Preștiința lui Dumnezeu

Înţelepciunea divină sau Preştiinţa lui Dumnezeu

Despre Dumnezeu nu se poate spun niciodată că „stă în așteptare, la marginea cerului, întrebându-Se ce se va întâmpla în viitor.” Importanţa acestui atribut este accentuată de legătura dintre preştiinţă şi predestinare sau, altfel spus, dintre cunoaşterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu cunoaşte lucrurile pe care le hotărăşte în planul Lui. Mai mult, tot ceea ce Dumnezeu cunoaşte este, într-un fel sau altul, legat de voinţa Lui, adică hotărât şi decretat de El.

1.1.1. Preştiinţa şi puterea lui Dumnezeu

Charles Hodge arăta că mulţi teologi, chiar şi Augustin, Thomas Aquinas şi, mai târziu, Schleiermacher, cât şi teologi luterani şi reformaţi au falimentat în a face distincţie între puterea şi cunoaşterea lui Dumnezeu. Unii dintre ei afirmă că cele două sunt identice. Conform teoriei lor, Dumnezeu creează din eternitate, însă în acest fel se poate ajunge uşor la o perspectivă panteistică asupra lui Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu este limitat la lume dacă El ştie doar ceea ce există. Zanchi se diferenţiază de aceştia. Richard Muller arăta cum Zanchi a explicat legătura dintre cele două atribute în lucrara sa „De natura Dei”. Dumnezeu se cunoaşte atât pe Sine, cât şi toate lucrurile din afara Lui. El cunoaşte toate posibilităţile adevărate – care se nasc din potentia Lui şi toate imposibilităţile – atât cele cu privire la El Însuşi, cât şi cele cu privire la toate lucrurile – adică cele care sunt contrare cu natura Lui.

J.I. Packer vorbind despre această legătură accentua infailibilitatea înţelepciunii lui Dumnezeu pentru că ea este însoţită de omnipotenţă. Pentru acest motiv ea nu poate fi dejucată aşa cum sunt sfaturile omului. Aşadar, cunoaşterea lui Dumnezeu este independentă de creaturi şi acţiunile lor, şi depinde doar de intuirea tuturor lucrurilor posibile, actuale sau viitoare. Intuiţia lui Dumnezeu se diferenţiază de a omului prin faptul că a Lui este sigură și infailibilă, în timp ce intuiția omului este probabilă și poate falimenta deseori în prevederea sau întrezărirea unor evenimente viitoare.

1.1.2. Categorii în preştiinţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu

Cunoaşterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt strâns legate, însă unii teologi ca şi Hodge fac distincţie între ele. Distincţia nu există în Dumnezeu, ci este percepută în acest fel de oameni. Astfel, înţelepciunea se manifestă în alegerea scopurilor, cât şi a metodelor potrivite pentru împlinirea acestor scopuri. Acest atribut este manifestat, pentru gloria lui Dumnezeu şi binele creaturilor Sale, în special în lucrarea răscumpărării.

Tot Hodge sublinia că înţelepciunea lui Dumnezeu poate fi posibilă sau actuală. Înţelepciunea posibilă se bazează pe puterea lui Dumnezeu, în timp ce înţelepciunea actuală pe voinţa Lui. El cunoaşte ceea ce puterea Lui ar putea face, cât şi ceea ce a plănuit sau a permis să se întâmple.

Din nou, Richard Muller descrie diferenţa pe care Zanchi a făcut-o în lucrarea De natura Dei între cunoaşterea lui Dumnezeu şi cea a oamenilor. El avea dreptate când afirma că nu se poate vorbi perfect despre „cunoaşterea lui Dumnezeu”, deoarece în creaturi ea este o dispoziţie sau un habitus şi poate fi identificată ca o „facultate”, fiind discursivă – cunoscând principii şi trăgând concluzii, în timp ce la Dumnezeu cunoaşterea este intuitivă – un actus în care nimic nu este prior sau posterior din punct de vedere temporal.20

1.1.3. Caracteristici ale preştiinţei divine

Despre înţelepciunea şi preştiinţa lui Dumnezeu Zanchi prezintă următoarele adevăruri:

În primul rând, înţelepciunea Lui cuprinde toate acţiunile Sale cât şi cele ale oamenilor. După cum spunea Zanchi: „Dumnezeu este şi a fost perfect înţelept aşa încât nimic din ceea ce a făcut sau face nu poate să ocolească înţelepciunea Sa. El a ştiut, din eternitate, nu doar ceea ce El a intenţionat să facă, ci şi ceea ce va fi înclinat şi va permite altora să facă (Fapte 15.18)” (p.45).

În al doilea rând, înţelepciunea Lui este neschimbătoare. Zanchi afirma: „Prin urmare, Dumnezeu nu cunoaşte acum şi nici nu va cunoaşte în viitor ceva ce nu a cunoscut din veşnicie, preştiinţa Lui fiind co-eternă cu El Însuşi, fiind extinsă către orice există sau va fi făcut” (p.45). Dacă Dumnezeu ar fi ignorant în ceea ce priveşte modul în care vor acţiona agenţii liberi, ar însemna că cunoaşterea Lui este limitată şi că ea creşte constant, ceea ce este inconsecvent cu natura Lui.

În al treilea rând, preştiinţa Lui este infailibilă. Preştiinţa nu este conjuncturală sau nesigură, ci sigură şi infailibilă, aşa încât tot ceea ce El preştie ca fiind în viitor trebuie în mod necesar să aibă loc. Dacă preştiinţa nu ar fi infailibilă ea nu ar mai fi preştiinţă. Dumnezeu nu poate fi Dumnezeu dacă cunoaşterea Lui este greşită sau dacă înţelepciunea Lui ar putea fi înşelată în cel mai mic aspect (p.45).

În al patrulea rând, preştiinţa Lui permite cauze secundare. „Influenţa pe care preştiinţa divină o are asupra lucrurilor preştiute nu opreşte intervenţia cauzelor secundare şi nici nu distruge însăşi natura lucrurilor.” Preştiinţa lui Dumnezeu nu are o influenţă coercitivă asupra voinţei fiinţelor umane. Omul, în starea lui căzută, are o libertate a voinţei, deşi el va acţiona, din primul până la ultimul moment din viaţă, într- o supunere absolută faţă de scopurile şi planurile lui Dumnezeu. Totuşi, omul nu este conştient de aceasta, ceea ce înseamnă că el nu va simţi nici o constrângere, doar că acţionează liber şi voluntar ca şi cum ar fi sui juris.21 El va simţi că este stăpân absolut al lui însuşi şi că nu există nici un fel de coerciţie asupra sa (p.45).

Deşi Erickson nu a susținut toate cele cinci „doctrine ale harului” el a prezentat poziţia lui B.B. Warfield legată de acestă aparentă contradicţie. Uneori a fost numită „congruism” şi afirmă că „Dumnezeu prelucrează atât de convingător voinţa individului, încât aceasta face de bună voie alegerea pe care o are în vedere Dumnezeu.”

În al cincilea rând, preştiinţa este legată de voinţa Lui. Preştiinţa lui Dumnezeu nu este singura cauză a fiinţelor şi evenimentelor. În Fapte 2.23 se afirmă că sfatul determinant şi preştiinţa Lui acţionează împreună. Preştiinţa se bazează pe determinare şi, de aceea, este o consecinţă logică a ei, aşa cum spune Scriptura: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit”.23 Aceeaşi idee se regăseşte în Fapte 4.28: „ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.” Pentru acest motiv, voinţa şi preştiinţa lui Dumnezeu trebuie luate împreună (p.46).

1.1.4. Preştiinţa şi predestinarea

Din moment ce preştiinţa lui Dumnezeu este legată de voinţa Lui, ajungem la cea mai populară formă a doctrinei predestinării care susţine că aceasta se bazează pe credinţa prevăzută de Dumnezeu în fiecare individ. Cu alte cuvinte, Dumnezeu cunoaşte mai dinainte pe cei ce vor avea credinţă, acesta fiind motivul pentru care îi alege. Aceasta constituie poziţia arminiană. Aceast eroare va fi combătută pe larg în ultimul capitol.

1.1.5. Preştiinţa lui Dumnezeu şi posibilitatea de a uita

De fiecare dată când Dumnezeu şi-a adus aminte, El a făcut o acţiune (Geneza 8.1; 19.29; 21.1; 30.22; 1 Samuel 1.19), fie că este vorba despre împlinirea unei promisiuni, fie că e vorba despre împlinirea dorinţei unui om. Aşadar, acest „adus aminte” nu înseamnă nimic altceva decât faptul că Dumnezeu, în mod practic, ia atitudine faţă de starea unui om şi îi dă ceea ce doreşte sau are nevoie.

Wayne Grudem comenta textele din Scriptură care spun că Dumnezeu uită păcatele (Isaia 43.25; Ieremia 31.34; Evrei 10.17) astfel: „nu va mai permite ca tot ce cunoaşte El despre acele păcate să joace vreun rol în modul în care se relaţionează” faţă de cei pe care îi iartă. La fel, textele în care Dumnezeu vorbeşte despre lucruri pe care nu le-a gândit subliniază faptul că Dumnezeu nu le-a dorit, întrucât practica pe care Dumnezeu „nu o cunoscuse” a fost interzisă cu sute de ani înainte (Ieremia 7.31 şi Leveticul 18.21).

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s