2 Petru 1:9 – A uita curățirea de vechile păcate

Traducerea Cornilescu:  9. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. 

Traducerea GBV 2001:  9. pentru că cel care nu are acestea este orb, cu vederea scurtă, şi a uitat curăţirea de vechile lui păcate. 

Acest om nu este un creștin și nu a fost unul. Pasajul nu vorbește despre o pierdere a mântuirii.

(1) Se face distincția între cei dinainte și aceștia chiar prin schimbarea de la persoana 2 plural (frații credincioși) la a 3 singular (cineva);

(2) Se spune că un om nu are aceste lucruri, nu că nu le are în abundență, că le-a avut sau nu le are, ci că nu le are deloc – deci nu este creștin;

(3) cine nu are credință sau dragoste nu poate fi creștin, sunt elemente fundamentale pentru viața creștină; cum ar putea fi considerat creștin un om care nu are credință sau dragoste?

(4) la fel este cu cel orb – el este mort spiritual (Mt. 15:14, 23:16,17,19,24,26; Ap.3:17, Rom. 2:19, Ioan 9:39). El nu are vedere spirituală.

(5) Totuși acest om a avut parte de o curățire de păcate. Unii găsesc în această expresie o dovadă a pierderii mântuirii. Acest lucru nu poate fi adevărat din următoarele motive.

Termenul curățire apare în Marcu 1:44, Luca 2:22, 5:14, Ioan 2:6, 3:25 și Evrei 1:3. În general se referă la curățirea ceremonială a evreilor a căror împlinire spirituală a fost Domnul Isus Hristos.

– Este un limbaj fenomenologic, ce se vede din exterior. Petru nu intră în detalii despre starea lor lăuntrică ci descrie care este impresia, senzația lăsată în exterior.

– Este absurd să presupunem că Petru ar fi trebuit să lase detalii despre fiecare individ în parte, ceea ce era oricum imposibil. Dacă Petru ar vorbi categoric și specific despre fiecare în parte înseamnă că el îi cunoștea pe toți și știa că niciunul nu a fost un fals convertit, ci au fost cu toții adevărați convertiți dar și-au pierdut mântuirea. Este imposibil ca niciunul dintre aceștia să nu fi fost falși frați.

În plus, se poate demonstra clar că scopul lui Petru nu este de a demonstra mântuirea lor prin simplul fapt că el face o declarație generală și chiar arminienii sunt de acord că unii care dau senzația că s-au pierdut, de fapt nu au fost mântuiți niciodată. Dar Petru nu face aici nici o distincție ci vorbește la modul general.

– Curățirea despre care se vorbește poate fi interpretată (a) fie ca o curățire a inimii (regenerare), (b) fie ca o curățire morală (exterioară).

Este o eroare gravă pe care o facem dacă nu recunoaștem că poate exista o eliberare de vicii a celor care vin în părtășia adunării fără să fie născuți din nou. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este deoarece există o influență spirituală a Cuvântului, a comunității, a învățăturii dar care nu este mântuitoare, ci moralizatoare. Dacă nu facem această distincție vom tinde să privim oamenii morali ca fiind oameni mântuiți.

– De fapt pasajul ne oferă un test extraordinar al înnoirii duhovnicești: 1. Este important dar nu suficient să fii scăpat de vicii; 2. Este fundamental să demonstrezi prin virtuți duhovnicești că ești părtaș firii dumnezeiești, că ai primit puterea Lui Dumnezeiască și te-a ancorat de promisiunile divine. Promisiunile date în general la evanghelizări vizează anumite vicii care mănâncă viața și relațiile dar acestea sunt insuficiente.

Acest articol a fost publicat în pierderea mântuirii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s