătură îl ajută pe credincios să vadă că răsplățile veșnice sunt un dar divin. Dumnezeu ne răsplătește pentru faptele și slujirea noastră bună. Dar aceste fapte și slujiri sunt un rezultat al lucrării lui Dumnezeu în noi fiindcă noi nu am fi putut și nici dorit să le facem pe când eram în starea noastră de păcat.

5. Această învățătură ne arată că avem nevoie de sângele Domnului Isus și curățirea Duhului și după ce am fost mântuiți. Datorită rămășițelor păcatului în noi avem nevoie ca cele mai bune fapte ale noastre să fie curățite și sfințite de Domnul Isus Hristos și Duhul Sfânt. Nu putem fi independenți pentru nici măcar o faptă sau slujire bună.

6. Această învățătură este un atac mortal asupra doctrinelor perfecționismului. Cei care spun că pot fi perfecți sau că au ajuns la o asemenea stare în care nu trebuie să se mai pocăiască nu își cunosc păcatul cu adevărat. Această învățătură aduce lumină asupra tuturor aspectelor în care omul păcătuiește și este stricat.

7. Această învățătură oferă o explicație suficientă a stării lumii în care trăim. Noi nu avem voie să fim dezamăgiți de lumea în care trăim deoarece nu avem așteptări de la ea întrucât Biblia afirmă că omul este stricat și cu inima îndreptată doar spre rău. Putem înțelege toată nenorocirea creată de om pe pământ prin înțelegerea acestei învățături.

8. Această învățătură îl păstrează pe credincios în dependență de Dumnezeu. Știindu-și starea disperată el va fi atent, veghetor și se va folosi de orice ocazie sfântă pentru a nu se lăsa pradă depravării. Dacă nu cunoști realitatea despre depravarea umană vei dori, în mod prostesc, autonomie și libertate. Atât de mulți credincioși luptă prin fire pentru că nu au înțeles că, în ciuda nașterii din nou, rămășițele stării depravate au încă influență în viața acestuia și are nevoie de Dumnezeu până la finalul vieții.

9. Această învățătură este cel mai potrivit medicament pentru boala mândriei. Ori de câte ori un credincios are tendința să se mândrească cu faptele sau slujirea lui el va afla că tot ce are bun vine de la Dumnezeu și este lucrat în el prin Duhul Sfânt.

10. Această învățătură ar trebui să ne stârnească mila față de cei nemântuiți. Poate prietenii tăi, membri ai familiei tale, poate chiar membri ai bisericii sau colegii tăi sunt nemântuiți și tu însuți cunoști acum adâncimile păcatului în care s-a scufundat ființa umană. Înțelegând grozăvia și gravitatea acestei stări nu poți rămâne nepăsător.

11. Această învățătură ne arată că alegerea la mântuire nu depinde de faptele omului. Dumnezeu nu avea cum să ne aleagă datorită faptelor sau credinței noastre deoarece noi n-am fi fost în stare să le facem fără ajutorul Lui. Dacă ne-ar fi ales datorită faptelor pe care El le produce în noi înseamnă că El și-a condiționat alegerea de o altă lucrare de a Sa ceea ce ne duce la aceeași concluzie – că totul depinde de El.

12. Este crucial pentru pocăința sinceră. Dacă nu vedem starea în care ne aflăm este puțin probabil că ne vom putea întoarce către Dumnezeu în atitudinea potrivită. Doar înțelegerea corectă a păcatului nostru ne poate aduce în această stare potrivită și plăcută lui Dumnezeu.

13. Această învățătură atacă ateismul practic. Noi nu existăm fără Dumnezeu nici o fracțiune de secundă în ce privește existența noastră fizică, și cu atât mai puțin am putea vorbi despre ceva ce Dumnezeu așteaptă de la noi ca să facem spiritual care să hotărască destinul nostru, adică cel mai mare și important lucru din univers. Suntem total corupți și depindem necurmat de Dumnezeu. A nu depinde de El este același lucru cu a fi ateu, nu declarat, ci practicant.

III.  Ce nu este “depravarea totală”?

Optez uneori pentru schimbarea expresiei “totala depravare” deoarece ea duce mulți oameni în eroare în ce privește căderea omului în păcat. Pentru acest motiv această doctrină a fost numită uneori și “depravarea radicală” pentru a sublinia că depravarea a atins centrul personalității umane – inima.

1. Depravarea totală nu înseamnă că omul are o inabilitate fizică. Omul se poate deplasa la o casă de rugăciune, poate rosti rugăciuni, poate citi Scriptura, poate cânta cântări dar acestea toate nu demonstrează că omul este născut din nou deoarece toate acestea pot fi făcute din motivații greșite, pentru slavă personală, pentru justificare de sine, din obișnuință, din tradiție etc.

2. Depravarea totală nu înseamnă că imaginea lui Dumnezeu în om a fost pierdută complet. Chiar dacă păcatul a pătruns până în adâncimile ființei umane totuși oamenii pot gândi, pot simți, pot fi mustrați în cugetele lor și pot acționa voluntar. Acestea sunt dovezi că imaginea lui Dumnezeu în om nu a fost distrusă ci deteriorată.

3. Depravarea totală nu înseamnă că omul nu are cunoștințe despre Dumnezeu și voia Lui. Cu siguranță omul are multe cunoștințe despre Dumnezeu primite pe calea revelației naturale așa cum Scriptura atestă deslușit în Romani 1:19-20 însă această cunoaștere nu este mântuitoare ci este un argument împotriva oamenilor atunci când sunt judecați. Mai mult, omul are o cunoaștere naturală a unor adevăruri fundamentale (Romani 1:18, 30).

4. Depravarea totală nu înseamnă că omul are o lipsă mentală. Oamenii pot crede că Biblia este adevărată, că Dumnezeu există, că există o judecată viitoare, că Domnul Isus este Mesia și că Domnul Isus a murit pentru păcătoși. Dar acest lucru nu îi diferențiază cu nimic de demonii care au acceptat intelectual și chiar emoțional toate aceste adevăruri.

5. Depravarea totală nu înseamnă că omul nu mai are conștiință. Toți oamenii au conștiință dar cei mai mulți oameni își reprogramează conștiința ca să nu mai acționeze după valorile morale divine ci o omoară ca să nu îi mai acuze atunci când fac răul. Desigur, acest lucru poate fi realizat până la un punct deoarece Dumnezeu păstrează ceva viu în această conștiință (Romani 2:14-15).

6. Depravarea totală nu înseamnă că omul este cât de rău poate fi. Oamenii nu sunt atât de răi pe cât pot să fie deoarece Scriptura ne arată deslușit că Dumnezeu pune anumite bariere în calea răspândirii răului (Romani 1:24, 26, 28). Oamenii ajung să comită atrocități doar atunci când Dumnezeu își retrage barierele care stăvilesc răutatea umană. Dumnezeu restrânge răul fie prin stăpâniri, fie prin conștiință.

7. Depravarea totală nu înseamnă că omul comite toate formele posibile de rău. Este evident că oamenii nu fac toate formele de păcat care pot fi comise. Există păcate care se exclude unul pe celălalt și de aceea nu pot fi comise de același om.

8. Depravarea totală nu înseamnă că omul nu poate face fapte morale. Scriptura ne arată că oamenii “fac din fire lucrurile legii” (Romani 2:14-15) realitate care însă nu exclude faptul că oamenii fac aceste fapte din slavă deșartă, pentru justificare de sine sau alte motivații greșite.

9. Depravarea totală nu înseamnă că omul nu poate fi religios. Fariseii și cărturarii se ruagu, citeau Scripturile, posteau și făceau milostenii mai mult decât toți oamenii însă Domnul spune despre ei că erau robi păcatului (Ioan 8:34) și că îl aveau de tată pe Satan (Ioan 8:44).

Publicat în doctrinele harului | Lasă un comentariu

Isus Hristos garantează o mântuire desăvârșită

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Analiză a argumentelor lui Lazăr Gog pentru vorbirea în limbi

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu