Ce înseamnă să „crezi”?

Puteţi încerca acest exerciţiu dezamăgitor şi să-i întrebaţi pe creştini ce înseamnă să crezi. Nu spun că foarte mulţi dintre cei care nu ştiu să răspundă nu sunt mântuiţi dar este o mare problemă să nu putem defini ce înseamnă credinţa sau a crede. Pentru acest motiv mi-am pus în gând să caut definiţia acestui concept.

În ciuda limitelor am reuşit să trag următoarele concluzii care sper să anuleze anumite confuzii:

1. Credinţa înseamnă cunoaştere (Romani 10:17). Ca să crezi în ceva sau cineva trebuie să cunoşti ceva despre acel lucru sau acea persoană. Nu poţi crede în ceva ce nu cunoşti. Această cunoaştere trebuie să fie (a) externă informaţională a cuvântului dar şi (b) internă spirituală a duhului.

2. Credinţa înseamnă constatare (Ioan 1:33-34). După ce cunoşti este nevoie să faci o constatare cu privire la informaţiile primite – sunt ele adevărate sau nu? Credinţa înseamnă să încuviinţezi ceea ce ai aflat. Este o constatare nu neapărat datorită calculelor ci o constatare pe care o face Duhul în sufletul tău.

3. Credinţa înseamnă convingere (Evrei 11:1). Nu e destul să ai informaţii în minte şi să constaţi autenticitatea lor ci trebuie să fii convins de ceea ce ai aflat. Credinţa slabă şi mică este neputincioasă. Este o convingere atât (a) intelectuală cât şi (b) o convingere transmisă de Duhul.

4. Credinţa înseamnă consimţământ (Iacov 2:19). Înseamnă să-ţi dai acordul şi asentimentul faţă de ceea ce ai aflat şi acum ştii. Credinţa înseamnă să aprobi, să încuviinţezi şi să aderezi la acel adevăr. Este o exprimare a aderenţei faţă de acel adevăr (a) a inimii dar şi (b) în exterior. Ataşamentul lui este complet faţă de Hristos.

5. Credinţa înseamnă o căutare şi chemare a ceea ce crezi (Romani 10:13). Chemarea lui Hristos despre care eşti convins că e adevărat, şi pe care ai început să-L îndrăgeşti şi despre care ai informaţii trebuie să fie o chemare (a) continuă şi (b) exclusivă. El nu mai caută nicăieri în altă parte mântuirea decât în Hristos.

6. Credinţa înseamnă şi contopire exclusivă, indivizibilă şi ireversibilă cu Hristos. Este o agăţare perseverentă şi indivizibilă de Hristos. Omul care crede nu vede decât această singură variantă: să se încreadă în Hristos pentru mântuirea Lui prezentă şi veşnică. El se poate despărţi de orice, de acum, dar nu de Hristos. El nu mai trăieşte ci Hristos.

7. Credinţa înseamnă şi o aşteptare prezentă plină de convingere (Marcu 11:24). Omul care crede continuă să aştepte plin de nădejde că va primi şi primeşte ceea ce crede. Credinţa anticipează şi aşteaptă plină de convingere şi speranţă ceea ce crede şi cere.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s