Iertare și consecințe

Eu am o convingere fermă din Biblie că orice păcat poate fi mărturisit înaintea lui Dumnezeu și iertat. Dacă ceva nu este iertat se datorează necredinței, nemărturisirii păcatului și împietririi inimii. Așadar, Dumnezeu iartă tot. Dar aceasta nu este toată povestea.

Ajungem la problema consecințelor. Unii oameni își imaginează că iertarea înseamnă anularea pedepsei și a consecințelor însă acest lucru este fals atât în ce privește relația noastră cu Dumnezeu, relația noastră unii cu alții cât și relația noastră cu biserica.

Pedeapsa este o consecință naturală a păcatului și nu are de-a face cu vinovăția păcatului.

Ca să înțelegem ușor diferența dintre vinovăție și consecință vă prezint un caz ipotetic.

Cineva dă cu mașina în tine. Consecința păcatului lui este o internare a ta în spital. Ar fi absurd să spui că tu ești vinovat. Celălalt este vinovat dar și tu suporți consecințe. Așadar poți avea consecințe ale păcatului fără ca să fii vinovat. Acest lucru poate fi valabil cu privire la propria persoană: dacă ești iertat poți totuși experimenta anumite consecințe.

Câteva exemple ar fi de ajutor:

1. Consecințe trupești. Consecințele trupești sunt dintre cele mai întâlnite consecințe ale păcatului. Motivele sunt lesne de înțeles și nu au de-a face cu răutatea sorții sau a lui Dumnezeu. Voi da câteva exemple sugestive:

– în primul rând, unele păcate duc la boli grave și incurabile care sfârșesc de multe ori în moarte și acest lucru se întâmplă prin legătura de cauză – efect. Nu ar trebui să-l scoatem nici de aici pe Dumnezeu întrucât aceste legi sunt stabilite și guvernate de El: Ioan 5:14 „După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” ”

– în al doilea rând, deși uneori nu se poate stabili o relație de cauză-efect între păcat și boală ea poate apărea ca urmare a intervenției lui Dumnezeu. Pedeapsa prin boală nu vine ca o răzbunare a lui Dumnezeu ci ca o cercetare care ar trebui să ne conducă la pocăință. Când suntem loviți în trup ne este mai ușor să-L auzim pe Dumnezeu: 1 Corinteni 11:30 „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. ”

– unii dintre cei care au păcătuit și au fost pedepsiți cu o boală pentru păcatul lor au fost totuși vindecați după pocăință și mărturisire: Iacov 5:16 „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

– Dumnezeu vindecă dar nu o face totdeauna și nu respectă nici o regulă umană. Unii dintre cei care au păcătuit au murit pentru că Dumnezeu a vrut să păstreze mărturia și puritatea Bisericii și a considerat că moartea unor oameni era necesară pentru cei mai mulți oameni

– credincioși sau necredincioși: Faptele apostolilor 5:5 „Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. ”

2. Consecințe eclesiale. Este o mare confuzie la acest punct. De fapt, probabil aici este cea mai mare confuzie chiar între slujitorii adunărilor. Unii cred că iertarea presupune restaurarea din toate punctele de vedere. Dar am observat deja că restaurarea are de-a face cu consecințele și nu cu vinovăția sau relația cu Dumnezeu. Spre exemplu:

– Iertarea nu presupune că un om va avea aceeași poziție în biserică ca și înainte să fi păcătuit. El poate fi iertat și acceptat dar asta nu înseamnă că va avea toate privilegiile și beneficiile de mai înainte. Este posibil să nu mai poată fi prezbiter, să nu mai poată fi învățător, să nu mai poată oficia acte de cult etc. Pavel vorbește despre o asemenea descalificare: 1 Corinteni 9:27 „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. ”

– În caz de erezie, răzvrătire sau păcate scandaloase Biblie poruncește excluderea din părtășia Bisericii (1 Corinteni 5:9,11,13; Matei 18:17). De ce? Așa a hotărât Dumnezeu să se facă în adunarea Lui. Trebuie să acceptăm ce spune Cuvântul fără să ne pretindem mai neprihăniți și iubitori decât este Dumnezeu: 1 Corinteni 5:13 „Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela. ”

– Alții care păcătuiesc primesc mustrări publice sau scrise: 1 Timotei 5:20 „Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.” În cazul ereticilor se cere o separare totală (1 Timotei 6:5; Romani 16:17; 2 Ioan 1:10); O altă metodă biblică de disciplinare este separarea de cei credincioși dar care sunt răzvrătiți (2 Tesaloniceni 3:6), care trăiesc în păcat (2 Timotei 3:5) și produc dezbinări (Tit 3:10; 2 Tesaloniceni 3:14).

3. Consecințe veșnice. Unele păcate duc inevitabil la pierderea răsplății veșnice. Dacă așa stau lucrurile de ce ne-a mira că există consecințe temporare deoadată ce există și veșnice? Eu zic că ar trebui să fim mult mai deschiși spre cele care au loc acum și să sperăm că cele veșnice nu vor exista deși acest lucru este imposibil. Trăirea noastră afectează răsplătirea noastră: 1 Corinteni 3:15 „Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. ”

4. Consecințe familiale. Un copil al lui David a murit în urma păcatului său: 2 Samuel 12:13-14 „David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.” „Adonia a fost ucis de Solomon; Absalom s-a răsculat împotriva tatălui său după ce l-a ucis pe fratele său Amnon. Amnon a necinstit-o pe soră-sa Tamar. Asta este istoria familiei lui David. Există consecințe grave în familie atunci când păcătuim. De aceea nu este o joacă păcatul.

5. Consecințe sociale. În foarte multe cazuri mărturia oamenilor care au păcătuit este pierdută aproape pentru totdeauna. A iertat Dumnezeu? Sigur că a iertat. Înseamnă că omul nu mai are o slăbiciune în domeniul în care a căzut? Nu înseamnă asta. Înseamnă că trebuie să vegheze ca să nu cadă iarăși. Dar nu ne putem aștepta ca oamenii necredincioși să gândească ca Dumnezeu și să accepte ca autoritate spirituală pentru astfel de om. Din păcate mărturia unui om poate fi compromisă pentru totdeauna din cauza unor păcate scandaloase sau a unor trăiri păcătoase continue: Matei 5:13 „Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. ”

6. Consecințe relaționale. Aici doresc să fac referire la încrederea care se pierde prin păcate făcute față de alții. Chiar dacă Dumnezeu și frații acordă iertare totuși încrederea este ceva ce se câștigă printr-o viață transformată și pocăită. Altfel oferirea încrederii este o naivitate. Un violator, un hoț notoriu sau un preacurvar nu poate primi aceeași încredere ca unul care nu a făcut asemenea fapte chiar dacă a fost iertat. El este iubit și iertat de Dumnezeu și de frați dar nu poate avea aceeași încredere. Ea se câștigă. Faptele apostolilor 15:37 „Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu, dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. ”

7. Consecințe civile. Poți primi amenzi, poți fi trimis în judecată, poți fi pus să dai despăgubiri sau chiar poți face închisoare pentru anumite fapte. Te-a iertat Dumnezeu dacă te-ai pocăit? Sigur că a făcut-o. Dar ordinea civilă a statului este și ea de la Dumnezeu și îți cere să plătești anumite despăgubiri pentru unele fapte sau chiar te poate izola de restul societății pentru anumite fapte. Ești iertat dar pedepsit. Romani 13:4 „El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. ”

8. Consecințe spirituale. În păcat există un regres spiritual. Regresul există indiferent că este mare sau mic. Oamenii pierd progresul spiritual, pierd bucuria mântuirii, pierd siguranța, pierd claritatea comuniunii cu Dumnezeu etc. Nu putem spune că Dumnezeu nu iartă când ne pocăim dar putem spune că odată ce a păcătuit există un regres spiritual și consecințe spirituale profunde. Nimeni nu ar trebui să fie liniștit doar pentru că este iertat și nici n-ar trebui să fie mulțumit că este primit pe „ultima bancă a raiului”.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s