Mântuirea nu este o tranzacție religioasă ci este, prin definiție, o „scăpare”. 

Ești mântuit dacă ești scăpat în mod real de ceva nu dacă ai impresia, convingerea sau senzația că ești mântuit.

Dacă îmi spui ca ești mântuit eu te întreb: care sunt lucrurile de care ești mântuit?

1. Trebuie să fii mântuit de mânia divină. Noi nu suntem prietenii lui Dumnezeu prin naștere ci fii ai mâniei. Mântuiții beneficiază de dragostea Lui.

2. Trebuie să fii mântuit de diavolul. Prin naștere el este tatăl nostru spiritual fiind influența spirituală primară. De el ne mântuiește Dumnezeu. Cel mântuit este înfiat ca fiu legitim al lui Dumnezeu.

3. Trebuie să fii mântuit de tine însuți. Mântuirea înseamnă crucificarea eului și a firii pământești. Aceasta este nașterea din nou când suntem eliberați de stăpânirea dictatorială a păcatului.

4. Trebuie să fii mântuit de lume. Lumea este influența plină de stricăciune care scufundă oamenii în păcat. Suntem mântuiți când ne adaugăm trupului lui Hristos.

5. Trebuie să fii mântuit de condamnarea Legii. Vinovăția noastră este infinită și doar prin Isus putem fi iertați și socotiți neprihăniți pentru totdeauna.

6. Trebuie să fii mântuit de moarte. Deși murim totuși moartea nu este ultimul pas întrucât cei mântuiți vor fi înviați datorită Duhului care îi locuiește.

7. Trebuie să fii mântuit de iad. Iadul este despărțirea supremă de Creatorul. Mântuiții sunt așezați în locurile cerești pentru a se bucura de prezența Mântuitorului.

8. Trebuie să fii mântuit de întuneric. Întunericul este mintea orbită la frumusețea lui Dumnezeu și a lucrărilor Sale. Iluminarea Duhului este izbăvirea din prostie.

9. Trebuie să fii mântuit de legea păcatului și a morții. Această lege avansa stricăciunea morală și spirituală din noi. Cel mântuit are „legea Duhului de viață” care îl capacitează să trăiască o viață nouă.

10. Trebuie să fii mântuit de dușmănia față de Dumnezeu. Cel mântuit este reconciliat cu Dumnezeu.

11. Trebuie să fii mântuit de „comoara de mânie”. Ea diferă de la om la om în funcție de faptele sale rele. Cel mântuiți sunt făcuți moștenitori ai bogățiilor veșnice.

12. Trebuie să fii mântuit de necredință. Necredință este autonomie și independență de Dumnezeu adică ateism practic. Credința, nădejdea și dragostea formează raportarea omului mântuit la Dumnezeu.

Acest articol a fost publicat în soteriologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s