botezul și Cina

Cum poate cineva intra la părtășia Mesei Domnului? Trebuie să vorbim despre calea biblică de acces și să nu ne lăsăm trași în toate direcțiile de diversele opinii și excepții care pot exista.

Cred că poziția biblică este aceasta: un credincios trebuie întâi botezat și abia apoi poate să participe la Masa Domnului. Prin aceasta nu fac din botez o condiție, ci prezint o ordine biblică a rânduielilor stabilite de Dumnezeu în adunare pentru cei care se întorc la Dumnezeu.

Prototipul vechi-testamentar

Există credincioși care afirmă că nu există nici o legătură între botez și Cina Domnului. În 1 Corinteni 10 Pavel arată cum evreii au trecut întâi prin botez și abia ulterior au fost hrăniți și adăpați cu pâine și apă în pustie, care sunt un simbol al hranei spirituale venită din lucrarea Domnului Isus: 1 Corinteni 10:1-4 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos.” A. C. Brown menționa corect singurele rânduieli creștine, menționate de Pavel în acest pasaj cu scopul de a le arăta „nebunia de a te baza în exclusivitate pe rânduieile creștine (pe botez și pe Cina Domnului)”.[1]

Acesta este un model important pentru noi. Este important să fi întors spatele egiptului acestei lumi și a păcatului, al cărei stăpânitor este satan și să ne fi pus încrederea în Hristos pentru mântuirea noastră. Cu alte cuvinte, trebuie să fi crezut și să ne fi pocăit. Așadar, întâi am fost mântuiți prin jertfa Mielului Pascal. Apoi ne-am separat public și oficial de vechiul sistem diabolic, păcătos și opresiv prin botez, intrând astfel pe terenul poporului lui Dumnezeu și apoi am început călătoria spre Canaan având ca provizii mâncarea și băutura duhovnicească asigurată de Dumnezeu. Nici vorbă despre vreo vrednicie personală.

Mișcarea Fraților

Chiar în tradițiile unde se practică botezul copiilor sau „botezul casei” botezul precede întotdeauna Cina Domnului pentru că botezul este poarta publică, oficială, eclesială de intrare pe terenul spiritual al împărăției lui Dumnezeu administrat, în această dispensație, de biserică prin autoritatea pe care Hristos i-a dăruit-o.

J.N. Darby spunea: „botezul este în mod evident calea prin care ucenicii erau primiți la Hristos din punct de vedere public și exterior” (p.91), „botezul este admiterea în casa lui Dumnezeu, unde se găsesc binecuvântările Lui” (p.99), și „botezul este inițiator și înseamnă introducerea în casa lui Dumnezeu sau în adunarea mărturisitoare pe pământ” (p.104). „Prin urmare prin botez noi suntem primiți în adunare pe pământ – casa zidită pe pământ ca locuință a lui Dumnezeu” (p.105).[2]

Darby, ca și A.C. Brown spunea despre botez că „aceasta este rânduiala stabilită aici jos, pe pământ” (p.104). Așadar, deși botezul nu este o condiție pentru Cina Domnului, totuși aceasta este poarta publică, vizibilă, eclesială prin care se intră înlăuntru, loc în care găsim și această masă a Domnului unde ne împărtășim cu toți credincioșii.

Darby a afirmat deslușit faptul că cineva nu ar trebui să vină la Cină înainte de botez: „nu am absolut nici o îndoială că cineva care n-a fost niciodată botezat trebuie să fie botezat înainte de a frânge pâinea” (p.134).[3] Iarăși el spune: „dacă o persoană care frânge pâinea se dovedește a nu fi fost niciodată botezată, atunci eu aș rectifica această neregulă cât mai în liniște posibil” (p.136).

Este adevărat că Darby susținea „botezul casei” dar el a observat bine necesitatea botezului înainte de Cina Domnului și faptul că este poarta de intrare în adunarea de pe pământ. Ideea că botezul ar trebui făcut „cât mai în liniște posibil” este un alt lucru care nu cred că are vreo acoperire biblică, deși nu cred nici că ar trebui  să devină, cum vedem astăzi, o sărbătoare plină de pompă și fast lumesc.

Tot Darby observa legătura dintre botez și Cina Domnului când spunea că Domnul „a înființat un sistem pe pământ în care noile binecuvântări se găsesc, bazat pe două ritualuri, botezul și Cina Domnului, unul constituind intrarea în acest sistem o dată pentru totdeauna, iar celălalt continua aducere aminte a morții Domnului până va veni El, precum și semnnul unități trupului” (p.101).[4]

Cheile Împărăției

Dacă ne gândim la autoritatea bisericii în termenii „cheilor Împărăției” prin care ea deschide poarta în Împărăție prin proclamarea Evangheliei, atunci putem ușor înțelege că există două simboluri ale acestori chei – botezul și Cina Domnului.

Există două aplicații ale cheilor: primirea în părtășie și păstrare în părtășie. Astfel putem identifica ușor o potrivire între aceste aplicații și cele două semne sau rânduieli ale adunării: botezul și Cina Domnului. Iată cum funcționează ele.

Când se proclamă Evanghelia și un om se pocăiește, el va mărturisi acest lucru public și va fi botezat ca simbol al accesului pe terenul Împărăției administrat de Adunare. Acum se folosesc cheile pentru primirea unui necredincios care se pocăiește în împărăție prin Adunare. Botezul este legat de Evanghelie (chei) prin faptul că reprezintă în mod vizibil moartea și învierea omului împreună cu Hristos (adică esența Evangheliei aplicată).

Pe de altă parte, când un frate trăiește în păcat și refuză mustrarea și pocăința, biserica în exclude de la părtășia ei spirituală. Cea mai înaltă expresie a acestei părtășii este Cina Domnului. Așadar, în urma excluderii semnul este refuzul accesului la Cina Domnului. Cina, de asemenea, este un simbol al cheilor pentru că arată prin excelență esența Evangheliei (a cheilor) – moartea Domnului Isus.

Botezul este poarta publică și oficială de intrare pe terenul spiritual administrat de adunare, în timp ce Cina Domnului arată perimetrul părtășiei în care se află credincioșii. Ea delimitează pe cei dinlăuntru de cei de afară.

Cincizecimea

Prin excelență Cincizecimea ne arată cum botezul și Cina Domnului funcționează ca poartă și păstrare în părtășie. Petru cheamă toți oamenii la pocăință în Ziua Cincizecimii (Faptele 2:38) iar aceștia după ce au primit Cuvântul s-au botezat și s-au adăugat la numărul ucenicilor (Fapte 2:41).

Pentru cei care au dubii cu privire la ceea ce am spus până aici, în ce privește legătura dintre botez și Cina Domnului voi pune următoarea întrebare: credeți că ar fi fost cineva primit în părtășia adunării în acea zi dacă ar fi refuzat botezul? Oricine va trebui să răspundă negativ. De ce acest lucru? Noi știm că botezul nu este un act mântuitor, totuși el a fost necesar pentru intrarea publică, oficială și vizibilă în părtășia adunării.

După acest botez autorul spune că „ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni, nu înainte. Puteau ei să fie primiți la frângerea pâinii fără să fie botezați? Teoretic puteau fi primiți dacă pocăința lor era autentică și astfel erau niște credincioși veritabili. Totuși, din punct de vedere vizibil și public, lor li s-a cerut acest act declarativ, prefigurativ, simbolic și vizibil al botezului prin care au fost adăugați la numărul ucenicilor.

Teologia apostolului Pavel

Există tot felul de interpretări pe pasajele pe care le voi menționa dar cred că oricare dintre ele nu ar trebui să excludă aspectul simbolic. Este adevărat că suntem botezați în Hristos în mod spiritual dar la fel de adevărat este că simbolul acestui botez este botezul în apă. Așadar, atunci când găsim termenul botez este posibil ca autorul să se refere la un singur botez care are două valențe – un aspect spiritual și unul simbolic.

Apostolul Pavel leagă botezul de trup în Efeseni 4:4 „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.” Unii spun că aici este botezul cu Duhul Sfânt dar pasajul nu indică acest lucru. Eu cred că botezul Duhului Sfânt a format trupul Domnului Isus dar mai cred că accesul public și vizibil în adunarea vizibilă a Domnului Isus, care este o reprezentare locală a acestui trup, este prin botezul în apă.

Aceeași legătură o găsim în 1 Corinteni 12:13 „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” În același fel autorul leagă botezul de trup și vede botezul ca un acces, o poartă de intrare în trup. Din nou, aici unii argumentează că nu este vorba despre botezul Duhului din Fapte. Oricum ar fi, ideea este că există un singur botez spiritual simbolizat în botezul în apă. Dacă botezul spiritual ne așează în Hristos și trupul Lui spiritual, botezul în apă ne așează în reprezentarea locală a acestui trup, în biserica locală.

Catehizare sau confirmare

Există două modalități prin care se face accesul la Cina Domnului. În adunările în care botezul este administrat exclusiv la adulți există o catehizare prin care cel ce se pocăiește își mărturisește credința în Domnul Isus și transformarea pe care Dumnezeu a făcut-o în viața lui.

În adunările în care se practică „botezul casei” există un moment al „confirmării” când, practic vorbind, se face același lucru ca la catehizare. Candidatul care dorește să participe la masa Domnului trebuie să poată mărturisi Evanghelia, experiența întoarcerii la Dumnezeu și transformarea de care i-a făcut parte Dumnezeu.

Principiul în ambele situații este același – adunarea folosește cheile administrative și recunoaște pe cineva ca fiind născut din nou și astfel calificat de Duhul Sfânt pentru a lua parte la Cina Domnului împreună cu ceilalți credincioși. Nimănui nu ar trebui să-i fie refuzată participarea la Masa Domnului fără motive întemeiat, dar nimeni n-ar trebui primit până nu există o discuție în prealabil.

Excepții

În cartea „Diferențe în concepții despre botezul în apă, nici o piedică la comuniune” John Bunyan argumentează că diferențele care există între noi pe tema botezului nu trebuie să ne împiedice să participăm împreună la Masa Domnului. Cu alte cuvinte, baptiștii puteau lua Masa Domnului cu prezbiterienii fără ca acest lucru să fie un compromis.

În perioada de început a bisericilor baptiste erau adunări în care unii membri erau botezați adulți iar alții aveau doar botezul făcut în pruncie, totuși acest lucru nu a constituit o piedică în părtășia lor. Dimpotrivă acesta a fost un semn al unității creștine pe temeiul jertfei Domnului Isus.

Cred că această opinie reprezintă o înțelegere corectă a unității creștine, a temeliei părtășiei noastre și a puterii Evangheliei în viața credincioșilor. Ceea ce ne leagă nu este o concepție corectă despre botezul în apă, ci o credință reală în jertfa Domnului Isus.

Afirm deschis că dacă botezul este un motiv de separare la Cina Domnului atunci există alte lucruri mai importante care ar trebui să ne separe și astfel în scurt timp nimeni nu mai poate lua Cina Domnului cu nimeni.

Din păcate, atunci când gândurile omenești interferează cu rânduielile divine, cele mai frumoase acte, cum este și Cina Domnului, ajung să fie metode de schismă și ceartă, evident, toate sub pretextul apărării adevărului și a purității adunării lui Dumnezeu. Vai de noi dacă punem pe seama lui Dumnezeu dezbinările noastre.

 

[1] Despre Botez , A.C. Brown, C.W. Wycherley, J.N. Darby (București, GBV, 2013), 11.

[2] Despre Botez.

[3] Despre Botez.

[4] Despre Botez. Sublinierile îmi aparțin.

Acest articol a fost publicat în eclesiale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s