Intrarea sub har înseamnă eliberare de păcat (Romani 6:15-23)

15. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 

I. Schimbarea poziției noastre 

Expunerea principiului robiei

16. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Dedicarea arată domnia

Deși pare o afirmație atât de naturală Pavel vede necesar să o precizeze la începutul discuției sale despre sfințire. Cine se dedică cuiva, va asculta de acela și el îi va fi domn.

Pavel în nici un fel nu dorește să sugereze că omul se află mereu la o răscruce de drumuri sau că omul are măcar un moment de acesta în viața lui așa încât să-și decidă cursul vieții și destinul. In primul rând, apostolul nu vorbește aici despre starea naturală în care ne naștem, ci specific despre procesul în care ne aflăm ca oameni aflați într-o dimensiune morală a vieții. În al doilea rând, Pavel prezintă totul din perspectivă umană pentru că urmează să afirme convertirea credinciosului de la robia păcatului la robia neprihănirii.

Dedicarea arată destinul

Omul care ascultă de păcat va avea parte de moarte. Pavel îl prezintă întâi de toate pe omul necredincios în privința căruia fapta arată – păcatul duce la moarte. Omul păcătos este mort spiritual dar va fi mort veșnic, adică despărțit total și definitiv de Dumnezeu.

Dar când vorbește despre credincios nu spune că rezultatul dedicării sale în ascultarea de Dumnezeu duce la viață veșnică pentru că el nu dorește să transmită confuzia potrivit căreia viața veșnică ar fi o răsplată a faptelor făcute în sfințenie. De aceea, el spune că rezultatul dedicării în ascultare este neprihănirea. Apostolul nu vorbește despre neprihănirea pozițională – adică despre justificare, ci despre neprihănirea practică.

Experimentarea principiului robiei

17. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. 18. Și, prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.

Autorul convertirii 

Pavel mulțumește lui Dumnezeu pentru convertirea lor deși ei au fost cei care s-au convertit însă apostolul stie să identifice în mod precis și corect sursa convertirii lor, care era Dumnezeu.

Metoda  convertirii 

Metoda convertirii lor a fost „dreptarul învățăturii„. Fără predicarea cuvântului nu se poate produce convertiri biblice. Ieșirea din robie este făcută prin adevărul Scripturii.

Esența convertirii 

Esența convertirii lor a constat în „ascultare din inimă„. Nu a fost o ascultare fizică sau doar mentală ci una spirituală și sinceră. Mai mult ei au ascultat cu toată ființa iar acest lucru este dovedind fiindcă și-au direcționat întreaga viață după această învățătură.

Pavel mai folosește expresia “ați primit-o” pentru a descrie convertirea. Și această expresie este pusă în relație cu învățătura care le-a fost predicată – adică Evanghelia.

Efectele convertirii 

Rezultatele convertirii sunt: izbăvirea de sub păcat și intrarea sub robia neprihănirii. Apostolul arată aici o realitate ignorată în general de oameni – că toți sunt robi. Distincția între oameni se află între stăpânii față de care sunt robi.

Mai mult, a fi izbăvit de păcat duce automat la robia față de neprihănire; formularea lui Pavel arată acest lucru foarte clar: odată ce are loc izbăirea de păcat, omul se face rob neprihănirii. Nimeni nu poate fi izbăvit de robia păcatului și să rămână în continuare nesfânt sau inactiv în sfințirea practică.

II. Schimbarea predării mădularelor (două perspective)

Dedicarea nelegiuită

19. Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea,

Modalitatea apostolului de a vorbi nu anulează realitatea transformării de care acești oameni au vorbit, ci înseamnă că apostolul se coboară la nivelul omenesc și vorbește așa încât ei să înțeleagă exact ce înseamnă sfințirea practică. Pentru început el descrie felul în care trăiau în păcat și arată că același proces trebuie repetat dar în sens invers, pentru a produce sfințirea.

Dedicarea neprihănită 

tot așa, acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!

Apostolul arată responsabilitatea creștinilor de a pune trupul împreună cu mădularele sale în sclavia neprihănirii. Aceștia trebuie să hotărăscă ca trupul lor să acționeze în vederea sfințirii. Tot ceea ce trupul face, sub coordonarea minții regenerate, trebuie să ducă la fapte de sfințenie.

III. Schimbarea procesului 

Procesul mortal (trei etape)

20. Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. 21. Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine: pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. 

Robia păcatului 

Apostolul descrie incapacitatea omului carnal de a trăi în neprihănire. Acesta este rob păcatului. El are o anumită libertate, dar nu de a face binele, ci o libertate de a nu face fapte neprihănite. Așadar, atunci când vorbim despre libertatea păcătosului trebuie să o definim corect deoarece el este rob și liber în același timp, trebuie doar să raportăm libertatea și robia la anumiți factori. A spune că un om este doar liber este greșit doctrinar, practic și spiritual. A spune că un om poate fi total liber spre păcat și neprihănire în mod egal este iarăși greșit pentru că Pavel arată că acestea două se exclud reciproc. Doctrina noastră despre libertatea omului trebuie extrasă din Scriptură, din pasaje ca acesta, și nu din filozofiile umaniste foarte populare chiar și în cercurile religioase.

Roadele rușinoase

Ceea ce produce omul aflat în robia păcatului sunt roade de care credinciosului îi este rușine. Omul transformat de Dumnezeu se uită în trecutul lui și se rușinează de tot ceea ce a făcut întrucât el are o scârbă profundă față de faptele păcătoase văzând natura lor detestabilă și felul în care Dumnezeu le privește. Doar un om regenerat poate să aibă rușine pentru păcatele din trecut. Un creștin fără rușinea pentru păcatele trecute este o contradicție în termeni, un asemenea creștin nu există.

Rezultatul fatal

Mai mult, un creștin știe nu doar că a fost rob păcatulu, că starea aceasta îl făcea să înfăptuiască lucruri rușinoase dar și știe că sfârșitul faptelor sale era moartea – moartea spirituală și moartea veșnică, adică despărțirea totală de Dumnezeu.

Înțelegerea sfârșitului stării de păcat și a faptelor păcătoase este necesară pentru a vedea care este natura păcatului care ne este ascunsă de multe ori datorită modului în care lumea și diavolul împachetează cele mai perverse și înșelătoare pofte.

Procesul mântuitor (trei etape)

22. Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică. 

Poziția de rob

Ca și omul rob păcatului, și robul lui Dumnezeu este liber față de păcat și rob lui Dumnezeu. Nici el nu se află într-o stare neutră. Pavel descrie poziția creștinului prin evenimentul convertirii. El nu prezintă starea de fapt a creștinului, ci poziția acestuia prin două verbe: “ați fost izbăviți” și “v-ați făcut robi”.

Produsul sfințitor

Rodul omului aflat în robia lui Dumnezeu este sfințirea. Dar este ușor să trecem cu vederea că această sfințire este un rezultat clar al poziției noi în care se află creștinul. Sfințirea vine din poziția de rob al lui Dumnezeu. La fel cum robia față de păcat duce inevitabil și sigur la păcat, la fel robia față de Dumnezeu, prin responsabilitatea credinciosului, duce la o sfințire sigură.

Plinătatea vieții veșnice

Finalul vieții de sfințire și a robiei față de Dumnezeu este viața veșnică. Viața veșnică nu este răsplata vieții de sfințire pentru simplul motiv că acest proces arată diferit de la credincios la credincios. Gradul de slujire și dedicare se va vedea în răsplătire, nu în destinul creștinului. Apostolul însă arată că există o legătură clară între viața veșnică, locul sfințirii, și procesul sfințirii. Legătura este inevitabilă și infailibilă.

IV. Schimbarea produsului 

Plata păcatului

23. Fiindcă plata păcatului este moartea, 

Oamenii care vor fi condamnați vor fi despărțiți de Dumnezeu datorită faptelor lor păcătoase. Pavel numește păcatul la singular nu pentru că omul moare pentru un singur păcat înfăptuit, de parcă n-ar avea altele, ci pentru că un singur păcat îl face pe om atât de vinovat încât merită moartea la fel cum Adam a fost pedepsit pentru un singur păcat.

Plinătatea harului

dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Pentru a nu introduce vreo confuzie Pavel nu spune că plata sfințeniei noastre este viața veșnică. Dacă în cazul celor condamnați motivul stă în spatele faptelor lor, în ce privește mântuirea, ea nu se bazează pe sfințirea credinciosului, ci pe “darul fără plată a lui Dumnezeu”. Viața veșnică nu se bazează nici măcar pe convertirea credinciosului, ci pe darul lui Dumnezeu. Nu există nici un fel de confuzie în cuvintele apostolului.

Acest articol a fost publicat în comentarii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s