O prezentare a Fapte 2

I. Prezentarea narativă de către autorul Luca

1. Circumstanțele coborârii Duhului (trei aspecte)

Este absolut banal de observat că circumstanțele coborârii Duhului fac unic acest eveniment pentru că: (1) nu suntem evrei împreună cu apostolii Domnului Isus, (2) nu suntem în Ierusalim, (3) nu suntem în ziua CIncizecimii, (4) nu așteptăm coborârea Duhului, (5) nu urmează să se înființeze biserica Domnului Isus. Aceste circumstanțe fac evenimentul Cincizecimii cu totul unic, special și irepetabil. Aceste aspecte circumstanțiale nu sunt însă necesare, obligatorii și indispensabile pentru experimentarea lucrărilor Duhului Sfânt.

A. Ziua coborârii Duhului.

• Semnificația spirituală a zilei. Aceasta este sărbătoarea strângerii secerișului, ziua când are loc un seceriș spiritual masiv. Este ziua în care evreii au primit legea iar acum ei primesc mesajul Evangheliei.

• Scopul strategic al zilei. Dumnezeu alege această zi ca să facă o lucrare de amploare. Acum se aflau oameni din toate neamurile de sub cer. Acum erau adunați evrei din toată lumea. Acum puteau să audă cât mai mulți Evanghelia și schimbarea de paradigmă a lucrării lui Dumnezeu între neamuri.

B. Beneficiarii coborârii Duhului.

• Numărul ucenicilor: toți. Acolo erau doar ucenicii Domnului Isus, urmașii Lui. Nu exista niciunul din exterior. Nu este nici un necredincios fie el copil sau adult.

• Numărul unității: împreună. Ei erau adunați cu un scop comun. Toți așteptau coborârea Duhului spre împuternicire. Duhul nu ar fi coborât peste ei intr-o stare de dezbinare sau dezinteres.

C. Locația coborârii Duhului.

• Încăperea. Singurul aspect special cu privire la acea încăpere este că Duhul a venit în ea. Este o încăpere probabil mare dar simplă pentru că se stabilește felul de adunare a creștinilor în simplitate.

• Întâlnirea. Ceea ce contează în acest moment este întâlnirea fraților, adunarea lor împreună. Ei nu erau împrăștiați, ci adunați și aflați într-o întâlnire specială pentru ei. Lucrul special este că ei nu se aflau în întâlnire cu mulțimea iudeilor, ci separați de ea.

2. Semnele coborârii Duhului (două semne)

Aceste semne sunt semne irepetabile și exterioare experimentării lucrărilor Duhului Sfânt. De asemenea, ele nu au un caracter prescriptiv, ci descriptiv. Ele nu au fost prescrise de nimeni în Sfânta Scriptură, ci au apărut pentru că așa a hotărât Dumnezeu în acea zi, în special pentru a semnaliza noutatea și unicitatea acestui eveniment. Voi enumera câteva motive pentru care aceste semne nu sunt indispensabile.

• Dacă selectăm din ele facem o nedreptate textului și prioritizăm arbitrar un semn față de altul.

• Domnul Isus când a prescris botezul cu Duhul nu a amintit nicăieri aceste semne exterioare.

• Nicăieri Scriptura nu prescrie semne exterioare care sunt legate de botezul Duhului.

• Este eronat și grav să stabilim doctrine pe baza unor narațiuni care descriu evenimente istorice.

• Acest eveniment istoric este compus din o sumedenie de elemente inexistente astăzi.

• În toate celelalte experiențe de botez cu Duhul Sfânt aceste semne nu se mai regăsesc.

• Profeția lui Ioel citată de Petru nu menționează nici unul din aceste semne.

• Promisiunea Duhului anunțată de Petru ignoră total orice fel de semn exterior.

• Semnele acestea au fost lăsate de Dumnezeu cu un scop specific legat de acest eveniment.

• Nu mai există nici un alt pasaj în Scriptură, narativ sau doctrinar, care să conțină aceste semne.

• Fiecare semn a apărut într-un context are de-a face cu un scop anume care și-a împlinit scopul.

A. Caracterul acestor semne (ele ne arată ceva despre Persoana Duhului)

• Planul Duhului Sfânt: deodată a venit. Nu a fost programat de nimeni, de nici un om. El este la dispoziția Tatălui și Fiului. Aceasta arată că (1) Duhul nu poate fi preconizat și plănuit de oameni; (2) Că această experiență a fost veridică și autentică; (3) a produs trezire și șoc tocmai pentru a atrage atenția asupra lucrării; (4) nu există nici o tehnică prin care Duhul Sfânt poate fi convins să vină peste oameni.

• Puterea Duhului Sfânt: a venit. De aici înțelegem (1) Nu a cerut voie nimănui să coboare. El a venit cu o putere irezistibilă. Nu a fost invitat și nici nu a putut fi respins de cineva. (2) El a venit, nu a fost adus pentru că nu există nici o tehnică de aducere a Duhului Sfânt.

• Proveniența Duhului Sfânt: din cer. Prin această expresie ne arată caracterul Persoanei Duhului și a lucrărilor Duhului care sunt cu toate cerești.

B. Conținutul acestor semne

a. Semnul audibil

• Arată puterea Duhului: ca vîjîitul unui vînt puternic. Vântul în Scriptură este asociat cu Duhul Sfânt pentru că vorbește despre puterea Lui irezistibilă.

• Arată plinătatea Duhului: şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Acest lucru ne arată controlul pe care îl preia Duhul Sfânt asupra celor prezenți și faptul că El vine în abundență și intensitate. Nimeni nu poate avea scuze acum pentru modul în care trăiește.

b. Semnul vizibil

• Arătarea semnului: Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei

– limbi împărțite: împărţindu-se printre ei. Duhul dă în mod suveran limbi cum dorește. Duhul dă tuturor și fiecăruia. Niciunul nu este lipsit de darul acesta.

– limbi înflăcărate: Nişte limbi ca de foc. Imaginea focului arată spre prezența lui Dumnezeu și eficiența vorbirii lor în urma venirii Duhului.

• Așezarea semnului: şi s-au aşezat cîte una pe fiecare din ei

– particulară (cîte una pe fiecare). Nici unul din cei prezenți nu a fost exclus. Duhul Sfânt oferă fiecăruia acest semn vizibil.

– precisă (din ei). Doar urmașii lui Hristos au primit acest dar. Darul nu a fost niciunui necredincios și niciunui evreu din tot Israelul, chiar din cei aflați la Templu.

3. Experimentarea coborârii Duhului Sfânt (două realități succesive)

A. Experimentarea umplerii cu Duhul Sfânt: toți s-au umplut de Duhul Sfânt.

• Persoana: s-au umplut de Duhul Sfânt. Ei nu au fost umpluși de o putere sau cu o putere, ci de o Persoană, de Însuși Dumnezeu. El nu ne dă putere la discreție, ci locuiește ființele noastre ca să ne împuternicească și să ne călăuzească în voia lui Dumnezeu.

• Privilegiul: Această umplere are de-a face cu o putere specială asociată de obicei cu facerea de minuni și proclamarea Evangheliei. Ea este sursa vorbirii în alte limbi însă semnul vorbirii în alte limbi nu are rolul de a arăta că cineva este plin de Duhul Sfânt.

• Privilegiații: toți s-au umplut. Duhul Sfânt nu a ocolit pe nimeni din cei prezenți. Toți cei de acolo au fost binecuvântați. Nimeni nu a fost trecut cu vederea pentru că ar fi fost nepregătit, nu s-ar fi mărturisit suficient sau nu ar fi spus cuvintele potrivite ca să primească Duhului Sfânt.

B. Exteriorizarea umplerii cu Duhul Sfânt (două aspecte complementare)

a. Aspectul omenesc: au început să vorbească în alte limbi.

Limbi înțelese: în alte limbi. Cei care spun că sunt botezați cu Duhul Sfânt într-o experiență specială, unică și irepetabilă ca la Cincizecime trebuie să dovedească că au această vorbire în limbi sau să recunoască că își iau modelele din altă parte, nu de aici.

b. Aspectul duhovnicesc: după cum le dădea Duhul să vorbească.

• Limbi distincte: în alte limbi. Nu era o singură limbă, ci limbi multiple. Expresia arată clar că nu este vorba despre limbi neînțelese și neomenești.

• Limbi dăruite: după cum le dădea. Nu erau învățate, ci dăruite supranatural de către Duhul Sfânt. Aici Duhul Sfânt se afla în control total. Ei nu repetau și nu fabricau în nici un fel aceste limbi.

II. Prezentarea exterioară de către audiența iudaică

• Lucrarea este atractivă. Mulțimea este atrasă de Duhul Sfânt. Mai sunt oamenii atrași de lucrarea Duhului în viața noastră? Cu siguranță oamenii vor remarca oameni plini de Duhul. Un om în care este Duhul Sfânt nu poate fi trecut cu vederea.

• Lucrarea este excepțională. Mulțimea este nedumerită datorită lucrării Duhului Sfânt. Ei aud că se vorbea în limba lor dar își dau seama că este ceva ieșit din comun ca niște galileeni să vorbească în limbile lor. Oamenii nu pot să priceapă ce face Duhul Sfânt și cum se poate realiza ceea ce face El.

• Lucrarea este uimitoare. Mulțumea este uimită de lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii sunt șocați de caracterul supranatural al întregii experiențe. Mulțimea se întreabă despre lucrarea Duhului Sfânt. Este normal ca oamenii să întrebe despre ceea ce se întâmplă între noi.

• Lucrarea este spirituală. Mulțimea aude lucrurile minunate rostite prin Duhul Sfânt. Acesta este aspectul fundamental, că vorbirea lor se schimbă și că sunt cuprinși de un Duh al închinării. Vorbirea unui om credincios est etotal schimbată.

• Lucrarea este inteligibilă. Mulțimea aude pe limba ei ce transmitea Duhul Sfânt. Oamenii trebuie să înțeleagă pe limba lor ceea ce se comunică. Duhul Sfânt nu ne călăuzește să vorbim așa încât să ne înțelegem doar noi.

• Lucrarea este batjocorită. Mulțimea (unii din ea) batjocorește pe cei ce vorbeau prin Duhul Sfânt. Este o reacție naturală a omului carnal în fața supranaturalului mai ales când omul caută explicații omenești și nu poate crede ceea ce se întîmplă.

În această secțiune avem descris, prezentat prin narațiune – coborârea Duhului Sfânt și vorbirea în alte limbi și scopul pentru care a fost oferit acest dar ucenicilor în ziua Cincizecimii. Este important să înțelegem chiar din felul în care decurge narațiunea care a fost scopul lui Dumnezeu.

1. Direcția vorbirii în alte limbi.

A. Către evrei

Textul ne spune de mai multe ori cine au fost oamenii pentru care a fost acest semn. Este important să precizăm pentru că astăzi există o distorsionare grosolană a acestui fapt. Acest semn a fost în mod special pentru iudei care nu credeau încă în Isus din Ierusalim diaspora.

(I) Erau Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer (v.5). GBV spune: bărbați evlavioși. Acolo nu erau toate neamurile, ci din toate neamurile; (2) erau “oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți”; (3) Petru li se adresează și spune: “bărbați Iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim”.

Așadar, audiența este cu preponderență evreiască și oameni care aderau la iudaism, altfel n-ar fi fost în acel loc. Deci, semnul vorbirii în alte limbi este pentru evrei.

(II) Erau oameni din toată lumea, evrei născuți în diaspora. Se spune despre limbile acestea: “fiecare îi auzea vorbind în limba lui” (v.6), “vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut” (v.8), “îi auzim vorbind în limbile noastre” (v.11);

(III) Mai mult, semnul este pentru evrei care nu sunt ucenicii lui Hristos pentru că dacă ar fi fost ar fi fost și ei în casa aceea și ar fi primit Duhul Sfânt și Petru nu i-ar fi acuzat că L-au omorât pe Domnul Isus, nu i-ar fi chemat să se pocăiască, să fie botezați și să primească Duhul Sfânt.

B. Către neamuri

La Cincizecime atât ucenicii, iudeii cât și neamurile aud în limbile native lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Tuturor făpturilor de sub cer li se predică Evanghelia, li se dă chemarea pocăinței și li se promite Duhul Sfânt. Evreii și ucenicii sunt martori că și “altor limbi” li se oferă aceste haruri.

Pentru neamuri acesta este un semn pozitiv doar dacă este înțeles, altfel este un semn de judecată și generează confuzie. Așa ceva ar fi exact opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să transmită de fapt.

C. Către ucenici

Ucenicii au și ei o formă de necredință iudaică pe care Domnul o condamnă chiar prin acest semn al limbilor. Acest semn le arată că trebuie să meargă la aceste neamuri și să le vorbească. Le arată că Duhul comunică chiar pe limba lor.

2. Semnul vorbirii în alte limbi

Care a fost scopul vorbirii în alte limbi pentru acești oameni. Ce vroia Dumnezeu să le transmită? Sunt câteva realități pe care trebuie să le menționăm deși nu putem epuiza toate detaliile și nuanțele.

Un semn judicial. Vorbirea în limbi este un semn de judecată pentru evrei. În ziua aceea evreii sunt confruntați cu păcatul lor suprem – respingerea lui Hristos, revelația deplină a lui Dumnezeu. Dumnezeu se îndepărtează de iudaism și de evrei.

Un semn dispensațional. Pentru toți cei prezenți în ziua aceea este foarte clar că prezența lui Dumnezeu nu mai este la Templu, prin preoți și leviți, ci în biserică, între ucenicii Domului Isus. În această nouă eră Dumnezeu lucrează prin biserica formată din evrei și neamuri.

Un semn misiologic. Vorbirea în limbi este un semn de misiune pentru ucenicii Domnului. Ei trebuie acum să meargă cu Evanghelia până la marginile pământului (1:8) împlinind porunca și misiunea Domnului, adică la toate neamurile care sunt sub cer (2:5). Misiunea lor se împlinește în această zi în prima ei fază.

Un semn apostolic. Oriunde apare acest semn sunt prezenți apostolii și indică perioada apostolică – vârful de lance al lucrării lui Dumnezeu în instaurarea temeliei etnice, geografice și doctrinare a bisericii Domnului Isus.

Un semn soteriologic. Vorbirea în limbi este un semn de mântuire pentru neamuri. Dumnezeu se îndreaptă acum, în această zi, către oameni din toate neamurile de sub cer cu Evanghelia harului mântuirii în Hristos.

Un semn eclesiologic. În acea zi, nu mai târziu, oameni din toate națiunile care se află sub cer, cărora li s-a vorbit în aceste limbi, au fost botezați și la numărul ucenicilor s-au adăugat (2:41). Acum se formează adunarea Domnului Isus din toate neamurile care sub cer.

Un semn pneumatologic. Motivul pentru care Petru citează profeția lui Ioel și apoi explică că Mesia a trimis promisiunea Tatălui, adică pe Duhul Sfânt, este pentru a arăta că Shekinah este acum peste noul templu al Duhului Sfânt care este biserica formată din toate neamurile care sunt sub cer și cărora Duhul Sfânt li se adresează în mod supranatural în limbile lor.

3. Scopul vorbirii în alte limbi.

Există o singură expresie care ne arată care era conținutul vorbirii în alte limbi: “îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!

Aceste limbi nu erau evanghelistice. Ei nu misionau pe ceilalți. (1) Ar însemna că ei evanghelizau chiar și până să vină mulțimea – ceea ce este absurd. (2) La fel, Corneliu și casa lui nu aveau pe cine evangheliza pentru că Petru evanghelizare deja. (3) Petru a evanghelizat într-o singură limbă după ce toți ucenicii au vorbit în limbi. Nu avea rost să evanghelizeze dacă acest lucru a avut deja loc (4) Nu se spune că ei proclamau Evanghelia harului despre Domnul Isus.

Aceste limbi erau doxologice. Aceasta este o manifestare a închinării ucenicilor umpluți de Duhul Sfânt. Frica lor a dispărut și acum Duhul îi împuternicea și călăuzea într-un mod cu totul special și supranatural ca să se închine.

4. Conținutul vorbirii în alte limbi.

Acum putem face o distincție între carcasa și conținutul limbilor. Carcasa este limba – vehicul prin care acești oameni comunicau “lucrurile minunate”. Conținutul este “lucrurile minunate”. Ambele sunt produse de Duhul Sfânt.

Aspectul simbolic al limbilor și-a împlinit scopul în secolul întâi pentru că (1) evreii au fost judecați; (2) apostolii și ucenicii s-au dus până la “marginile pământului” să vestească evanghelia tuturor neamurilor; (3) neamurile au primit Duhul Sfânt, mântuirea și au fost primiți în biserică.

Aspectul spiritual al limbilor este valabil și astăzi pentru că este același Duh care face aceeași lucrare când vine în inimile noastre. Aspectul spiritual are de-a face cu plinătatea Duhului din noi care duce la o închinare mărturisitoare unde aspectul orizontal și vertical al închinării se îmbină perfect.

III. Prezentarea doctrinară de către apostolul Petru

1. Adresantul: „Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece„. Este foarte important de observat că autorul notează importanța apostolilor în ce privește acest eveniment, deși acolo erau mai mulți credincioși, urmași ai Domnului Isus.

2. Audiența: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim„. Din nou este necesar să precizăm că audiența aceasta a fost aleasă de Dumnezeu în mod precis pentru că (1) Ioel se referea în mod primar la evrei, (2) pentru că lor le era adresat semnul limbilor care transmitea un mesaj crucial pentru națiunea lor.

3. Apelativul: „a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim„. Chiar dacă acolo erau prozeliți, oaspeți din Roma etc, totuși Petru arată că Dumnezeu face ceva în acea zi care îi privește în mod special pe ei.

4. Atenționarea: „să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!” El îi face atenți prin modul în care se adresează pentru că ceea ce are să spună, se vede în curând, nu este ceva obișnuit, ci de-a dreptul șocant.

5. Avertizarea: „Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi„. Petru afirmă dar și argumentează ceea ce spune. Era imposibil ca la acel ceas să aibă loc o beție în masă. Petru nu neagă acuzația de beție pentru că aceștia s-ar purta ca niște bețivi, cum se întâmplă în mediile carismatice, ci pentru că cei care îi acuzau nu înțelegeau toate limbile, ci doar cele în care ei s-au născut și pe care le-au învățat.

6. Autentificarea:

A. Autoritatea profetică: Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel.

B. Afirmațiile profetice (două momente istorice)

De ce acest pasaj nu se poate referi la o împlinire plenară la Cincizecime și se referă mai degrabă la poporul Israel?

(1) Profeția originală vorbește despre reîntoarcerea evreilor în țara lor, pocăința lor și despre prosperitatea pe care Dumnezeu le-o va da.

(2) Profeția este dată specific evreilor, națiunii Israel, nu creștinilor. Evident, creștinii beneficiază de aceeași lucrare a Duhului Sfânt dar nu sunt beneficiarii finali.

(3) Petru vorbește în ziua Cincizecimii în primul rând evreilor și Duhul Sfânt coboară chiar și în acea zi peste evrei! De aceea le citează profeția din Ioel.

(4) Nicăieri la Cincizecime nu vedem manifestările spirituale prin darurile profețite de Ioel. Ele au apărut ulterior dar nu foarte clar în acea zi.

(5) Petru nu spune acum s-a împlinit ce a spus profetul Ioel deși expresia este des întâlnită în alte locuri din Biblie. El spune că aceasta este ce a spus Ioel, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, ca și cea despre care vorbește Ioel. Robert L. Thomas spunea că Petru arată că biserica are parte de proviziile Duhului rânduite și profețite pentru Israel.

(6) Ioel nu vorbește despre semnele supranaturale și despre darul vorbirii în limbi dat în ziua Cincizecimii grupului de urmași ai Domnului Isus.

(7) Petru nu poate să se refere la împlinirea în ziua aceea pentru că este evident că în ziua aceea n-au avut loc semnele acelea cataclismice pe care le-a citat.

1. Începutul zilelor de pe urmă

• Momentul lucrării: „În zilele de pe urmă” și „în zilele acelea„. Zilele de pe urmă au început odată cu Cincizecimea.

• Maestrul lucrării: „zice Dumnezeu„.

• Măsura lucrării: „voi turna din Duhul Meu„.

Limbajul arată că este vorba despre o abundență a lucrării Duhului Sfânt. Este o coborâre a Duhului cu o abundență de lucrări. Implicit și experimentarea acestei lucrări va fi mult mai puternică. Aceasta este marea diferență între lucrarea Duhului Sfânt din vechiul Legământ și cea din noul legământ. Aici este prezentată diferența dintre a gusta și a mânca pe săturate.

• Magnitudinea lucrării: „peste orice făptură„.

Duhul Sfânt a venit în Vechiul Legământ peste câțiva oameni aleși de Dumnezeu. În noua dispensație Duhul vine peste orice făptură. Dar ce înseamnă acest lucru? Că fiecare om individual va avea Duhul Sfânt? Din enumerarea profetului înțelegem că el se referă la orice categorie de oameni: (1) indiferent de sex, (2) indiferent de vârstă și (3) indiferent de statut social. Enumerarea lui arată foarte clar felul în care trebuie interpretată expresia “orice făptură”.

Dacă Duhul Sfânt se primește prin stăruință, cum se poate demonstra că toți credincioșii vor stărui așa încât să se împlinească această profeție? Este clar că nu toți creștinii, conform mișcării penticostale, au Duhul Sfânt pentru că nu toți stăruie după botezul cu Duhul Sfânt. Conform lor această profeție nu s-a împlinit!

• Manifestările lucrării:

(a) Darurile pe care profetul le menționează aici nu sunt darurile din 1 Corinteni și nici nu menționează semnul vorbirii în limbi din Fapte. Nimeni nu s-a gândit să facă regulă din ceea ce spune Ioel aici referitor la aceste manifestări profetice. Este clar din nou că profetul face o referire în primul rând la evrei. Astăzi vedem că se stabilește ca regulă vorbirea în alte limbi, dar nu vorbirea în alte limbi cunoscute ca la Cincizecime, ci – se spune că avem de-a face cu vorbiri îngerești.

(b) Darurile menționate de Ioel erau (1) cele cunoscute în mod obișnuit între evrei. Aceste daruri revelatoare vor fi redate încă odată poporului Israel ca semn al instaurării unei noi dispensații în care ei vor fi din nou altoiți în programul lui Dumnezeu. (2) Sunt daruri de cunoaștere – acesta a fost modul în care Dumnezeu a vorbit până Sfânta Scriptură a adus revelația deplină a adevărului prin Domnul Isus și apostolii Săi.

(i) în funcție de sex: „feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci„.

(ii) în funcție de vârstă: „tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri„.

(iii) în funcție de statut: „Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci„.

2. Înaintea Zilei Domnului

a. Miracolele

(a) Manifestările

• semne în univers: „Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum„.

• semne cerești: „soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge.”

(b) Momentul: „înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită„.

b. Mântuirea: „Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

Textul nu spune că oricine va fi mântuit. Dumnezeu nu-și schimbă condițiile cu Israel doar pentru că este Israel. Aceste oricine trebuie interpretat în fiecare text în context, chiar dacă nu ar avea vreun calificativ. Însă în acest text există și calificativul va chema.

Așadar, ca să nu ajungem la universalism trebuie să luăm tot pasajul care spune că va fi mântuit doar Cel care cheamă numele Domnului – care depinde doar de El, care se încrede în El, care Îl are pe El ca unică salvare.

Acest articol a fost publicat în pneumatologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s