Speranțele mileniste ale bisericii primare

Se afirmă că convingerile mileniste (că va exista un mileniu literar – 1000 de ani) sunt invenții ale secolelor 19-20 asociate cu J.N. Darby și alții. Acest lucru este fundamental eronat. Cele mai timpurii mărturii ale creștinismului susține opusul. Să-l ascultăm pe Jaroslav Pelikan în Tradiția Bisericii:

O primă mărturie a faptului că profeția din acest capitol avea semnificația unei împărăției lumești de 1000 de ani care urma întoarcerii lui Cristos este asociată cu numele lui Papias (60-130 AD) Singura doctrină care i-a aparținut cu siguranță este cea considerată de el ca provenind din „tradiția nescrisă” și potrivit căreia după învierea morților va mai fi 1000 de ani când împărăția lui Cristos se va instaura cu adevărat pe acest pământ.

Irineu (130-202 AD), cu respectului față de „tradiția apostolică”, descria în termeni admirativi transformarea cosmosului și la animalelor în acel mileniu; el îl citează drept sursă demnă de toată încrederea pe Papias, care era un autor din vechime, îl auzise pe apostolul Ioan (Autorul Apocalipsei), și fusese asociat cu Policarp (69-155 AD).

Se pare că epistola lui Barnaba, cu toată ostilitate ei față de iudaism, a asimilat acest element al escatologie iudaice.

Însă există dovezi concludente că speranța milenaristă a continuat în cadrul bisericii post0apostolice și că se afla probabil încă de la început într-o relație tensionată cu alte descrieri ale domniei lui Cristos, care nu erau atât de zgârcite cu detalii legate de desfășurarea cronologică a acestei domnii.

Deși Iustin însuși nutrea speranța că Ierusalimul va fi reclădit, iar sfinții din vremea Vechiului și Noului testament vor împărtăși împreună cu Cristos bucuriile noului veac, el recunoștea totuși că existau și alți credincioși creștini, nu mai puțin evlavioși și ortodocși decât el, care nu aveau aceeași speranță.

Deși este clar că această doctrină s-a manifestat de timpuriu, este mai greu de precizat când anume a fost ea abandonată.

În polemica sa împotriva milenarismului, Origen reia teza celor care interpretau ad litteram făgăduințele cu privire la împărăția lui Hristos, dar conchide că o astfel de interpretare nu era vrednică de făgăduințele dumnezeiești.

Însă această polemică este mai mult o odvadă a continuării milenarismului decât a dispariției lui, iar alte indicii reflectă menținerea lui în rândul credincioșilor creștini.

Până și Metodius (815-885 AD), chiar în contextul unui atac împotriva intepretării literale, a prezentat o viziune fundamental milenaristă cu priivre la împărăția lui Hristos; iar Commodianus (250 AD) a considerat firească această viziune.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Speranțele mileniste ale bisericii primare

  1. XLucian zice:

    Mă bucur de ceea ce ai prezentat aici!
    Problema fundamentală pentru orice direcție doctrinară este metoda de interpretare.
    De obicei derapajele se întîlnesc atunci cînd nu există consecvență în aplicarea hermeneuticii.
    Unii [adică şi amileniştii] fac excepții de la interpretarea literală acolo unde textul este clar.
    Amileniştii ne acuză pe noi de inconsecvență referitor la precizarea celor 1000 de ani din Revelația/Apocalipsa, dar ei nu au în vedere contextul mai larg al Scripturii.
    Voi avea şi eu un articol [preluat şi tradus] despre acest lucru.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s