Abuzul Scripturii în doctrina pierderii mântuirii (video + text)

Se aplică anumite pasaje care nu vorbesc despre mântuire contextului mântuirii și este normal ca în acest caz să avem de-a face cu o formulare a unei doctrine nebiblice. Pe de altă parte, se aplică anumite pasaje care vorbesc despre un aspect al mântuirii pentru a defini tot procesul mântuirii ceea ce este iarăși greșit.

Când vorbim despre pierderea mântuirii trebuie să întrebăm ce anume se pierde – îndreptățirea, regenerarea, o parte din sfințire sau proslăvirea finală? În biblie despre care parte se spune că se pierde? Eu nu am găsit nici un text care spune că cineva a pierdut îndreptățirea, înnoirea Duhului sau împăcarea cu Dumnezeu.

(1) Pierderea mărturiei. Pasajul acesta arată poziția credinciosului pe pământ în relație cu oamenii, cu lumea necredincioasă. Indiferent ce putem pierde în relație cu ei mântuirea noastră nu ține de relația noastră cu ei, ci de relația noastră cu Dumnezeu.

Matei 5:13 „Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. „

(2) Aplicarea unor pedepse fizice disciplinatorii. Pedepsele fizice aplicate în Scriptură nu sunt o dovadă a pierderii mântuirii, ci o dovadă a siguranței mântuirii pentru că toți cei pedepsiți doviedesc că sunt copiii lui Dumnezeu care se află în procesul sfințirii.

1 Corinteni 11:30 „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. ” 1 Corinteni 11:32 „Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. „

1 Corinteni 5:5 „am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. „

“și să păstrezi credinţa și un cuget curat, pe care unii le-au pierdut și au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.”

1 Timotei 1:19-20 

In primul rând, textul spune în original că „le-au respins” – le-au îmbrâncit. În al doilea rând, aceștia au fost disciplinați ca să fie corectați deci Pavel are speranță pentru ei. În al treilea rând, lipsa conștiinței bune duce la schimbarea doctrinelor – aceasta este credința, nu încrederea în Isus.

Evrei 12:8 „Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. ” Evrei 12:10 „Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. „

(3) Necunoștința Parousiei. Apostolul Pavel, cum era normal, nu avea cunoștinței despre ziua precisă a venirii Domnului. Acesta este un aspect doctrinar confirmat peste tot în Scriptură. Dar dorința lui era ca să prindă învierea morților celorlalți pentru că nu avea cum el, un om viu, să aștepte să prindă învierea morții sale. Ceea ce spune este că dorea să prindă răpirea bisericii moment în care va avea loc învierea tuturor credincioșilor.

Filipeni 3:10 „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. „

(4) Pierderea unor privilegii. David a pierdut bucuria mântuirii, nu mântuirea în sine. Există multe privilegii pe care le putem pierde datorită nevegherii, păcatului etc – dar niciodată nu putem pierde mântuirea, dacă o avem cu adevărat.

Psalmii 51:12 „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! „

(5) Pierderea răsplății. Pavel face o distincție clară între slujire și mântuire, între răsplătire și mântuire. Un om care își pierde răsplata va fi totuși mântuit. Dar unii văd în acest pasaj focul iadului deși Scriptura arată că ceea ce este trecut prin foc este lucrarea, nu omul.

1 Corinteni 3:13-15 „lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. „

“Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

Galateni 6:9 

(6) Pierderea moralității. Acești oameni au fost spălați devenind morali dar nu au fost schimbați devenind mântuiți. Diferența este foarte mare. Există o influență moralizatoare a metodelor harului care nu duce neapărat la mântuire și este esențial să facem distincții între ele.

2 Petru 2:22 „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”. „

(7) Renunțarea la falsa mărturisire de credință. Scriptura arată clar că acești oameni nu aveau rădăcină, nu aveau nașterea din nou și că întoarcerea lor la Dumnezeu a fost una de suprafață, superficială și tocmai de aceea a fost atât de rapidă și exuberantă.

Matei 13:20. Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi-l primeşte îndată cu bucurie; 21. dar n-are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.

(8) Premiul ca fapt viitor. Negarea câștigării premiului este normal pentru că Pavel încă se afla în cursă. Nimeni nu are premiul încă din timpul cursei. Pavel nu vorbește aici despre mântuire, ci despre răsplata lui.

Filipeni 3:12. Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, 14. alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 

(9) Descalificarea de la slujire. Pavel folosește niște termeni suficient de clari care arată că el vorbea despre slujire și răsplătire: locul de alergare, premiul, jocurile de obște, cunună etc. Dorința lui Pavel era ca să slujească într-un asemenea mod încât să își ia o răsplată.

1 Corinteni 9:24. Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! 25. Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. 26. Eu,deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vînt. 27. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

(10) Decăderi spirituale. Apostolul vorbește în aceste pasaje despre o cădere spiritual în conștiință a unui credincios, păcat făcut doar pentru că își călca conștiința deoarece în realitate acela nu era un lucru împotriva lui Dumnezeu – de a mânca un lucru sau altul. Pavel explică că este vorba despre o mâhnire lăuntrică a fratelui care făcea să regreseze spiritual..

1 Corinteni 8:10-12 „Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? ” Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. „

Romani 14:15 „Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! ” Romani 14:21 „Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. „

(11) Avertizările Vechiului Legământ. Avertizările prezentate în cartea Deuteronom și altele ca acestea sunt des folosite pentru a argumenta pierderea mântuirii. Acestea nu sunt promisiuni referitoare la mântuire. În plus, ele nu sunt promisiuni ale Noului Legământ. Aceste promisiuni au în vedere multe binecuvântări pământești adresate poporului Israel și nu Bisericii Noului Legământ.

Deuteronomul 30:19 „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, „

Iosua 24:15 „Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” ” Iosua 24:19-20 „Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele. Când veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce şi vă va face rău şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine.” „

(12) Abandonarea Israelului (întoarcerea celor șapte duhuri). Acest pasaj vorbește despre poporul Israel care a avut parte de o lucrare masivă de eliberare, dar care L-a refuzat pe Domnul Isus și, de aceea, urma să ajungă într-o stare spirituală mult mai gravă. Domnul Isus nu se referă la o persoană ci la o națiune.

Matei 12:45 „Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.” „

Luca 13:6. El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. 7. Atunci a zis vierului: «Iată că sînt trei ani, decînd vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pămîntul degeaba?» 8. «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. 9. Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.“

(13) Respingerea Evangheliei de către evrei. Pasajul tratează soarta celor care resping unica cale de mântuire – pe Domnul Isus și jertfa Lui. Aici se au în vedere evrei, dar care nu erau credincioși creștini. Ei primiseră cunoștința adevărului – că există o singură jertfă – și au respins-o și, de aceea, pentru ei nu mai era „nici o jertfă pentru păcate”. Nu mai era nici o jertfă pentru sim- plul fapt că există doar o jertfă pentru păcat pusă la dispoziție de Dumnezeu.

Evrei 10:26 „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate”.

(14) Hula împotriva Duhului a falșilor conducători ai Israelului. (1) Acest păcat este precizat într-un singur context; (2) acest păcat este făcut de farisei necredincioși nu oameni născuți din nou; (3) acest păcat este făcut față de Hristosul întrupat venit pentru poporul Israel; (4) acest păcat este făcut la săvârșirea unui miracol fizic, vizibil, incontestabil de către Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat

Matei 12:31 „De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ” 

(15) Teama unor credincioși. Teama lui David de a pierde Duhul Sfânt nu arată că David putea pierde mântuirea pentru că teama lui nu trebuie luată ca un pasaj doctrinar, ci trebuie să vedem în ea profunzimea pocăinței sale în care a înțeles ce merita pentru păcatul făcut. Ba chiar acesta este singurul motiv pentru care David s-a pocăit de curvia și crima lui – pentru că Duhul Sfânt a rămas în tot acest timp alături de el și l-a cercetat aducându-l în final la pocăință.

Psalmii 51:11 „Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. „

Psalmii 32:4-5 „Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. „

(16) Părăsirea unei învățături creștine. În cazul acesta nu vedem că s-ar spune despre ei că au fost iertați, răscumpărați, regenerați, îndreptățiți, ci doar că au părăsit învățătura creștină.

“Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credinţă neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării. Ei vor să fie învăţători ai Legii și nu știu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.” 1 Timotei 1:5-7 

Acești oameni n-au avut o inimă curată și nici un cuget bun, ci s-au depărtat de aceste lucruri. Adică ei tocmai asta au demonstrat – că nu sunt născuți din nou.

“Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul.” 1 Timotei 4:1-3 

În primul rând, ai scriptura vorbește despre învățători, nu despre credincioșii din adunare. În al doilea rând, scriptura nu spune nimic despre starea lor spirituală sau despre starea inimii lor, ci doar despre învățătura lui. Eu nu spun nimic despre starea lor spirituală pentru că Biblia nu spune nimic.

(17) Imposibilitatea reconvertirii. Textul nu vorbește despre mântuire, moralitate ci despre maturitate. Înclinația unora spre a se reconverti este atacată virulent de Pavel arătându-le că acest lucru este la fel de imposibil și absurd ca și răstignirea din nou a lui Hristos.

“Căci cei ce au fost luminaţi odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăși și aduși la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.” Evrei 6:4-6 

(18) Chemarea la mântuire a evreilor. Acest pasaj arată faoarte clar că se vorbește despre generația evreilor din vremea apostolilor și că ei nu erau mântuiți deși, cu siguranță, unii frecventau adunarea. Sunt doar două argumente pe care le amintesc: (1) Se face comparație între vechea generație necredincioasă de evrei și cea nouă; (2) se citează un pasaj care este o chemare la mântuire, nu la perseverență în mântuire.

Evrei 3:10. De aceea M-am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! 11. Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!“ 12. Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cîtă vreme se zice: „Astăzi,“ pentruca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. 14. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită dela început, 15. cîtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.“

 

(19) Condiționarea mântuirii finale. În Scriptură mântuirea finală (proslăvirea) este condiționată de perseverență și unii zic că deodată ce există o condiție înseamnă că ar exista posibilitatea ca ea să nu fie împlinită. În primul rând, eu sunt de acord să vorbească ei despre posibilitatea neîmplinirii condiției, nu despre realitatea neîmplinirii ei. În al doilea rând, chiar dacă mântuirea finală este condiționată totuși în Scriptură ni se arată că aceste condiții sunt împlinite deplin de Dumnezeu în toți credincioșii. Avem promisiuni clare că acest lucru este făcut de Dumnezeu în mod infailibil.

 Coloseni 1:23 „negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. „

1 Corinteni 15:1-2 “Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. „

Aproape fiecare epistolă ne dă aceste promisiuni care arată că perseverarea în har este sigură!

1 Corinteni 1:8 „El vă va în-tări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnu-lui nostru Isus Hristos”; Filipeni 1:6 „Sunt în-credinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va is-prăvi până în ziua lui Isus Hristos”; 1 Tesaloniceni 5:23 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi du-hul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos”; 2 Tesaloniceni 3:3 „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău”; Evrei 13:21 „să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să fa-ceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin”; 1 Petru 5:10 „Dumnezeul oricărui har … vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da pute-re şi vă va face neclintiţi”; 1 Ioan 3:9 „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu”; Iuda 1:24 „Iar Aceluia care poate poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea Slavei Sale”;

(20) Avertizările date celor credincioși. Se spune că dacă n-ar exista pericolul real al pierderii mântuirii atunci aceste avertizări nu ar fi reale. Dar logica aceasta este greșită în totalitate. Dacă eu avertizez un om să nu se arunce de pe bloc și el mă va asculta nu înseamnă că avertismentul nu a fost sincer, ci înseamnă doar că el a ascultat și că avertismentul și-a atins ținta.

Ceea ce trec cu vederea cei care citează acest verset este să remarce că în versetele anterioare (și aici se vede suficient de clar greșeala de a citi în afara contextului) omul care trăiește după îndemnurile firii este un necredincios. Faptul că el a ajuns în adunare nu face nici o diferență.

Romani 8:13 „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. ” 

Romani 8:5. În adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, umblă după lucrurile firii pămînteşti; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. 6. Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. 8. Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. 9. Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

“Fiţi treji și vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8 

În primul rând acest pasaj prezintă intenția diavolului, nu biruința lui. În al doilea rând, Scriptura ne spune imediat ce să facem ca să-l înfrângem.

(21) Promisiunile mântuirii finale. Faptul că ni se fac niște promisiuni trebuie să ne limiteze în a aplica aceste texte la acest lucru – la promisiuni, nu la avertizări. În al doilea rând ar trebui folosite pentru scopul lor – acela de a încuraja, nu acela de a înfricoșa.

Apocalipsa 2:7 „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu».’ ” Apocalipsa 2:11 „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.’ „

(22) Etapele planului de mântuire. Dumnezeu vorbește aici despre abandonarea temporară a Israelului și altoirea Neamurilor. Textul deși vorbește la persoana I – a plural se adresează foarte clar omului dintre neamuri ca reprezentant al lor. Tot pasajul confirmă această citire. Pavel a mai folosit acest tip de vorbire în capitolul 2 când a făcut referire la iudei.

Romani 11:22 „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. „

(23) Amenințarea bisericilor cu desființarea. In primul rând aceste amenințări sunt date unor adunări. În al doilea rând trebuie să fim atenți la limbajul metaforic folosit. În al treilea rând, pasajul vorbește

“Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ţi voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” Apocalipsa 2:5 

“Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Apocalipsa 3:16 

(24) Pasajul face diferență între două principii de trăire dar diferența este esențială între ei și nu se permite mixiunea fire – duh. In al doilea rând, cine este în fire nu este născut din nou deoarece ei sunt în Duh, făpturi noi. În al treilea rând, strict pasajul vorbește despre facerea binelui și răsplătire. Pierderea răsplătirii este o realitate.

“Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veșnică.” Galateni 6:8 

(25) O rătăcire temporară a fraților. Este absurd să negăm căderile noastre și faptul că aceasta nu este sub nici o formă pierderea mântuirii.

“Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr și-l întoarce un altul, să știţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.” Iacov 5:19-20 

“Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovnicești, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Și ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit și tu.” Galateni 6:1 

(26) O depărtare temporară de adevărurile Evangheliei.

Galateni 5:4 „Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. „

De ce folosește Pavel limbajul acesta drastic?

(1) Unii par să nu fie născuți din nou fiindcă nașterea unui copil mama nu o poate face de două ori: „copilașii mei pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Cristos chip în voi” – 4:19

(2) Dacă erau pierduți nu avea sens să-i cheme la perseverență: „Rămâneți dar tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei„. Doar credincioșii pot persevera în har – 5:1

(3) Pavel delimitează grupul „voi care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin lege” de „noi prin Duhul așteptăm prin credința nădejdea neprihănirii” – 5:4-5

(4) (1) dacă erau pierduți iremediabil ce sens avea capabil să-i mustre și să-i cheme înapoi? Pavel nu pune problema pierderii ei. (2) Dacă își pierduseră mântuirea Pavel i-ar fi condus spre primirea din nou a ei.

(5) este o cochetare temporară cu o Evanghelie deformată pe care Pavel încearcă să o corecteze din timp acționând cu toată virulența împotriva falșilor evangheliști și falsei Evanghelii.

(6) Pavel nu vorbește (1) despre lucrarea lăuntrică a harului în naștere din nou, regenerare, mântuire, (2) ci despre metoda și mecanismul oferit de Dumnezeu pentru a ne pune într-o relație corectă cu El, adică pentru a ne îndreptăți. Metoda har vs. metoda lege.

Acest articol a fost publicat în arminianism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.