Cincizecimea, botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi

Linii directoare pentru interpretarea Cincizecimii

Pentru o înțelegere a pasajului din Fapte 1 voi prezenta o mică schemă

IMG_3661

Am putea împărți pasajul având în vedere cele trei evenimente majore care sunt descrise în el: pogorârea Duhului, botezul Duhului și umplerea Duhului.

I. Botezul cu Duhul Sfânt (sau încorporarea în trupul lui Hristos). Fapte 1:4-5 „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

Trei informații despre acest botez sunt precizate aici: (a) a fost promis de Tatăl: „făgăduinţa Tatălui”; (b) propovăduit de Fiul: „aţi auzit-o de la Mine”; și (c) portretizat de Ioan: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

II. Umplerea cu Duhul – (sau împuternicirea mădularelor trupului)

1. Întrebarea ucenicilor despre împărăția fizică a lui Israel.

Fapte 1:6 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

2. Răspunsul Domnului despre împărăția spirituală mondială. El le-a răspuns:

„Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

– „Veți primi o putere”. Estența umplerii cu Duhul Sfânt (numită împuternicire sau „îmbrăcare cu putere”) este primirea puterii pentru mărturisirea lui Hristos. Așadar, nu există plinătatea Duhului unde nu există această putere.

– „și-Mi veți fi martori”. Scopul primirii puterii, în umplerea cu Duhul, este mărturisirea lui Hristos până la marginile pământului. Cu alte cuvinte, scopul umplerii cu Duhul este responsabilitatea misiunii globale a bisericii.

III. Pogorârea Duhului Sfânt – Ce este important de remarcat la secțiunea anterioară este faptul că această putere pentru mărturie – în vederea vestirii Evangheliei până la marginile lumii – vine „când se va coborî Duhul Sfânt”. Verbul „coborî” (gr. eperchomai) apare doar în acest loc în legătură cu Duhul Sfânt (cu excepția venirii Duhului peste Maria ca să-L zămilsească pe Domnul Isus). Mi se pare evident că textul face referire la evenimentul unic al coborârii Duhului Sfânt în maniera Noului Legământ. Acest lucru are loc o dată pentru totdeauna la Cincizecime. Este un eveniment irepetabil. 

Însă, în cadrul acestui eveniment unic al coborârii Duhului Sfânt, au loc alte două evenimente care s-au repetat: botezul cu Duhul Sfânt (1.4-5) și umplerea cu Duhul Sfânt (1.6-8). Bineînțeles, botezul s-a repetat în sensul că diverse categorii de oameni au avut parte de el (samaritenii, casa lui Corneliu, ucenicii din Efes) și nu în sensul că aceeași oameni l-au experimentat.

Acum ne îndreptăm privirea spre Fapte 2 unde observăm:

1. Umplerea cu Duhul Sfânt. Este imposibil ca această umplere să însemne cu totul altceva decât ceea ce înseamnă în restul cărții Fapte. Și nu cred că se poate referi la botezul cu Duhul Sfânt, deodată ce Scriptura arată că natura acestei experiențe este alta. Aici se poate accesa o imagine care arată diferența dintre cele două experiențe. Eu nu spun că ele nu pot avea loc concomitent, ci că de obicei nu au loc în același timp, ele având roluri diferite.

2. Vorbirea în alte limbi. Semnul limbilor în acest pasaj are cel puțin două funcții: întâi, faptul că în Biserică sunt cuprinse toate limbile (neamurile, etniile) – un avertisment pentru exclusivismul iudaic; doi, că Dumnezeu își întoarce mântuirea spre Neamuri (nu în sensul că evreii sunt total excluși acum, ci doar ca națiune).

Este glosolalia un semn al botezului cu Duhul?

Da, vorbirea în limbi a fost un semn al botezului cu Duhul Sfânt, semn care avea semnificație și rol în acea zi specială, deoarece la sărbătoare erau prezenți oameni care vorbeau toate limbile enumerate în pasaj.

Este glosolalia un semn al umplerii cu Duhul?

Vorbirea în limbi nu este aici un semn al umplerii cu Duhul Sfânt pentru că textul nu spune „fiind umpluți cu Duhul au început să vorbească în alte limbi” ci sunt două indicative care descriu ambele acțiuni (umplerea și vorbirea în limbi) iar despre vorbirea în limbi se spune că a avut loc după cum „le dădea Duhul să vorbească”. Mai mult, vorbirea în limbi apare doar acolo unde se precizează clar botezul, nu umplerea (vezi Fapte 10, Fapte 19).

3. Botezul cu Duhul. Această experiență este prezentată prin șase expresii: „voi turna Duhul Meu” (2.17, 18, 33; 10:45), „făgăduința Tatălui” (2:33; 1:4; epaggelia). Dacă privim la Fapte 10 și 11 unde se amintește acest eveniment găsim alte câteva expresii: „au primit Duhul Sfânt ca și noi” (10:47; lambanó); „Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca și peste noi la început” (11:15, epipiptó); „Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă” (11:17; didómi dórea), „voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt” (11:16, baptizó).

Este umplerea în același eveniment cu botezul?  Nu, pentru că textul leagă umplerea de coborârea Duhului – termen grecesc folosit doar aici în relație cu Duhul Sfânt (1:8). În nici un alt loc nu găsim botezul cu Duhul și umplerea cu Duhul având loc simultan. Singurul loc în care apar simultan sunt în Fapte 2 dar aici nu se leagă cele două experiențe prin vreo relație de cauză efect. Nicăieri nu găsim că botezul ar produce umplerea cu Duhul.

4. Pogorîrea Duhului. Manifestările exterioare supranaturale (vântul ca vâjâitul unui vânt puternic, flăcările ca de foc), pe lângă argumentul din capitolul 1:4-5, arată clar că pogorîrea Duhului este un eveniment istoric unic și irepetabil. Ar fi absurd să presupunem că acest eveniment se poate repeta deoarece nu avem nici un fel de dovadă sau vreun argument rațional pentru care ar fi necesar un asemenea eveniment.

Observații

a. Încep prin a spune că ucenicii, în ziua Cincizecimii, erau credincioși. Când anume au devenit credincioși, este un alt subiect. Totuși, este important de precizat că ei erau credincioși.

b. Pe de altă parte, pentru o interpretare corectă a pasajului, este necesar să înțelegem că apostolii se aflau într-o perioadă de tranziție – din Vechiul Legământ spre Noul Legământ. Cu alte cuvinte, ei au prins ambele perioade cât și perioada de trecere.

c. În altă ordine de idei, Fapte 1 (și promisiunile lui Hristos) se adresează întâi apostolilor, nu întregii biserici. Este clar că biserica nici nu exista – deci Hristos nu se putea referi la toți credincioșii din totdeauna. Botezul cu Duhul Sfânt promis în Fapte 1:4-5 este unic prin faptul că a fost promis apostolilor și a însemnat formarea Bisericii primare – eveniment care nu se poate repeta în afară de cazul, absurd de altfel, în care am afirma că se mai formează încă o dată (o altă) Biserica lui Hristos.

d. Pogorârea Duhului Sfânt este un eveniment unic și irepetabil. Ne referim la trimiterea Duhului Sfânt în versiunea și plinătatea Noului Legământ. Nu este același lucru cu botezul sau umplerea Duhului Sfânt.

e. Manifestarea Duhului Sfânt este ceva diferit de tot ce am spus până aici. Duhul Sfânt poate să fie pogorît, oamenii pot să fie botezați de Duhul Sfânt, să fi primit Duhul, să fi fost umpluți cu Duhul, să fie locuiți de Duhul dar El să nu se manifeste din varii motive. De aceea, nu avem voie să ne amăgim pe noi înșine renunțând la a mai aștepta manifestarea Duhului Sfânt (în diverse moduri). În același fel, putem greși crezând că odată cu aceste binecuvântări nu avem nevoie de manifestarea Duhului în comunitatea Bisericii. Citiți vă rog ce spuneau Spurgeon, John Owen și Isaac Ambrose despre aceasta.

Diferența dintre umplerea și botezul cu Duhul Sfânt

Sunt câteva opinii cu privire la acest subiect. Voi încerca să le prezint cât se poate de sumar.

1. Unii spun că botezul și umplerea au aceeași natură – cu alte cuvinte, diferența dintre ele este una cronologică și nu de conținut (penticostalii și unii baptiști). Botezul cu Duhul este, de fapt, prima umplere, iar umplerea este fiecare experiență care îi urmează. Problema acestei poziții este că, dacă se recunoaște că botezul este atât împuternicire cât și încorporare sunt obligați să afirme că la fiecare umplere cu Duhul credincioșii sunt reîncorporați în trupul lui Hristos.

2. Alții spun că botezul este diferit de umplere doar până la un punct. Cu alte cuvinte, botezul cu Duhul cuprinde și umplerea în mod necesar (exprimat clar ca în Fapte 2) dar umplerea nu cuprinde niciodată botezul în Duhul (și de aceea se poate găsi singură). Această poziție se apropie de adevărul pe care încerc să îl exprim mai departe în acest articol dar falimentează în a observa că botezul nu cuprinde umplerea, ci doar o însoțește uneori. Cu alte cuvinte, umplerea nu este legată inevitabil de botezul cu Duhul. Un susținător foarte devotat al acestei poziții este David Pawson – totuși el recunoaște anumite aspecte pe care le voi menționa imediat.

3. Sunt alții care spun (și eu susțin această poziție – ea fiind totuși „în lucru”) că botezul și umplerea cu Duhul Sfânt sunt experiențe distincte nu doar din punct de vedere cronologic, ci în special din punct de vedere al conținutului lor. Cele două experiențe pot fi regăsite simultan dar ele rămân distincte. Simultaneitatea nu înseamnă sinonimitate, deși nu se exclude similaritatea. 

Poate unul dintre cele mai puternice argumente împotriva poziției exprimate în acest articol sunt trei texte din cărțile lui Luca care par să pună semnul egal între aceste două experiențe. Le voi preciza după care voi încerca să ofer o explicație plauzibilă și potrivită contextului acestora. Pentru explicarea pasajelor din Fapte vă recomand acest articol.

David Pawson scapă de observația pe care eu o fac și el însuși o observă afirmând că termenul „umplere” se referă atât la „botezul cu Duhul” cât și la umplerile ulterioare ale Duhului.  Totuși chiar recunoscând acest fapt, el face distincție între cele două experiențe – ceea ce este un punct important.  În următoarea imagine se poate observa distincția clară pe care o face între cele două experiențe.

umplere
imaginea 1
umplere (4)
imaginea 2

Vreau doar să observați că în pasajul din Luca Domnul Isus nu spune că făgăduința Tatălui este îmbrăcarea cu putere de sus. El doar spune că vor avea parte de două experiențe: una numită „făgăduința Tatălui” care urma să fie trimisă de Hristos și cealaltă este „îmbrăcarea cu putere de sus”. Până nu trasăm definițiile celor două experiențe  se poate să presupunem că avem de-a face cu un paralelism. (Paralelismul poate invocat oriunde dorim să spunem că două lucruri sunt, de fapt, același lucru dar exprimat în termeni diferiți; ideea este să putem explica motivul prezentării paralelismului).

1 (Luca 24:49)

49 Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

2 (Fapte 1:4-8)

Botezul 4 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”,le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.

Umplerea8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

3 (Fapte 2)

Umplerea4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Botezul. 33 Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

Câteva observații inițiale contextuale:

1. Cele trei texte care asociază umplerea cu botezul tratează un eveniment unic – Cincizecimea (nu vreau să spun prin asta că elemente ale Cincizecimii nu se repetă, ci mă refer la evenimentul în sine cu particularitățile sale, care îl fac unic). Nu se mai găsește nici un alt eveniment care să le prezinte împreună. Uitați ce afirmă David Pawson de două ori – confirmând această poziție.

umplere (4)

umplere (2)

2. Toate trei texte sunt adresate ucenicilor Domnului Isus – apostolilor. Prin această observație nu vreau să spun că botezul și umplerea nu sunt oferite și celor de după ei. Vreau doar să observați că doar lor li se promit aceste două experiențe împreună.

! Observați că la botezul în Duhul a casei lui Corneliu apostolul Petru nu a înțeles deloc, din cuvintele lui Hristos, că și neamurile vor fi botezate cu Duhul Sfânt deoarece Domnul Isus nu le-a făgăduit acest lucru. Nici Biserica din Ierusalim nu se aștepta la acest lucru. Este puțin probabil că nimeni nu a înțeles promisiunea lui Hristos (dacă ea ar s-ar fi referit în exprimarea ei inițială și la neamuri etc). Revelația includerii neamurilor a venit ulterior. Așadar, contextul imediat al acestei promisiuni se leagă de ucenici.

3. Toate cele trei texte sunt legate de trimiterea ucenicilor la evanghelizarea lumii. Porunca mărturisirii și promisiunea botezului și umplerii au fost făcute ucenicilor și nimănui altcuiva. Cu alte cuvinte, așa cum vom observa spre final, există un motiv bine întemeiat pentru care aceste experiențe au loc simultan.

! Nicăieri în cartea Fapte această poruncă nu este repetată vreunui grup de oameni dintre cei care au fost botezați cu Duhul Sfânt. Prin apostoli Dumnezeu și-a împlinit misiunea de a umple lumea cunoscută la acea vreme cu Evanghelia Sa. Promisiunea li se adresa lor. Prin aceasta nu doresc să afirm că doar ei au fost împuterniciți ci doar să arăt contextul dării și împlinirii promisiunii.

Care sunt diferențele între botezul și umplerea cu Duhul Sfânt?

1. Repetabilitate – unicitate

Umplerea cu Duhul este repetabilă. Ucenicii și biserica primară are parte de ea la Cincizecime (2:4) și apoi la scurt timp (4:31). Petru o experimentează individual (4:8) pe lângă cele două umpleri experimentată colectiv. Pavel, la fel, o experimentează de două ori: odată imediat după convertire (9:17) și ulterior (13:9).

Botezul cu Duhul Sfânt este irepetabil. Nu știu pe cineva care să nu fie de acord cu această afirmație. Mă folosesc de acest exemplu pentru a arăta că folosesc un „argument al tăcerii” deoarece nicăieri în Biblie nu se spune că ucenicii nu au mai fost botezați încă odată cu Duhul. Totuși acest argument al tăcerii are putere deoarece noi ne lăsăm călăuziți de ceea ce spune Scriptura clar și nu de ceea ce nu spune. Biblia spune că au fost botezați  o dată cu Duhul și noi acceptăm doar atât.

2. Prezența în Vechiul Legământ/Vechiul Testament

Umplerea cu Duhul este prezentă în Vechiul Legământ. Ioan (Luca 1:15), Zaharia (Luca 1:67) și Elisaveta (Luca 1:41) sunt umpluți cu Duhul Sfânt. Vă rog să remarcați că Luca este singurul autor biblic care vorbește despre umplerea cu Duhul folosind exact același termen (grecescul plḗthō sau pimplēmi) și când se referă la toate umplerile după Cincizecime.

Botezul cu Duhul este absent în Vechiul Legământ și promis pentru Noul Legământ (2:5). Despre botezul cu Duhul Sfânt se vorbește întotdeauna în Evanghelii la timpul viitor (Marcu 1:8; Fapte 1:5, Luca 3:16; Matei 3:11; Ioan 1:33). Despre umplerea cu Duhul a ucenicilor se vorbește la timpul viitor dar există experiențe trecute ale acesteia.

3. Momentul experimentării

Umplerea cu Duhul are loc de obicei după convertire. Zaharia și Elisaveta erau oamenii lui Dumnezeu. Ucenicii erau convertiți deja în a doua experiență de umplere (4:31). Petru (4.8) și Pavel (9:17) de asemenea. Se poate obiecta că există umpleri și în momentul convertirii (2:4) însă acest exemplu este irelevant deoarece avem de-a face cu apostolii care au experimentat pogorârea Duhului și formarea Bisericii în actul unic și irepetabil al Cincizecimii. Ei au fost împuterniciți chiar în acea zi pentru propovăduirea Evangheliei. Nu vreau să spun deloc că cineva nu poate fi umplut cu Duhul în momentul convertirii ci doar fac observații textuale.

Botezul cu Duhul are loc la convertire (sau, ar spune atât penticostalii cât și carismaticii valul 4, așa ar fi normal). Cazurile care sunt excepții fac parte din acea perioadă tranzitorie și fiecare în parte își are o explicație logică și ancorată foarte bine în contextul secolului 1. Vă recomand citirea acestui articol pentru lămurirea acestor aspecte în detaliu.

4. Semnul

Umplerea cu Duhul aduce cuvânt profetic (Zaharia și Elisaveta – Luca 1:67, 1:41-42) și putere/autoritate în evanghelizare (4:8; 4:31; 9:17-20; 13:9). Nicăieri umplerea cu Duhul Sfânt nu are vreun alt rol. Este oare de mirat că Luca afirmă în 24:49 că umplerea înseamnă a fi „îmbrăcat cu putere de sus” iar în 1:8 că este „o putere …. și-Mi veți fi martori”? Cu siguranță nu este o coincidență nici faptul că nicăieri aceste lucruri nu sunt atribuite botezului cu Duhul.

Botezul cu Duhul Sfânt este semnalat de profeție și vorbire în alte limbi dar nicăieri nu avem de-a face cu un rol evanghelistic. La Cincizecime Petru evanghelizează nu cei care vorbeau în alte limbi. În casa lui Corneliu tot Petru evanghelizează și cei care vorbesc în alte limbi sunt cei evanghelizați. Ucenicii din Efes vorbesc în alte limbi dar ei sunt evanghelizați de Pavel și nu invers. Nicăieri rolul vorbirii în alte limbi sau al profeției, în cazul botezurilor în Duhul, nu au scop evanghelistic ci mai degrabă simbolic și doxologic.

5. Felul primirii

Umplerea cu Duhul este primită fie spontan (Petru – 4:8; Pavel – 13:9) pentru că contextul nu permitea rugăciune pentru ea, fie după rugăciune personală (4:31; 9:17). În fiecare caz unde este vorba de rugăciune ei se rugau pentru ei înșiși ca să fie umpluți. Nu găsim vreun caz în care altcineva se roagă pentru vreun individ ca să fie umplut cu Duhul. Singurul caz special este când Anania își pune mâinile peste Pavel pentru a fi vindecat și umplut, dar tot în urma rugăciunii acestuia.

Botezul cu Duhul nu este primit niciodată în urma rugăciunii personale – adică când un individ sau un grup stăruie ca să primească. În toate cazurile îi avem pe apostoli care fie își pun mâinile (Pavel, Fapte 19) fie își pun mâinile și se roagă (Fapte 8). În Fapte 2 (evreii) și 10 (neamurile) botezul este spontan.

6. Beneficiarii

Umplerea cu Duhul este deseori oferită individual (Zaharia, Elisaveta, Ioan, Petru o dată și Pavel de două ori).

Botezul cu Duhul nu este oferit niciodată unui individ ci doar corporativ. Nu vreau să afirm că Dumnezeu nu botează cu Duhul decât corporativ ci vreau să fac o observație pe textul Scripturii. Dumnezeu a botezat în Duhul categorii și grupuri de oameni.

7. Direcția

Umplerea este îndreptată întotdeauna spre exterior (Petru – 4:8, biserica – 4:31; Pavel – 9:17,20; 13:9) pentru mărturisirea lui Hristos așa cum El promisese (Luca 24:48-49; Fapte 1:8). În ambele cazuri Luca prezintă umplerea în contextul proiectului de evanghelizare globală.

Botezul în Duhul îi are întotdeauna în vedere pe oamenii care sunt deja credincioși și care ei înșiși primesc botezul Duhului după ce sunt evanghelizați (evreii – 2:38; samaritenii – Fapte 8, Corneliu și casa lui – Fapte 10, ucenicii din Efes – Fapte 19).

8. Scopul

Umplerea cu Duhul are în vedere împuternicirea pentru mărturisirea lui Hristos. Nu există nici o excepție în cartea Faptelor (singura carte în care apare acest termen, cu excepția Evangheliei după Luca).

Botezul cu Duhul are scopul bine definit de încorporare în trupul lui Hristos a diferitelor categorii de oameni care se convertesc la creștinism (Fapte 2 – evrei, Fapte 8 – samariteni, Fapte 10 – prozeliți dintre neamuri; Fapte 19 – ucenici de la „marginile pământului”).

Probabil că mai pot fi remarcate și alte diferențe dar eu mă opresc la cele pe care le-am observat.

FullSizeRender (7)

EXCEPȚIA CINCIZECIMII (și explicația celor trei texte care pun împreună botezul și umplerea cu Duhul Sfânt)

Faptul că în evenimentul Cincizecimii cele două experiențe apar concomitent nu lovește deloc în poziția teologică abordată și explicată mai sus. În evenimentul Cincizecimii vedem ambele experiențe pentru că ele au fost promise de Hristos pentru acel eveniment. Dacă este să vorbim despre rolul lor – explicat și datorită simultaneității – putem spune că ele au avut loc în același timp deoarece:

(i) Botezul în Duhul forma Biserica Noului Legământ și încorpora în ea primii membri, adică nucleul apostolilor și a celor care au așteptat promisiunea; această experiență fiind remarcată prin semnul limbilor – care arată universalitatea Evangheliei și includerea tuturor limbilor în biserică;

(ii) Umplerea cu Duhul împuternicea noua formație spirituală pentru a transmite audienței mesajul simbolizat prin semnul limbilor (că toate limbile sunt acceptate în Biserică) și pentru a predica Evanghelia, prin gura lui Petru în acest caz, către oameni veniți de la „marginile pământului” (1:8). Avem așadar primul semn că Dumnezeu într-o singură zi pecetluia evanghelizarea întregului glob.

Botezul cu Duhul Sfânt în cartea Fapte – o perspectivă baptistă și carismatică

Există multe interpretări cu privire la ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt. Vă recomand o scurtă prezentare în acest articol – pentru a avea o idee despre ce vorbim. Poate sunteți mirați să aflați că baptiștii (și creștinii după Evanghelie) și carismaticii susțin aceeași poziție teologică în acest punct.

În articolul de față doresc să argumentez că: 1. Botezul cu Duhul Sfânt înseamnă încorporarea în trupul lui Hristos a fiecărei categorii de oameni; 2. Ulterioritatea experienței se datorează contextului unic în care se aflau acei oameni, astăzi fiind concomitent convertirii și 3. Semnul limbilor avea un rol specific și unic datorită situației și contextului în care se găseau acele categorii de oameni, context diferit de al nostru.

Pentru acest motiv sugerez că ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt nu se mai aplică astăzi și că semnul limbilor nu mai este necesar astăzi. Eu nu afirm că nu se poate ca cineva să fie botezat cu Duhul după convertire, ci doar că nu are sens să se întâmple asta; și nici nu afirm că semnul limbilor nu poate fi prezent la botezul cu Duhul Sfânt, ci doar că nu prezența lui este fără semnificație și, de aceea, nu îi văd rostul. Nu mă refer la practica din Corint a vorbirii în limbi.

Pornesc de la o premisă cu care mulți dintre voi probabil nu veți fi de acord: botezul cu Duhul Sfânt înseamnă primirea Duhului Sfânt spre încorporarea în trupul lui Hristos. Cred că această definiție confirmă toate prezentările din cartea Faptelor cât și definiția lui Pavel din 1 Cor. 12:13.  Eu nu spun că cineva nu poate fi umplut cu Duhul Sfânt la momentul convertirii, ci doar spun că această împuternicire este diferită de botezul cu Duhul și, de aceea, este greșit a confunda cele două experiențe.

Observații introductive:

– Umplerea cu Duhul Sfânt este diferită, în esență, de botezul cu Duhul Sfânt. Umplerea este împuternicire pentru mărturisire în timp ce botezul este încorporare în trupul Bisericii.

FullSizeRender (7)

– Pogorârea Duhului Sfânt este diferită de botezul cu Duhul Sfânt, prima având loc odată pentru totdeauna la Cincizecime în timp ce a doua experiență s-a repetat în cazul a patru categorii diferite de oameni (evrei, samariteni, neamuri, marginile pământului).

– Primirea Duhului Sfânt și locuirea Duhului Sfânt în credincios sunt realități diferite de botezul cu Duhul Sfânt dar suprapuse într-o oarecare măsură deodată ce nimeni nu poate fi încorporat în trupul lui Hristos fără să primească și să fie locuit de Duhul.

Faptele Apostolilor 1:8 descrie împuternicirea Duhului (umplerea cu Duhulde care urmau să aibă parte apostolii în vederea răspândirii Evangheliei pentru desăvârșirea trupului lui Hristos (prin botezul cu Duhul Sfânt).

Botezul cu Duhul are două faze în Faptele Apostolilor: (1) Faza primară – întemeierea Bisericii. În acest punct apostolii, evrei, ucenicii Domnului Isus formează nucleul bisericii; (2) Faza secundară – desăvârșirea bisericii. Această fază este descrisă prin trei evenimente în care diferite categorii de oameni și etnii sunt primite în trupul Bisericii (botezați cu Duhul).

FullSizeRender (8)

Fapte 2 – Evreii

a. Situația. Apostolii se află într-o situație unică. Sunt în Vechiul Legământ (sau cel puțin  în perioada de tranziție spre plinătatea Noului Legământ). Nu avem încă o Biserică, ci nucleul pre-eclesial. Ei sunt deja credincioși, dar ai Vechiului Legământ. Ar fi ciudat astăzi să mai găsim oameni în această situație.

b. Ulterioritatea. În acest eveniment unic și irepetabil au loc: 1. Pogorârea Duhului Sfânt; 2. Formarea Bisericii Nou-testamentale (sau botezul cu Duhul Sfânt); 3. Umplerea cu Duhul Sfânt. Ultimile două aspecte ale acestui eveniment (botezul și umplerea cu Duhul Sfânt) nu sunt limitate la evenimentul Cincizecimii. Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt, în acest caz, nu poate fi un argument în a susține teza potrivit căreia și astăzi botezul cu Duhul este ulterior, pentru simplul fapt că trăim într-o vreme în care Duhul Sfânt s-a pogorât deja, biserica este formată și toate categoriile de oameni au fost acceptate în biserică.

c. Semnul limbilor. Prezența limbilor la Cincizecime are rolul de a arăta caracterul universal al experienței botezului cu Duhul Sfânt – adică faptul că în biserica lui Hristos sunt acceptate oameni din toate etniile pământului (vorbitori de limbi diferite). A spune că astăzi este necesar acest semn înseamnă a spune că ne aflăm într-un context similar sau esențial la fel. Ce sens are să vorbești astăzi în limbi dacă contextul nu o cere? Acolo se aflau oameni care vorbeau limbi diferite și cărora trebuia să li se certifice universalitatea Evangheliei, a experienței Duhului și a primirii în trupul lui Hristos.

David Pawson (promotor în valul 4 carismatic) susține ceva similar. Prin această afirmație el introduce ideea că există elemente irepetabile în experiențele de botez cu Duhul Sfânt – ceea ce îi dărâmă argumentul că tot ce au experimentat apostolii trebuie să experimentăm și noi.

cincizecime

Fapte 8 – Samaritenii

a. Situația. Samaritenii primesc Evanghelia în urma predicării lui Filip și sunt botezați de către acesta. Au loc miracole de vindecare și eliberări de duhuri. În urma lucrării sale, apostolii Petru și Ioan vin din Ierusalim pentru a confirma această lucrare și pentru a se ruga în vederea primirii Duhului Sfânt.

b. Ulterioritatea. Motivul primirii ulterioare a botezului cu Duhul Sfânt, nu în același eveniment al convertirii, este pentru a păstra unitatea în biserica lui Hristos și pentru a distruge vechea diviziune dintre evrei și samariteni. Dacă samaritenii ar fi primit Duhul Sfânt independent de stâlpii bisericii din Ierusalim am fi avut parte de o schismă în biserica primară chiar de la începuturile ei. Pentru acest motiv nu se poate invoca acest eveniment pentru a trasa un tipar de experimentare a botezului cu Duhul Sfânt. Nu mai suntem în situația lor și de aceea este inadmisibilă folosirea acestui caz pentru propunerea unui șablon.

c. Limbile. Este neclar dacă acești oameni au vorbit în alte limbi deși se poate argumenta în favoarea acestei poziții în ciuda absenței unei afirmații clare din partea celor prezenți ssau din partea autorului (Luca). Oricum, prezența acestui semn ar avea rolul de a arăta că experiența de care au avut parte samaritenii, considerați inferiori de evrei, era la fel de veritabilă ca și cea a evreilor. Aflându-ne în cu totul altă situație astăzi, nu se poate reclama un astfel de semn.

Din nou David Pawson face aceleași observații pe care eu le folosesc pentru a demonstra această poziție teologică, observații care nu îi întăresc teologia ci o slăbesc.

FullSizeRender (13)

Fapte 10 – Neamurile

a. Situația. Tot prin Petru, Evanghelia este predicată lui Corneliu, un om temător de Dumnezeu – un prozelit dintre neamuri. Acest om avea deja contact cu învățătura Vechiului Testament și practicile evreilor. Petru le predică Evanghelia și în momentul predicării Dumnezeu îi botează cu Duhul Sfânt.

b. Ulterioritatea. Coborârea Duhului în același eveniment cu convertirea lor nu susține teologia potrivit căreia botezul Duhului este ulterior convertirii deoarece Corneliu și casa lui au experimentat botezul cu Duhul în timpul predicării lui Petru.

c. Limbile. Ca semn al primirii Evangheliei și coborârii Duhului ei încep să-L laude pe Dumnezeu în alte limbi și prorocesc. Scriptura arată clar că acest semn îi avea în vedere pe evreii din biserică care încă nu putea accepta legăturile prea apropiate cu neamurile. Este evident că semnul limbilor în contextul lor nu ar valida prezența limbilor astăzi deoarece nu există acea animozitate.

David Pawson, deși respinge poziția mea cu privire la botezul Duhului Sfânt (citiți a doua parte a articolului indicat prin link), confirmă argumentele mele prin care teoria sa se fisurează.

neamurile

Fapte 19 – Ucenicii din Efes („marginile pământului”)

a. În acest caz ucenicii din Efes (1) nici măcar nu știau despre Duhul Sfânt și promisiunile lui Hristos că va fi trimis și (2) nu aveau parte de botezul lui Hristos – așadar ei nu știau despre evenimentul de la Cincizecime și promisiunile legate de botezul și darul Duhului prezentate clar de apostolul Petru în predica din acea zi.

b. Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt nu poate fi demonstrată din acest caz datorită situației spirituale unice în care se aflau acești oameni. Se poate spune că se aflau în perioada Noului Legământ dar că, aproape la fel ca și apostolii la Cincizecime, nu experimentaseră intrarea în Noul Legământ și, de aceea, nu au experimentat plinătatea binecuvântărilor Noului Legământ.  Pe de altă parte, este evident că ei sunt botezați cu Duhul Sfânt în același eveniment cu acceptarea botezului lui Hristos. Cu alte cuvinte, acest text este, cu greu, o dovadă a ulteriorității botezului Duhului față de momentul convertirii.

c. Limbile. Când ajungem la problema limbilor și prorociei putem spune că ele au fost necesare tot ca un semn al acceptării acestor oameni în Biserica lui Hristos, aflați într-o situație destul de incertă, incompletă și anormală – situație în care nu ar trebui să se mai găsească vreo categorie de oameni astăzi. A susține că limbile sunt necesare și astăzi înseamnă să dovedim că și astăzi avem o categorie de oameni care se află în situația acestora.

Dacă unii dintre voi înțelegeți mai bine privind imagini vă propun pentru studiu următoarea schemă. Apăsați pe imagini și le veți vedea la o calitate mai bună.

FullSizeRender (5)FullSizeRender (6)

Acest articol a fost publicat în pneumatologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cincizecimea, botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi

  1. Pingback: O perspectivă baptistă despre lucrarea Duhului, vindecări și vorbire în limbi | Baptiști Reformați

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s