Putregaiul din inima omului

Dacă crezi că un om nu poate veni la Hristos (ca să fie mântuit) pentru că mintea lui este orbită la frumusețea lui Hristos, pentru că voința lui este robită de păcat și pentru că dorințele sale sunt legate de poftele firești, atunci crezi în așa-numita și mult hulita doctrină a „depravării totale”.
 
Această învățătură biblică nu afirmă că toți oamenii sunt cât de răi pot să fie sau că și-au pierdut chipul lui Dumnezeu, ci afirmă că întreaga personalitate a omului este într-o asemenea măsură afectată de păcat încât omul nu se poate întoarce la Dumnezeu fără intervenția supranaturală și directă a Duhului Sfânt asupra inimii omului.
Cred că Biserica trebuie să recupereze urgent această învățătură tot mai atacată astăzi. Trebuie recuperată pentru că este crucială din mai multe motive:
 
– pentru că doar așa renunțăm la metode manipulative de convertire a oamenilor – acestea fiind foarte frecvente tocmai datorită unei perspective greșite asupra stării omului;
– pentru că doar așa apreciem și adorăm harul lui Dumnezeu care aduce mântuire. Acesta este un motiv pentru care închinarea este slabă;
– pentru că doar așa vom depinde total de puterea supranaturală a lui Dumnezeu în convertire. Doar așa înflăcărăm rugăciunea și folosim doar metodele biblice ale harului;
– pentru că doar așa vom înceta să avem așteptări irealiste de la oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu și puterea Lui. Așa ne oprim de la a forța oameni să ia decizii firești;
– pentru că doar așa vom valorifica corect faptele oamenilor nemântuiți și nu vom mai atribui merite pentru moralitatea lor;
– pentru că doar așa îl ajutăm pe om să simtă starea disperată în care se află și îl pregătește pentru exercitarea credinței și întoarcerea la Hristos;
– pentru că doar așa înțelegem ce este nașterea din nou și faptul că ea este lucrată în mod supranatural de Dumnezeu. Doar așa înțelegem că o decizie nu rezolvă nimic.
 
Cu alte cuvinte, dacă renunțăm la această învățătură ne trezim că fugim de la doctrina biblică și deraiem în tot felul de erezii și erori. Odată cu renunțarea la această învățătură este puțin timp până când ajungem să vedem semnele apostaziei.
 
Ce ne spune Scriptura despre starea omului fără Dumnezeu?
 
1. Personalitatea omului. Voința omului este robită de satan (2 Timotei 2:26), de firea păcătoasă (Ef. 2:3) și de păcat (Rom. 6:17,20, Ioan 8:34). Dorințele omului sunt sub stăpânirea diavolului (Ioan 8:44), sunt controlate de fire (Ef. 2:3) și robite de pofte și plăceri (Tit. 3:3). Mintea omului este orbită de satan (2 Cor. 4:4) și robită de firea pământească (Ef. 2:3). Conștiința omului este spurcată (Tit 3:3).
 
2. Relația omului cu Dumnezeu. Omul înăbușă adevărul lui Dumnezeu (Rom. 1:18), dușmănește legea Lui (Rom. 8:7), iubește păcatul în detrimentul lui Dumnezeu (2 Tim. 3:4), este străin de viața divină (Ef. 4:18), Îl urăște pe Dumnezeu (Rom. 1:28) și refuză să I se închine (Rom. 1:23), nu Îl caută pe Dumnezeu (Rom. 3:11), și nu îi place lui Dumnezeu (Rom. 14:23).
 
3. Relația omului cu Hristos. Omul păcătos nu-L iubește pe Hristos (Ioan 3:19), nu vrea să vină la El (Ioan 5:40), nu vede frumusețea Lui în Evanghelie (2 Cor. 4:4), nu-L înțelege pe Hristosul predicat (1 Cor. 2:14), nu poate veni la Hristos (Ioan 6:44), nu poate crede în El (Ioan 5:44), nu-L poate mărturisi (1 Cor. 12:3), nu-I poate asculta Cuvântul (Ioan 8:43).
 
4. Reacția omului la lucrarea Duhului Sfânt. El nu poate primi Duhul Sfânt (Ioan 14:17), I se împotrivește întotdeauna (Fapte 7:51) și nu poate primi lucrurile Duhului lui Dumnezeu (1 Cor. 2:14).
 
5. Relația omului cu Satan. Are mintea orbită de Satan (2 Cor. 4:4), are voința robită de el (2 Tim. 2:26) și îi împlinește poftele (Ioan 8:44). El trăiește condus de Satan (Ef. 2:2) și este fiul lui (Ioan 8:44, 1 Ioan 3:8, Matei 13:38).
 
6. Neputința omului păcătos. Nu se poate supune legii lui Dumnezeu (Rom. 8:7), nu poate primi Duhul (Ioan 14:7), nu poate veni la Hristos (Ioan 6:44), nu poate crede în Hristos (Ioan 5:44), nu-L poate mărturisi pe Hristos (1 Cor. 12:3), nu poate înțelege lucrurile Duhului (1 Cor. 2:14), nu poate asculta Cuvântul lui Hristos (Ioan 8:43), nu poate face roade bune (Matei 7:18), nu poate face nimic pentru mântuirea sa (Marcu 10:27) și nu-L poate sluji pe Dumnezeu (Luca 16:13).
 
7. Cel mai grav aspect dintre toate este că omul respinge Evanghelia când îi este predicată. El se împotrivește totdeauna Duhului (Fapte 7:51), nu poate primi Evanghelia revelată prin Duhul pentru că o consideră o nebunie (1 Cor. 2:14). Cum ar putea cineva primi ceva ce este o nebunie pentru el? El nu poate înțelege Evanghelia pentru că ea trebuie judecată duhovnicesc iar el este firesc.
 
În concluzie, aceasta fiind starea omului căzut în păcat, nu ne rămâne decât să afirmăm că singura nădejde pentru oamenii aceștia este o intervenție supranaturală a lui Dumnezeu din exterior. Doar lucrarea de naștere din nou a Duhului Sfânt poate să restaureze omul păcătos. Numai prin Evanghelia curată va lucra Dumnezeu credință, pocăință și naștere din nou.
Acest articol a fost publicat în doctrinele harului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s