Botezul Duhului Sfânt

Botezul Duhului Sfânt

De ce acest subiect?

1. Este biserica văduvită astăzi de oameni ca noi care afirmă că Scriptura vorbește despre încetarea unor daruri? Dacă aceste daruri și experiențe continuă atunci da biserica este jefuită.

2. Dacă manifestările de astăzi nu sunt de la Duhul Sfânt ar trebui să fim îngrijorați de lucrurile care astăzi sunt puse pe seama Lui. Ar trebui să fim înfuriați, îngroziți și înspăimântați. Ar trebui să ne deschidem gura și să vorbim.

3. Dacă aceste manifestări sunt o înșelare atunci suntem necredincioși față de generația aceasta și lipsiți de iubire dacă nu spunem adevărul.

4. Dacă aceasta este o înșelare atunci este una dintre cele mai mari înșelări din istoria creștinismului, înșelare ajutată de cei care nu sunt clar definiți, care-s moderați, care nu sunt “luptători”. Ar trebui să devină luptători.

5. Lucrarea Duhului Sfânt este vitală pentru biserică și viața credinciosului. Deci n-ar putea o conferință pe această temă să dăuneze cuiva.

I. Care este dificultatea?

1. Această binecuvântare este confundată cu alte lucrări ale Duhului Sfânt și de aceea se ajunge la inventarea unor practici nebiblice.

2. Nu se înțelege deseori nici perioada de tranziție în perioada primară, adică perioada de punere a temeliei doctrinare, etnice și geografice a bisericii care a făcut necesară o experiență specială.

3. Se abordează de obicei pasajele narative și se încearcă trasarea unei doctrine afirmând că cel mai clar pasaj doctrinar pe acest subiect vorbește despre altceva (1 Corinteni 12:13).

4. Se ignoră autoritatea apostolică din toate cazurile – (1) ei au fost întotdeauna prezenți, (2) doar ei s-au rugat și (3) doar ei și-au pus mâinile pentru botezul cu Duhul Sfânt. Fie negăm natura apostoliei, fie spunem că prezența lor a fost întâmplătoare sau înlocuibilă cu orice nonapostol.

5. Se ignoră intenția și scopul cărții descris în Fapte 1:8, care este unghiul din care se desfășoară cartea, cum toate categoriile de oameni ajung să fie evanghelizate, binecuvântate cu Duhul Sfânt și încorporate în biserica Noului Testament.

6. Nu se înțelege scopul precis al vorbirii în alte limbi care este importantă cât timp semnificația acestui semn încă nu este înțeleasă. Ulterior înțelegerii, semnul este inutil. Limbile înțelese în lumina Fapte 1:8 și 2 lasă fără dubii scopul expus adineauri.

7. Se iau cazuri excepționale de grupuri și se aplică unor cazuri obișnuite, normale, apoi se ignoră prescripțiile chiar din cartea Faptele Apostolilor sau cazurile care ni se potrivesc mai ușor, nouă neamurilor.

II. Distincții între câteva lucrări ale Duhului Sfânt

1. Înnoirea Duhului sau nașterea din nou

2. Împărtășirea Duhului sau primirea Duhului

3. Împuternicirea Duhului sau umplerea Duhului

4. Încorporarea Duhului sau botezul Duhului

5. Însemnarea Duhului sau pecetluirea Duhului

Realitatea pe care o voi argumenta este că aceste lucrări sunt făcute de Duhul Sfânt instant în moment nașterii din nou și tocmai acesta este motivul pentru care Scriptura folosește expresii multiple pentru același eveniment.

III. Distincții dintre umplerea și botezul cu Duhul Sfânt

Cred că o mare parte din eroarea penticostală și carismatică constă în confundarea botezului cu Duhul Sfânt cu umplerea Duhului și de aceea trebuie să le distingem. Atenție – eu nu spun că ele nu pot apărea împreună, ci doar că sunt distincte și că a nu face această distincție duce la erori grave în teologie și practică.

1. Repetabilitate – unicitate. Petru și Pavel dar și alți credincioși au experimentat de mai multe ori umplerea dar niciodată botezul cu Duhul.

2. Prezența în Noul Testament și Vechiul Testament. Umplerea a fost prezentă și înainte de Cincizecime dar botezul cu Duhul niciodată.

3. Momentul experimentării. Botezul este experimentat ca normă chiar și în Fapte în momentul nașterii din nou în timp ce umplerea și ulterior.

4. Semnul distinctiv. Deși cineva avea nevoie să fie umplut pentru a vorbi în limbi, totuși limbile sunt semnul botezului cu Duhul.

5. Felul primirii. Niciodată convertiții nu se roagă pentru botezul cu Duhul dar pentru umplere o fac. La botezul cu Duhul doar apostolii se roagă.

6. Beneficiarii. Întotdeauna botezul este dat corporativ, iar umplerea și individual (Zaharia, Elisaveta, Ioan, Petru o dată și Pavel de două ori) pentru a arăta aspectul încorporării care privește trupul Domnului Isus.

7. Direcția. Umplerea este dată pentru mărturisirea în exterior așa cum a mărturisit Hristos, în timp ce botezul în Duhul are în vedere oameni evanghelizați care se convertesc.

8. Scopul. Umplerea este o împuternicire pentru mărturisirea lui Hristos în timp ce botezul Duhului, descris în patru cazuri, este o încorporare în trupul lui Hristos, biserica, a diverelor categorii de oameni.

9. Umplerea este o experiență doar a unor creștini (ca și plinătatea) în timp ce botezul este experiența tuturor creștinilor.

IV. De ce practicile de astăzi nu SUNT și nu POT fi botezuri reale cu Duhul Sfânt?

• Nicăieri în cartea Faptelor Apostolilor nimeni nu și-au pus mâinile alți oameni, afară de apostoli, pentru primirea Duhului.

• Nicăieri cei care au primit Duhul Sfânt nu au stăruit după El. Rugăciunea a fost a apostolilor pentru cei care nu primiseră. A fost o mijlocire pentru alții.

• Nicăieri cei care au primit ulterior Duhul Sfânt nu au repetat cuvinte și nu au fost asistați cu îndemnuri pentru a putea vorbi în limbi.

• Nicăieri în Scriptură nu găsim prescripții sau pași pentru a căuta botezul cu Duhul Sfânt.

• Nicăieri în Scriptură, după perioada de început a bisericii, nu găsim credincioși în Domnul Isus care nu au fost botezați cu Duhul Sfânt.

• Nicăieri în Scriptură nu se recomandă căutarea semnului vorbirii în alte limbi împreună sau fără botezul Duhului.

• Nicăieri în Scriptură siguranța mântuirii, a răpirii sau a botezului cu Duhul Sfânt nu este depedentă de vorbirea în limbi.

• Nicăieri în Faptele Apostolilor nu găsim un caz izolat de om care a fost botezat cu Duhul Sfânt. Nu spun că nu s-a întâmplat acest lucru, ci doar că scopul lui Luca este să arate formarea comunității Noului Legământ.

• Nicăieri în Faptele Apostolilor nu găsim aceeași categorie de oameni care să fi fost botezată cu Duhul Sfânt tocmai pentru că scopul lui Luca este să ateste includerea tuturor categoriilor.

• Nicăieri în Faptele Apostolilor nu găsim o schimbare a vorbirii în limbi omenești/cunoscute către una necunoscută, îngerească.

• Nicăieri în Faptele Apostolilor vorbirea în limbi nu a devenit o practică privată și individuală. Întotdeauna aceasta a fost o experiență corporativă.

• Nicăieri în Faptele Apostolilor oamenii nu au fost sfătuiți să își decupleze mintea și să vorbească fără să gândească.

V. O analiză a evenimentelor de botez cu Duhul Sfânt în Faptele Apostolilor

Este important să ținem minte pilonul cărții Fapte (1:8) și felul în care această promisiune a lui Hristos implică coborârea Duhului, primirea puterii, evanghelizarea lumii și întinderea Bisericii pe tot pământul.

Vom urmări împreună patru aspecte în fiecare caz de botez cu Duhul Sfânt: beneficiarii, semnificația, ulterioritatea, semnul și apostolicitatea, metodologia și universalitatea.

FAPTE 2 – EVREII

I. Experiența ucenicilor

1. Identitatea beneficiarilor

Sunt în Vechiul Legământ (sau cel puțin în perioada de tranziție spre plinătatea Noului Legământ). Nu avem încă o Biserică, ci nucleul pre-eclesial. Ei sunt deja credincioși, dar ai Vechiului Legământ. Ne aflăm într-un grup de evrei 100%. Nu este niciunul dintre neamuri aici. Este important de reținut acest aspect pentru interpretarea corectă a evenimentului.

2. Semnificația

În mod clar Duhul Sfânt coboară peste ei, îi umple și botează. Cu alte cuvinte, aici avem mai multe aspecte ale lucrării Duhului și este foarte periculos să ne avântăm în a limita experiența la o anumită lucrare.

3. Ulterioritatea

Este adevărat că acești oameni credeau deja în Domnul Isus însă promisiunea era făcută pentru viitor, deci ei nici nu aveau cum să-L primească anterior, indiferent de ceea ce ar fi făcut.

4. Semnul

Vorbirea în limbi în mod clar servește pentru evreii necredincioși ca să le arate judecata lui Dumnezeu pentru Israel, îndreptarea către neamuri cu noua comunitate, Duhul Sfânt și mântuirea.

5. Apostolicitatea

Aici sunt prezenți toți apostolii. Ei au proeminență chiar în narațiunea și felul în care Luca prezintă lucrurile. Deși erau mai mulți ucenici totuși Petru și cei 11 se ridică ca autoritate pentru a explica evenimentul.

6. Metodologia

Scriptura spune că Duhul Sfânt s-a coborât peste casa în care ședeau. Ei nu stăruiau, nu repetau cuvinte, nu își decuplau mintea, ci stăteau. Duhul Sfânt a lucrat suveran și spontan.

7. Universalitatea

Nu există nici un dubiu că toți ucenicii Domnului Isus au primit Duhul Sfânt, că toți au fost umpluți cu Duhul, că toți au vorbit în limbi. Nu există nici o excepție.

II. Prescripția lui Petru

• Petru se adresează foarte clar tot evreilor aici pentru că Evanghelia se duce întâi la evrei, apoi la neamuri

• Semnificația nu este explicată dar cel mai probabil ei se gândeau la darul pe care L-au primit în acea zi ucenici, dar profețit de Dumnezeu în Vechiul Testament.

• Petru ignoră total orice discuție despre vorbirea în limbi tocmai pentru că semnul a fost foarte clar în această zi și nu era necesar ca el să fie repetat la o audiență formată tot din evrei.

• Nicăieri în acest pasaj prescriptiv nu ne-a putea da seama că primirea Duhului Sfânt urma să fie ulterioară, la multe zile după pocăință.

• Metoda propusă de apostoli nu este stăruința, repetarea de cuvinte, decuplarea minții, ci pocăința care duce la primirea Duhului Sfânt.

FAPTE 8 – SAMARITENII

David Pawson spunea: Este adevărat că Luca consemnează aceste experiențe importante ale samaritenilor ca pe niște etape unice în relatarea sa. Dar trăsătura neobișnuită nu constă însă în ce experimentează ei, ci în cine are experiența. Botezul lor în Duhul a fost exact ca a celorlalți.

1. Identitatea beneficiarilor

Samaritenii se aflau în separare religioasă, ceremonială, etnică de evrei. Ei aveau religia lor simplificată, conform părerii lor, și personalizată. Coborârea Duhului peste acești oameni în ziua convertirii ar fi realizat în acea zi a doua biserică.

2. Semnificația

Nu la voia întâmplării Luca alege să prezinte al doilea caz de botez cu Duhul Sfânt pentru o categorie atât de diferită de oameni – din punct de vedere religios. Semnificația este clar arătată în narațiune – și acești samariteni sectari erau acceptați de Dumnezeu în biserică.

3. Ulterioritatea

Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt are rolul de a realiza pentru prima dată în istoria samaritenilor o unitate cu evreii iar acest lucru se realizează (1) sub autoritatea apostolică, (2) ca reprezentanți ai bisericii formată din evreii de la Ierusalim pentru (3) a mărturisi primirea Duhului și acceptarea lor în biserică.

4. Semnalarea

Scriptura nu ne spune că au vorbit în limbi deși limbajul textului pare să lase de înțeles acest lucru. Dacă au vorbit în limbi cu siguranță Dumnezeu a lăsat acest semn pentru a arăta că Dumnezeu s-a îndreptat și către și ei sunt primiți împreună cu celalalte limbi.

5. Apostolicitatea

Este important de observat că de la Ierusalim apostolii se auto-sesizează și nu trimit pe nimeni acolo. Ei înțeleg rolul lor unic în această perioadă istorică atât de importantă și de aceea merg la Samaritenii pentru că doar sub autoritatea lor Dumnezeu îi binecuvântează cu Duhul Sfânt.

6. Metodologia

Metoda prin care acești oameni primesc Duhul nu este ca ei înșiși să se roage, să stăruiască, să ceară, să repete cuvinte sau să își decupleze mintea. Nu găsim nicăieri o asemenea recomandare. Ei primesc Duhul în urma rugăciunii și punerii mâinilor apostolilor. Nu există stăruință și nici vreo întârziere în urma rugăciunii apostolilor.

7. Universalitatea

Cu excepția lui Simon Magul, care era un fals convertit, toți au primit Duhul Sfânt instant fără nici un fel de întârziere. Nu găsim nici un fel de doctrină care să sugereze că ar putea să existe oameni care cred în Domnul Isus dar nu primesc Duhul Sfânt.

Fapte 10 – Neamurile

1. Identitatea beneficiarilor

Foarte clar este arătat în acest pasaj că deși Corneliu era un roman, totuși el era un prozelit, un om temător de Dumnezeu care credea deja în Dumnezeul Scripturilor (10:1-2, 22). Totuși, este clar că el face parte dintre neamuri, la fel cum suntem și noi (10:45). Acolo erau adunați Corneliu, rudele și prietenii de aproape (10:24). Se pare că acest text este cel puțin al doilea care ar trebui să fie privit ca normativ pentru noi.

2. Semnificația

Prezentarea acestui caz are rolul clar de a arăta că și neamurile au acces la aceleași binecuvântări, aceeași mântuire și aceeași comunitate ca evreii și samaritenii. Este clar că există această controversă după cum se relatează clar în capitolul următor.

3. Ulterioritatea

Aici nu putem vorbi despre o ulterioritate deoarece Duhul Sfânt coboară în timp ce ascultau cuvântul Evangheliei. Faptele apostolilor 10:44 „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.” Așadar, acest pasaj nu poate fi folosit în nici un fel de adepții ulteriorității botezului cu Duhul Sfânt.

4. Semnalarea

Vorbirea în limbi este instantă atunci când se coboară Duhul Sfânt peste ei? De ce? 1. Pentru că acolo se aflau evrei care aveau prejudecăți. Ei au fost uimiți de coborârea Duhului peste neamuri. Iată că Luca ne spune clar de ce trebuia să existe acest semn: 10:45 „Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu; 2. Argumentul lui Petru când se întoarce la Ierusalim unde frații îl judecau după prejudecățile lor evreiești se leagă și de acest semn. El spune că această experiență a fost „ca şi peste noi la început” (11:15) și că Dumnezeu „le-a dat acelaşi dar ca şi nouă” (11:17) și că „au primit Duhul Sfânt ca şi noi” (10:47).

Textul nu ne spune dacă evreii au înțeles limbile. Nu știm ce limbi știau aceștia și nici ce limbi s-au vorbit în această zi. Nu putem concluziona că au fost limbi diferite de cele din ziua cincizecimii. Este clar însă că ei au asociat această experiență și vorbire cu cea inițială de care ei au avut parte – când limbile lor au fost înțelesese.

Aici nu erau necredincioși prezenți, cum a fost la Cincizecime. În ciuda acestui lucru, semnul rămâne necesar pentru evreii din Ierusalim, mântuiți dar confuzi cu privire la relația lor cu neamurile și relația lui Dumnezeu care acum era schimbată față de aceștia. Deci direcția limbilor rămân iudeii încăpățânați și confuzi.

5. Apostolicitatea

În mod clar Dumnezeu îl alege tot pe apostolul Petru să fie prezent și la acest eveniment major care are loc în istoria răspândirii bisericii și Evangheliei pe tot pământul. Petru, nu la voia întâmplării, ia împreună cu el niște frați iudei care au fost martori la tot evenimentul (10:45). Aici Duhul Sfânt coboară în prezența apostolului pentru a fi o autentificare pentru biserica de la Ierusalim. Apostolul trebuia să fie prezent pentru ca să existe o mărturie apostolică, iudaică, credibilă.

6. Metodologia

Metoda prin care acești oameni primesc Duhul nu este ca ei înșiși să se roage, să stăruiască, să ceară, să repete cuvinte sau să își decupleze mintea. Ei primesc Duhul Sfânt în mod suveran prin hotărârea lui Dumnezeu pentru că prejudecățile față de neamuri erau foarte puternici și era necesar să se vadă o intervenție clară și suverană a lui Dumnezeu care nu implica oamenii. Tot ceea ce fac acești oameni este să creadă în Hristosul predicat de apostolul Petru și primesc instant Duhul Sfânt.

7. Universalitatea

Este clar că în acest pasaj toți au primit Duhul Sfânt. Textul nu ne permite să înțelegem că ar fi fost măcar o singură excepție. Duhul Sfânt arată că singura condiție este credința sinceră în Domnul Isus în urma Evangheliei.

Fapte 19 – Ucenicii lui Ioan

1. Identitatea beneficiarilor

Nu este clar dacă aceștia sunt evrei care urmau învățătura lui Ioan sau dacă erau prozeliți dintre neamuri. Există dezbateri pe acest aspect. Acești oameni sunt găsiți de apostolul Pavel la Efes și care au constituit probabil nucleul bisericii din Efes. Ei sunt numiți ucenici (19:1) dar au doar botezul lui Ioan (19:3). Aceștia probabil au luat contact cu Ioan la începutul lucrării acestuia deoarece n-au auzit predicarea lui despre Duhul Sfânt (19:2) și nici de botezul Domnului Isus (19:3). Cu alte cuvinte ei trăiau practic în perioada Vechiului Legământ. Este clar că avem de-a face cu un fel de partidă a iudaismului aici, oameni care țineau o parte din învățătura lui Ioan Botezătorul.

2. Semnificația

Identitatea ciudată a acestor oameni este scoasă din umbră pentru că și lor Dumnezeu le dă Duhul Sfânt. Ei devin creștini adevărați în această zi. Ei sunt uniți, chiar departe de bisericile plantate până acum, de biserica Domnului Isus. Partida celor care îl urmaseră pe Ioan, premergătorul Domnului Isus, sunt adăugați la marele grup de credincioși – biserica.

3. Ulterioritatea

Nu am putea spune că există o distanță cronologică mare dintre momentul convertirii și cel al botezului cu Duhul Sfânt. Este clar că totul se întâmplă în același eveniment și că acest exemplu nu poate fi folosit în nici un fel pentru a sugera că Duhul Sfânt se primește după convertire la o anumită distanță. Dumnezeu alege ca ei să primească acum Duhul Sfânt pentru ca să fie sub autoritatea apostolului și să fie legați prin misiunea acestuia de celelalte adunări.

4. Semnalarea

Vorbirea în limbi și prorocia sunt două daruri revelatoare date de Dumnezeu pentru a semnala incluzia tuturor categoriilor de oameni, inclusiv a ucenicilor lui Ioan, în biserica Domnului Isus, biserică formată și lărgită prin botezul Duhului Sfânt. Și partida ucenicilor lui Ioan sunt acum acceptat de Dumnezeu în biserică chiar dacă se aflau spre marginile pământului. Nu doar ei dar ca nucleu al bisericii din Efes trebuiau să fie dispuși să misioneze și să accepte pe toți cei dintre neamuri care se converteau în biserică.

5. Apostolicitatea

De această dată nu mai este prezent apostolul Petru, ci Pavel, apostolul neamurilor. Mult mai departe de Ierusalim, în călătoriile sale misionare, atât Pavel este autentificat cât și acești oameni care primesc această binecuvântare sub mâinile sale, confirmați de prezența apostolului.

6. Metodologia

Există două moduri în care putem descrie primirea Duhului: 1. Credința și botezul și 2. Punerea mâinilor de către apostol. Ceea ce putem spune că transcende fiecare caz este credința personală în Hristos mărturisită în botez. Lipsa apostolilor de astăzi descalifică pe toți aceia care încearcă să imite ceea ce au făcut aceștia în funcția, trimiterea și autoritatea lor unică.

7. Universalitatea

Ca și în toate celelalte cazuri, nu există nici un ucenic care să nu fie botezat cu Duhul Sfânt. Toți, fără excepție, în același timp, spontan și instant primesc Duhul Sfânt.

Acest articol a fost publicat în pneumatologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s