Migrarea nemulțumiților prin adunări 

O problemă specific adunărilor evanghelice este transferul haotic al membrilor de la o adunare la alta.

Evident, nu am în vedere cazuri în care oamenii se mută în alte orașe din diverse motive – caz în care prezbiterii ar trebui să le poată indica o adunare sănătoasă. De asemenea, un caz special este atunci când un membru are convingeri împământenite diferite de cele ale adunării locale și dorește să facă parte dintr-o adunare care îi împărtășeste convingerile. Părerea mea este că ar trebui lăsat acolo decât să genereze alte situații neplăcute.

Slujitori care colaborează în multe proiecte ajung să se saboteze reciproc atunci când vine vorba de „numărul de membri” (formulă consacrată și care trădează perspectiva greșită prin care se asociază succesul (nu sănătatea) unei adunări cu numărul de membri).

Dacă în același oraș există două adunări baptiste iar un membru dintr-o asemenea adunare are anumite frustrări sau a fost implicat în niște conflicte, va fi ispitit să se ducă la cealaltă adunare. Bineînțeles un membru în plus nu strică. Așa că păstorul gazdă nu se interesează serios de motivul pentru care acest individ se transferă, ci îl primește cu drag. Poate chiar îi dă rapid o slujbă ca să-l facă să se „simtă” confortabil.

Așa se promovează tacit între slujitori și adunări „vagabondajul spiritual”. În loc ca o adunare să cerceteze serios situația și să respingă orice venire bazată pe frustrări, neiertare și conflicte, sau chiar să ajute la rezolvarea problemei, de obicei primește asemenea membri fără discuții serioase preliminare.

Este greu de înțeles de ce slujitorii acceptă asemenea transferuri. Acel om conflictual nu se schimbă prin transfer, ci va produce probleme oriunde se va duce. În plus, și alții predispuși se același comportament vor fi încurajați de acest comportament nesănătos și vor produce uneori rupturi dureroase în adunări și vor genera migrații nefondate de membri.

Există situații în care unele transferuri au ca motiv mofturi: stilul muzical, stilul predicii, cafea și suc la intrare, voie bună în adunare, copiii nu stau „pe capul parinților” în timpul slujbelor etc. Consider că o mutare pe asemenea motive este o dovadă de superficialitate crasă.

Desigur, dacă o adunare predică o evanghelie falsă, dacă membrii trăiesc o viață stricată iar disciplina nu este practicată și dacă acea adunare este decedată spiritual, atunci posibilii membri născuți din nou care caută viață, ar trebui primiți cu drag. Însă în cele mai multe cazuri avem de-a face cu simple mofturi sau frustrări personale născute din mândrie și nepocăință.

Să nu mai vorbim de cazuri în care sunt primiți membri care n-au teologia adunării respective. O asemenea acțiune este sinucigașă pentru direcția doctrinară a acelei adunări mai ales dacă persoana aceea vine împreună cu familia sau are câtuși de puțină influență spirituală. Din păcate astăzi teologia nu mai este considerată atât de importantă. Unii zic că tot ce contează este că toți Îl iubim pe Isus.

Există adunări formate și „plantate” doar pe aceste două criterii: 1 – mofturoșii și nemulțumiții sunt bine primiți pentru că, cu siguranță, adunările din care vin sunt problema; 2 – dacă vrei altă muzică, alte lumini, alte ceremonii, altă distracție – atunci merită să te muți la o biserică relevantă.

Cu toții suntem responsabili de această situație. Atât conducerea cât și congregația ar trebui să descurajeze asemenea comportamente. Dacă nu ne trezim vom deveni niște adunări pline de sclifosiți și mofturoși care ne facem bagajele și plecăm din loc în loc la fiecare situație neplăcută nouă și nu învățăm să luptăm cu arme spirituale, să iertăm, să vindecăm, să tăiem și să restaurăm ca oamenii lui Dumnezeu.

Acest articol a fost publicat în eclesiale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Migrarea nemulțumiților prin adunări 

  1. XLucian zice:

    Mai demult am avut și eu „revelația” aceasta. Dar pe o imagine „laică”.
    Am asociat-o cu evanghelizarea în sensul următor:
    Este o practică în Romînia ca o „companie de stat” să aplice amenzi la altă „companie de stat”, deoarece așa e legea. Asta nu aduce nici un beneficiu „statului”, fiindcă banii se „plimbă” în interiorul structurilor funcționale proprii.
    Acum similitudinea: tot așa se întîmplă și cu „migratorii” din biserici. Unele biserici cresc numeric, altele scad, dar numărul de credincioși rămîne același (presupunînd că toți sunt credincioși). Astfel că nu se lucrează deloc la creșterea Regatului, la lucrarea pentru întrarea numărului complet al națiunilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s