Anastasia Filat – un articol excelent despre cum să fii mințit cu privire la calvinism

Nu scriu acest articol doar pentru că nu sunt de acord cu felul în care este caricaturizat calvinismul ci îl scriu deopotrivă pentru arminieni și calviniști ca să evidențiez formele necinstite și mârșave de discurs teologic.

Îmi veți ierta asprimea limbajului pe alocuri dar trebuie să ne oprim din folosirea acestor metode care nu se potrivesc deloc cu cinstea de care ar trebui să fim caracterizați în dialogul cu oponenții noștri.

Am citit cu neplăcere articolul scris de doamna Anastasia Filat pe blogul Moldova creștină care poate fi citit aici. Am refuzat acum câțiva ani să răspund articolului dar pentru că văd că sunt promovate aceste falsități am îndrăznit să răspund într-o măsură oarecare.

I.

Observați vă rog că înainte să expună (în mod fals și caricaturizat) teologia calvinstă domna Anastasia prezintă anumite practici pe care, spunea ea, le-a promovat Jean Calvin reformatorul. Amintește: arderea pe rug, femeile obligate să fie îmbrăcate în negru, interzicerea fardurilor, pedeapsa cu moartea pentru vrăjitorie și erezie etc.

Acesta este un mod parșiv de a prezenta un sistem teologic deoarece nu are nici o legătură cu practicile amintite mai sus. Există o legătură stabilită implicit între teologie și aceste practici care în realitate nu există. Este ușor de demonstrat acest lucru:

1. Milioanele de calviniști de la Calvin încoace nu au susținut practicile respective despre care eu nici măcar nu am auzit. Așadar nu există nici un fel de legătură între calvinism și practicile respective. Nici o legătură.

2. L-am citit destul de mult pe Calvin (cărți pro și contra lui) dar încă nu am aflat până astăzi de acele practici. Având în vedere acest lucru cer doamne Anastasia să ne prezinte surse primare care atestă aceste afirmații ale dumneaei.

3. Având în vedere că nu este nici o legătură între acele practici și teologia calvinistă doresc să aflu care este motivul pentru care a prezentate acele lucruri care, pentru mintea tolerantă post-modernistă, sunt extraordinar de grave. Știți de ce? Ca să inoculeze ideea că ar fi o problemă cu calvinismul.

4. Chiar dacă acele practici ar fi fost cu adevărat promovate de Jean Calvin – ele nu infirmă teologia lui. O învățătură este bun sau rea nu dacă omul care o promovează este într-un fel sau altul ci dacă este din Scriptură sau nu. Asta este întrebarea: este calvinismul biblic sau nu? Întrebarea nu este dacă femeile erau obligate să se îmbrace în negru. Este irelevant.

5. Calvinismul la puțină vreme după Jean Calvin s-a dezvoltat într-un sistem complex teologic, cultural și social care nu poate fi redus într-un mod atât de simplist și păgubos la reformatorul Calvin. Alții de după el au influențat decisiv direcția acestui sistem. Iar oamenii aceștia n-au avut nici o treabă cu practicile mai sus amintite.

Este destul ce am spus până acum ca să observați că șmecheria nu ține. Nu poți să mă faci să resping calvinsmul pentru că un om proeminent a avut niște deviații pe care, de altfel, le dorim dovedite.

II.

Generalizarea este un mare păcat în discuțiile teologice. Aș dori să o provoc pe doamna Anastasia să-mi aducă surse primare care să confirme că Jean Calvin a ars 45 de femei pe rug, a omorât oameni pentru erezie și vrăjitorie. Există un singur caz pus pe seama lui Calvin și acesta este bine-cunoscutul caz al lui Servetus, caz care trebuie înțeles în cultura, societatea și timpurile respective altfel scoatem totul din context și ne bălăcărim în ideile pe care dorim noi să le promovăm pentru a ne avantaja teologia. Așadar, o suspectez serios pe această doamnă de minciună și de rea intenție. Una este să spui că Jean Calvin a ucis oameni zilnic și alta este să spui că a fost de acord cu uciderea unui om și că, de fapt, nu la porunca sa a fost ucis (că nu era el împărat) ci el ar fi putut să-l scape dar nu a făcut-o. Aceasta a fost greșeala lui.

III.

Când ajungem să citim în articolul acestei distinse doamne „învățătura” lui Calvin se subliniază îngroșat că sistemul calvinist „respinge astfel complet liberul arbitru”. Scuzați-mă dar asta este o minciună foarte grosolană și ceva ce nu poate fi atestat ca reprezentând o doctrină calvinistă. Puteți să citați ce fel de oponenți doriți. Eu vă provoc să citați pe reformatul Jean Calvin și calviniști proeminenți. Pe de altă parte, este o diferență între implicațiile pe care noi le afirmă despre un sistem teologic și implicațiile pe care sistemul respectiv le afirmă. În cazul nostru oponenții calvinismului spun despre calvinism că respinge ideea de liberul arbitru dar calvinismul nu îl respinge și îl afirmă așa cum voi dovedi prin câteva citate (vă recomand să citiți în acest articol o explicație mai largă la pagina 19). Îl citez pe Calvin:

Cu alte cuvinte omul nu este asuprit de nici un alt jug „decât cel al unei slugărnicii voluntare” şi este „robit din pricina necesităţii; liber din pricina voinţei” – Jean Calvin, Învăţătura Religiei Creştine – vol. 1, (Oradea: Cartea Creştină, 2003), 405.

O afirmație importantă și adevărată este că „teologia calvinistă este identificată de multe ori cu cele „cinci puncte ale calvinismului””. Dar dumneaei nu precizează că acest lucru este fals. Citiți doar Institutele lui Calvin și nu veți găsi nimic din cele cinci puncte ale calvinismului – cel puțin nu în forma simplă și sistematizată pentru simplul fapt că el nu era prezent la formularea acestora. Cele 5 puncte nu reprezintă calvinismul (pe scurt aici o explicație).

IV.

În descrierea celor 5 puncte am fost bucuros să găsesc mult adevărat dar undeva trebuiau să intervină scăpările. Ele apar la punctul „harul irezistibil” unde spune că teologia calvinistă afirmă că „Harul mântuitor al lui Dumnezeu nu poate fi respins”. Acest lucru este fals. Calvinismul face diferența între harul general și harul eficient. Harul general care vine doar prin Cuvânt (asta s-a întâmplat la predicarea lui Ștefan când s-au „împotrivit Duhului Sfânt”). Harul eficient (numit și irezistibil) îndreaptă inima omului spre Dumnezeu. Harul acesta nu forțează omul și nici nu îl face să aleagă ceva împotriva voinței sale ci pur și simplu înclină inima spre ce este bine. Acesta este harul irezistibil (puteți citi o explicație foarte bună aici).

În final găsesc această afirmație „Această învățătură descurajează pe cei din lume de a căuta în mod activ mântuirea, iar pe creștini de a vesti evanghelia celor necredincioși.” Dar eu întreb:

– în ce fel descurajează calvinismul pe cei nemântuiți de a căuta „în mod activ mântuirea”? Cu ce anume descurajează? Nu poți arunca afirmații în vânt fără măcar să le explici cu atât mai mult cu cât ar fi nevoie chiar de o argumentare.

Eu spun că nici un necredincios nu este descurajat pentru simplul fapt că nu are de unde să știe și nu i se cere niciodată să vadă dacă este ales sau nu. Lui i se promite mântuirea în Hristos dacă se pocăiește și crede. Toți cei care vin la Hristos vor fi primiți. Așadar să vină oricine vrea.

– de ce descurajează pe creștini de a vesti Evanghelia? Mântuirea vine prin auzirea Cuvântului. Chiar cei aleși nu sunt mântuiți fără predicarea Cuvântului. Deci în ce sens este descurajat un creștini să vestească Evanghelia? Nu este descurajat. Este doar o presupoziție și o implicație bazată pe ignoranță cu privire la ce afirmă calvinismul. Calvinismul afirmă că nimeni nu poate fi mântuit fără metoda predicării Cuvântului și, de aceea, trebuie vestită Evanghelia.

Și o voi îndemna pe doamna Anastasia să citească istoria bisericii recente pentru a înțelege că unii dintre cei mai mari evangheliști și misionari au fost calviniști! Primul baptist misionar proeminent a fost calvinist. Prințul predicatorilor – Spurgeon, prin care Dumnezeu a zguduit Londra, a fost calvinist. Jonathan Edwards, prin care Dumnezeu a lucrat poate cea mai mare trezire spirituală de la apostoli încoace, a fost calvinist.

Informați-vă!

Acest articol a fost publicat în arminianism, recenzie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.