Despre voința liberă (J.N. Darby)

stock_true-self-thinDeși Darby nu a fost baptist, ba chiar s-a opus unor învățături afirmate de aceștia, totuși El a stat pe aceeași linie reformată în ce privește starea de păcat a omenirii, suveranitatea lui Dumnezeu și mântuirea omului doar prin har și credință. În acest articol voi prezenta câteva citate sugestive prin care acesta demontează utopia liberei voințe:

Starea voinței

Voinţă omului este cea care duce la pierzare veşnică. Ea poate fi schimbată, dar principiul ei este totdeauna greşit. Nu există iniţiativă din partea voinţei omului în lucrurile lui Dumnezeu; aici orice acţiune trebuie să fie din partea lui Hristos, prin Duhul. În clipa în care accept voinţa omului, accept serviciul Diavolului şi nu al lui Hristos.

Motive pentru care oamenii susțin libera voință

Toţi cei care n-au fost vreodată convinşi profund de păcat, sau cei asupra cărora această convingere este bazată decât pe păcate mari şi vizibile, susţin mai mult sau mai puţin liberul arbitru. Este doctrina raţionaliştilor şi a filozofilor; dar această doctrină schimbă complet gândul creştinismului, pervertindu-l în totalitate.

Cred că m-aţi înţeles. A crede că Dumnezeu iubeşte lumea este un fapt adevărat; dar a nu crede că omul este în el însuşi iremediabil, este un lucru foarte grav. Cei care gândesc astfel nu se cunosc pe ei înşişi şi nici pe Dumnezeu;

Adepţii învăţăturilor lui Wesley, atât cât sunt învăţaţi de Dumnezeu, nu spun asta, credinţa i-a făcut să simtă că fără Hristos sunt pierduţi şi că aceasta este o problemă de mântuire. Numai aversiunea lor faţă de harul pur şi dorinţa lor de a câştiga oameni, un amestec de caritate şi de duh omenesc, într-un cuvânt, încrederea în propriile lor forţe, aruncă o confuzie în învăţătura lor şi-i conduce, ca şi pe alţii, a nu recunoaşte căderea totală a omului.

Acceptarea doctrinei

Totul depinde de profunzimea convingerii pe care o avem cu privire la starea noastră păcătoasă; siguranţa şi bucuria noastră depind de asemenea. „Pierdut” şi „Mântuit” răspund unul altuia; condiţia noastră în omul cel vechi şi condiţia în Hristos.

Definiție

Dacă prin acest termen, „Libertatea omului”, se înţelege că nimeni nu poate fi obligat să-L respingă pe Domnul, această libertate există în întregime. Dar dacă se admite că din cauza dominării păcatului al cărui rob este, şi aceasta de bunăvoie, omul nu poate să iasă din această stare şi să aleagă binele – chiar recunoscând binele şi aprobându-l – se arată că nu are nici o libertate. El nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate, pentru ca cei care sunt în carne (natura primului Adam) nu pot să placă lui Dumnezeu (Romani 8:8 ).

Atunci când Domnul spune “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis” nu înseamnă că Dumnezeu împiedică sau opreşte pe cineva să vină, ci că omul este atât de rău în voinţa sa şi atât de stricat, că dacă n-ar acţiona o putere din afara lui, asupra lui, nu ar putea veni, şi nu este niciodată moral dispus să vină.

Dovezi ale robiei voinței

i. Chiar filozofia infirmă liberul arbitru

În plus, filozofic vorbind, pentru a alege, omul trebuie să fie independent. Dacă el este în totul independent, cine va decide alegerea sa? El trebuie să aibă un motiv, dar el nu poate pentru că el este independent; dar dacă nu este independent, el este ceea ce a ales (rob al păcatului).

A spune că omul nu este înclinat spre rău, înseamnă a nega întreaga Scriptură şi toate faptele. Pentru ca el să fie liber să aleagă, trebuie ca el să fie indiferent, indiferent faţă de bine şi faţă de rău, adică fără preferinţe nici pentru unul nici pentru altul. Dar nu este adevărat că el este astfel, deoarece poftele rele şi voinţa proprie, aceste două mari elemente ale păcatului, sunt în el; şi dacă ar fi adevărat că este indiferent, ar fi groaznic.

Totuşi, vorbind din punct de vedere filosofic, dacă ar alege, el ar fi trebuit să fie indiferent, neutru, altminteri el deja a şi ales potrivit voinţei sale. El ar trebui să fie deci în mod absolut indiferent. Şi atunci, dacă el ar fi absolut indiferent, cine va decide alegerea lui? O creatură trebuie să aibă un motiv; dar el n-ar avea, deoarece ar fi indiferent; şi dacă n-ar fi, ar fi ales deja.

ii. Legea arată robia voinței

În lege Dumnezeu i-a prezentat alegerea, dar aceasta a fost pentru a convinge conştiinţa sa că omul nu vrea nici binele, nici pe Dumnezeu.

iii. Crucea arată robia voinței

Văd că la cruce este sfârşitul tuturor mijloacelor pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a câştiga inima omului; ea (crucea) arată ca orice mijloc folosit a fost ineficient. Dumnezeu a epuizat toate resursele Sale; omul a dovedit că este iremediabil; crucea lui Hristos îl condamnă, condamnă păcatul în carne.

iv. Lucrările lui Dumnezeu față de om arată robia voinței

Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu Îl împiedică pe om să-L primească pe Hristos; nici vorbă. De aceea, chiar dacă Dumnezeu aduce toate motivele posibile şi foloseşte tot ce este potrivit pentru a lucra asupra inimii omului, aceasta nu foloseşte decât să arate că omul nu-L vrea pe Hristos, că inima sa atât de rea şi voinţa sa atât de hotărâtă de a nu se supune lui Dumnezeu (fără a spune de faptul că Diavolul îl îndeamnă să păcătuiască), că nimic nu-l poate face să-L primească pe Domnul şi să abandoneze păcatul.

Dumnezeu a demonstrat că niciun motiv nu este suficient pentru a-l face pe om să vină. Trebuie ca el să fie născut din nou. Scriptura ne dă istoria tuturor mijloacelor pe care Dumnezeu le-a folosit faţă de om, toate motivele care i-au fost prezentate şi rezultatul final a fost respingerea Fiului lui Dumnezeu şi judecata.

Răspunsuri la unele obiecții

1. Adam a fost liber dar noi nu suntem ca el

Cazul lui Adam a fost puţin diferit, pentru că el nu avea încă pofta şi dorinţa proprie. Omul nu era atunci rob unei legi a păcatului în mădularele sale, păcatul nu era în el, nu avea nevoie de eliberare, omul inocent era cu Dumnezeu.

2. Moralitatea nu necesită liberă voință

Contest faptul că moralitatea depinde de libertatea de alegere. Omul a fost creat pentru a fi în relaţie cu Dumnezeu; moralitatea constă în a umbla potrivit cu această relaţie. Această relaţie însemna ascultare. El ar fi putut să nu se considere liber faţă de Dumnezeu, rămânând curat şi fericit. Este ceea ce a făcut Hristos. El a venit să facă voia lui Dumnezeu şi a luat un chip de rob. În ispitirea din pustie, Satan a încercat să-L facă să abandoneze această poziţie pentru a fi liber şi a face voia Sa, mâncând atunci când Îi era foame. Ce era rău în aceasta? Se considera liber să facă voia Sa. Răspunsul Domnului a fost că omul va trăi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Nu era în inima Sa, sau în voinţa Sa nicio intenţie care n-ar fi fost voia lui Dumnezeu, sau să facă această voie, şi în aceasta este desăvârşirea.

3. Cunoștința binelui și răului nu înseamnă voință liberă

Se confundă adesea conştiinţa binelui şi răului cu voinţa. Omul a primit conştiinţa în urma căderii; prin urmare, ea lucrează în cel neconvertit care se găseşte într-o stare departe de Dumnezeu: voinţa este un lucru diferit. În carne, omul este vrăjmaş lui Dumnezeu, pofta şi fărădelegea, şi daca legea intervine, înseamnă că acolo este păcat.

4. Conștiința păcătosului aprobă legea lui Dumnezeu, dar nu o face

Conştiinţa, este drept, recunoaşte că legea este dreaptă şi bună, dar a se supune şi a o păzi este cu totul alt lucru. Chiar dacă ar vrea, omul este rob şi rezultatul ar fi negativ. Dar nu are voinţa. Aprobarea dată binelui, prin conştiinţa, există, dar nu voinţei, care doreşte să fie independentă de Dumnezeu.

5. Responsabilitatea rămâne și când nu este puterea

Dar argumentul arminienilor conţine un principiu în întregime fals şi anume, responsabilitatea depinde de puterea noastră. Daca aş împrumuta 100 000 franci cuiva şi el i-ar risipi, cu siguranţă nu ar mai avea cu ce plăti, dar responsabilitatea lui încetează pentru că nu mai are cu ce plăti? Cu siguranţă că nu. Responsabilitatea depinde de dreptul persoanei care i-a împrumutat suma de bani şi nu de capacitatea celui care s-a folosit greşit de bani.

6. Legea nu arată puterea omului, ci neputința lui

Omul nu poate să-şi dea lui însuşi o viaţă divină şi eternă. Pentru ce este deci legea, se va spune? Pentru ca să se înmulţească greşeala, este răspunsul. Prin lege, păcatul a devenit peste măsură de păcătos. Legea ne-a descoperit dreapta mânie a lui Dumnezeu faţă de noi şi nu teama faţă de Dumnezeu în noi. Legea nu ne dă o viaţă nouă. Viaţa care o avem este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu. Omul în carne nu poate să primească legea lui Dumnezeu în inima sa.

7. Dumnezeu dă posibilitatea alegerii pentru a convinge

Dumnezeu i-a prezentat omului ocazii de a alege, dar aceasta pentru ca să fie convins de faptul că, în orice situaţie, omul nu alege nici binele, nici pe Dumnezeu.

Eliberarea voinței

Fără îndoială, mulţumesc lui Dumnezeu, există o eliberare, dar o eliberare prin şi în Altul. Dar eliberarea nu este libertate; căci ceea ce este acordat este împlinit printr-un Altul şi aceasta este necesar, pentru că am învăţat din experienţă, şi prin învăţătură divină, că omul nu este liber, şi nici nu poate, el însuşi să se elibereze. Pentru că, în Romani 6 , unde această problemă este expusă destul de clar găsim libertatea în moarte, natura adamică fiind răstignită împreună cu Hristos. Atunci, şi nu înainte, apostolul poate spune: “Daţi-vă pe voi înşivă”, principiu adevărat şi preţios atunci când mă consider mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu – nu în Adam – ci în Hristos Isus. Găsim acest subiect rezumat în versetele 2 şi 3 din cap.8: „legea duhului de viaţă care este în Hristos Isus, m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii”, ceea ce dovedeşte că nu eram liber înainte de a-L avea pe Hristos. Apostul adaugă: „căci ceea ce era imposibil legii, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s