Predestinarea (Efeseni 1)

Alegerea necondiționată este decretul lui Dumnezeu prin care (1) din vesnicie El a ales (2) în Hristos, (3) după buna plăcere a voii Sale, (4) spre slava harului Său (5) o mulțime de oameni păcătoși pe care nu o poate număra nimeni (6) ca să fie mântuită pentru eternitate.

1. AUTORITATEA

În cele mai multe cazuri doctrina predestinării este formulată prin obiecțiile filozofice care pot fi aduse acestei doctrine. Există foarte puțină preocupare pentru ceea ce spune textul. Odată ce doctrina filozofică este stabilită nu rămâne decât să interpretăm pasajul conform cu conceptele noastre despre Dumnezeu, dreptate, har și liberă voință.

2. DIFICULTATEA

Mândria. Nimic nu poate scoate mai clar în evidență mândria ascunsă a omului ca această doctrină. Omul are încredere în sine, crede că este ceva bun în sine, crede că se poate reface când greșește etc și de aceea doctrina predestinării este una dintre cele mai urâte doctrine. Mândria este motivul pentru care oamenii urăsc și resping această doctrină.

Idolatria. Pe de altă parte, oamenii religioși nu pot trăi cu Dumnezeul adevărat, ci își făuresc un dumnezeu al lor care să se potrivească cu plăsmuirile minților lor și poftelor lor păcătoase. Un Dumnezeu suveran este un Dumnezeu foarte nepopular astăzi.

3. ABORDAREA

1. Ea este un motiv de laudă către Dumnezeu. Dacă alegerea Lui se bazează pe alegerea noastră nu ar exista nici un motiv de laudă către Dumnezeu.

2. Este o doctrină benefică. Suntem siguri de acest lucru pentru că (1) o găsim în Scriptură; (2) o găsim în capul listei de binecuvântări; (3) o găsim într-una dintre cele mai doctrinare cărți despre mântuire. A spune că nu este benefică aruncă o batjocoră asupra lui Dumnezeu de parcă am spune că Dumnezeu ne spune lucruri care ne-ar face rău.

3. Este un pilon esențial în gândirea apostolului. Nu la voia întâmplării Pavel insistă câteva versete pentru a vorbi despre ea, chiar mai mult decât răscumpărare și întoarcerea noastră la Dumnezeu.A cesta este singurul verb care, din punct de vedere gramatical, nu este subordonat vreunui alt element.

4. Este o binecuvântare duhovnicească, nu un decretum horrible așa cum l-au numit unii. Dar oamenii au ajuns să spună despre o binecuvântare că este ceva oribil.

5. Ea vine de la Pavel, prin Duhul Sfânt, nu de la reformatorul Jean Calvin. Noi nu credem în predestinare pentru că Augustin sau Calvin au vorbit despre ea, ci pentru că Duhul Sfânt a făcut-o. Așadar, este o doctrină infailibilă și inspirată.

I. EXPLICAREA

1. Care este mediul alegerii: În El.

Expresia „în El” subiliniază unirea federală cu Hristos, nu cea actuală. Unirea federală este unirea potrivit căreia din veșnicie Dumnezeu a ales ca Fiul să fie reprezentativul și capul nostru – în și prin care ne sunt oferite toate binecuvântările. Unirea actuală este unirea de care avem parte când suntem regenerați. Această unire federală este fundamentul unirii actuale.

Unii confundă mediul în care suntem aleși cu motivul pentru care suntem aleși. Expresia “în El” arată locația sau poziția spirituală. În teologie acest lucru este explicat printr-un legământ pe care Tatăl l-a făcut cu Fiul prin care i-a dat o parte dintre oameni.

Ioan 6:37-39 „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. „

Ioan 10:27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. 28. Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. 29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu. 30. Eu şi Tatăl una sîntem.

Ioan 17:2 „după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. 6 „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. 9 „Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 12 „Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. „24 „Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

2. Cine este autorul alegerii: Dumnezeu.

Lucrarea mântuirii nu este inițiată de Domnul Isus, ci de Tatăl. Pentru unii acest lucru este un șoc deoarece ei îl văd pe Dumnezeu ca pe un inamic iar pe Domnul Isus ca pe Cel care ne salvează. Deși Tatăl și Fiul sunt una în lucrările lor totuși plănuirea mântuirii aparține în mod special Tatălui.

Niciunde în Scriptură nu se afirmă că noi l-am ales pe Dumnezeu. Nu se spune nici măcar că noi l-am ales după ce ne-a ales El. Eu cred că noi L-am ales voluntar pe Dumnezeu dar nu găsim acest limbaj datorită tendinței noastre de a supra-estima faptele noastre.

3. Care sunt subiecții alegerii: credincioșii

Niciunde Scriptura nu spune că Dumnezeu îi alege pe toți oamenii iar ei după aceea trebuie să se aleagă singuri pentru a se introduce pe ei înșiși prin libera lor voință în planul lui Dumnezeu.

Singurii în dreptul cărora Dumnezeu vorbește despre alegere sunt cei care sunt deja credincioși. Acest lucru ar trebui să ne arate (1) spre folosul cui este această doctrină (2) cât și faptul că doar mântuiții își pot cunoaște alegerea; ea nu poate fi cunoscută înainte de a fi mântuit.

Unii spun că pasajul acesta face referire doar la evrei pentru că avem schimbarea de la persoana 1 “noi” (evreii) la persoana a 2-a “voi” (creștinii) însă acest lucru este imposibil deodată ce acești “noi”.

Nu trebuie să vedem predestinarea ca pe un proces prin care Dumnezeu condamnă un mare număr de oameni, ci ca pe o lucrare a planului Său născut din iubire prin care eliberează un mare număr de oameni pentru mântuire. Așa vorbește Biblia în general despre predestinare, ca despre o alegere, nu ca despre o respingere.

4. Care este momentul alegerii: înainte de întemeierea lumii

Dumnezeu nu a făcut un plan B. Dumnezeu a știut și stabilit totul mai dinainte. Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere, Dumnezeul nostru este în control total al istoriei.

Faptul că am fost aleși înainte de întemeierea lumii înseamnă că Dumnezeu hotărâse deja să permită căderea noastră în păcat pentru că nu avea cum să ne aleagă să fim sfinți decât dacă hotărâse să permită căderea noastră în păcat care face necesară mântuirea și sfințirea.

5. Care este rezultatul alegerii: ca să fim sfinți și fără prihană

Scopul alegerii noastre nu este sfințirea, ci slava lui Dumnezeu. Sfințirea poate fi considerată cel mult un efect secundar sau un scop secundar al alegerii noastre.

Sfințirea noastră este atât pozițională cât și practică. Cu alte cuvinte, suntem puși deoparte doar pentru Dumnezeu și, de aceea, experimentăm o sfințire practică aflându-ne mereu în slujba Lui, așa încât El să se folosească în tot și toate de noi pentru gloria Lui.

Dacă Dumnezeu a asigurat sfințirea noastră prin predestinare și dacă această sfințire există după ce suntem convertiți, chiar dacă nu într-o secvență diferită temporală, ci una logică, înseamnă că în predestinare este cuprinsă și mântuirea noastră – afirmație susținută de toată Scriptura.

6. Care sunt secvențele alegerii

Pavel ne spune că am fost aleși la sfințire “după ce” arătând că înainte de alegerea spre sfințire a avut loc altceva, și anume – alegerea de a fi înfiați. Această observație are o importanță deosebită pentru noi ca și credincioși. Faptul că Dumnezeu a rânduit întâi să ne înfieze și apoi ne-a ales să fim sfinți ne arată că interesul lui Dumnezeu a fost nu doar să rezolve o problemă, cea a păcatului, ci să restabilească o relație. Alegerea lui Dumnezeu nu este o hotărâre rece, distantă și impersonală, ci personală, apropiată și intimă.

Pe de altă parte, acest pasaj ne oferă un răspuns cu privire la ordinea decretelor lui Dumnezeu: faptul că Dumnezeu a hotărât întâi să ne înfieze arată că Dumnezeu luase deja în calcul căderea în păcat. Dacă nu ar fi așa nu ar mai exista vreo bază logică pentru înfiere, deodată ce noi eram deja fiii Săi.

Dacă există un moment al rânduirii înfierii și alt moment al realizării ei înseamnă că oamenii, prin natura lor, nu sunt copiii lui Dumnezeu deoarece înfierea nu are sens dacă cineva are deja statutul de fiu. Aici este prezentată implicit doctrina depravării totale.

Scriptura însă nu spunem că suntem din veșnicie fiii Săi, ci că din veșnicie am fost hotărâți să fim fiii Săi. Unii teologi hiper-calviniști nu au putut face diferența între rânduireaînfierii și realizareaei. În primul caz Scriptura vorbește din perspectiva lui Dumnezeu care este în afara timpului iar în al doilea caz Duhul Sfânt vorbește din perspectiva omului care trăiește în timp și spațiu.

7. Care este motivația alegerii: în dragostea Lui

Textul ne subliniază mai multe cauze ale alegerii: harul, dragostea, bunaplăcere și voia Lui. Atributele și voia lui Dumnezeu au determinat alegerea noastră.

Dragostea eternă a lui Dumnezeu pentru noi este ceea ce ar trebui să așeze sufletele noastre pe o temelie neclintită pentru totdeauna. El nu ne-a iubit pentru că am făcut noi ceva, ci în ciuda a ceea ce știa că vom face. El ne-a iubit știind tot răul pe care îl vom face și ne-a iubit fără să ne ceară acordul, sfatul sau vreo alegere. El ne-a iubit necondiționat.

Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste liberă, dacă nu este liberă nu mai este dragoste. Cei care spun că Dumnezeu trebuia să îi iubească pe toți nu înțeleg ce este dragostea. Dragostea este liberă în totalitate, ea nu poate fi impusă din exterior.

8. Care este criteriul alegerii: după buna plăcere a voii Sale

Bunaplăcere a lui Dumnezeu este dispoziția lui Dumnezeu față de aleșii Săi născută din hotărârea Lui de a le face bine și a-i mântui. Dumnezeu nu realizează mântuirea mecanic, ci sensibil și plin de dragoste.

Faptul că Dumnezeu ne alege datorită bunei Sale plăceri alungă orice merit și laudă a omului. Nu există nici o cauză exterioară a alegerii noastre.

În Sfânta Scriptură nu sunt precizați toți aceia care au fost rânduiți să fie înfiați și, pentru acest motiv, putem afirma, fără urme de îndoială, că textul se referă la voia secretă a lui Dumnezeu. Dacă este secretă, nu este revelată și nu căutăm lucruri care nu sunt revelate.

9. Care este scopul alegerii: spre lauda slavei harului Său

Văzând acest lucru credinciosul trebuie să izbucnească plin de bucurie închinare și laudă înaintea lui Dumnezeu. De aceea am fost aleși de Dumnezeu – pentru ca o veșnicie să ne bucură în slava harului Său iar El să strălucească glorios pentru eternitate.

Scopul primar al lui Dumnezeu nu a fost salvarea unora și pierderea altora pentru că ar însemna că Dumnezeu se delectează în chinul etern al unora. Scopul lui Dumnezeu a fost strălucirea gloriei Sale în planul mântuirii cu toate ramificațiile sale. Este o dezonoare pentru Dumnezeu să afirmăm că altceva decât gloria Lui poate fi scopul Lui suprem.

10. Care este meritul alegerii noastre: harul Său

Aici se arată atât baza alegerii noastre cât și ceea ce cunoașterea acestei alegeri produce în noi. Întâi, am fost aleși prin har – o alegere bazată pe voia lui Dumnezeu și nu pe meritele noastre. Având în vedere că Dumnezeu a hotărât să ne scoată din păcat, harul strălucește și mai glorios.

Cine își înțelege starea de păcat nu obiectează împotriva alegerii, ci înțelege că este singura metodă prin care poate fi mântuit. Cum poate fi mântuirea prin har dacă este prin alegerile noastre?

II. Scopul

1. Închinare. Doctrina predestinării trebuie înțeleasă pe genunchi. Nu m-aș mira dacă Pavel a primit-o și înțeles-o în felul acesta. Toată doctrina este prezentată printr-o propoziție foarte lungă, în limba greacă, care este de fapt o rugăciune a apostolului Pavel.

Efeseni 1:3. Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. 4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,

2. Sfințire. Primul aspect menționat de Pavel ca rezultat al predestinării este sfințirea. Eu știu că trebuie și că voi fi sfânt pentru că Dumnezeu m-a ales să fiu așa. Știu că Dumnezeu mă va face sfânt până la urmă fiindcă sunt ales pentru asta.

Efeseni 1:3. Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. 4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,

3. Păstrarea harului suveran în mântuire. Pavel prezintă doctrina predestinării accentuând harul suveran al lui Dumnezeu. Nu mai avem har dacă nu este alegere necondiționată. Harul care trebuie dat nu mai este har, ci o datorie a lui Dumnezeu față de oameni.

Efeseni 1:5. ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, 6. spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.

3. Siguranța mântuirii. Singurul mod în care putem fi siguri de mântuirea noastră este când suntem siguri că am fost aleși pentru totdeauna în planul lui Dumnezeu. Credința și faptele noastre sunt atât de slabe și fragile încât sub nici o formă nu ne putem baza pe ele.

Ioan 10:29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.

1 Tesaloniceni 5:9 „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, „

4. Rugăciune. Pavel prezintă doctrina predestinării în rugăciune și se roagă din nou după ce o termină de prezentat. N-are rost să ne rugăm dacă Dumnezeu n este suveran atotputernic. Rugăciunea este și ea aleasă de Dumnezeu ca metodă de a-și împlini planurile.

Efeseni 1:17. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,

5. Impuls și succes evanghelistic. Toți cei care sunt aleși de Dumnezeu vor fi mântuiți în ciuda lipsurilor și greșelilor noastre. Știind totuși că Dumnezeu mântuiește prin nebunia predicării crucii ne vom da toată silința să predicăm Scriptura așa cum trebuie să o facem.

Faptele apostolilor 18:10 „căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” „

6. Respingerea mântuirii prin fapte. Singura doctrină care respinge total doctrina mântuirii prin fapte este doctrina alegerii. Dacă El ne-a ales înainte de întemeierea lumii este clar că nu putea alege să ne mântuiască prin fapte făcută de noi.

2 Timotei 1:9. El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii,

7. Smerenie. Singura doctrină care ne poate ține complet smeriți este doctrina alegerii. Noi primim totul de la Dumnezeu și nu avem cum ce să ne lăudăm. Dacă primi totul atunci înseamnă că nu vine de la noi și că nu avem cum să ne atribuim nouă vreun merit.

1 Corinteni 1:27 „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. „

Acest articol a fost publicat în doctrinele harului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s