Aleși pentru mântuire – 2 Tes. 2:13

Demers doctrinar doxologic

A face teologie înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu în Scriptură pentru ca în urma fascinației pe care El o produce în noi prin Duhul Sfânt și fiind uimiți de frumusețea Lui noi să I ne închinăm, să Îl adorăm și să ne bucurăm de El pentru totdeauna. Scopul doctrinei este doxologia, închinarea.

De prea multe ori doctrina alegerii a fost un teren de luptă, un deal pe care a murit un anume trib teologic. Nicăieri în Scriptură n-am găsit vreun indiciu că alegerea ar trebui să fie șiboletul teologic prin care filtrăm cine este frate în Hristos și cine este apostat. Există o varietate de poziționări față de această învățătură, de la ignoranță totală la cunoaștere vastă și cred că este greșit să facem dintr-o singură învățătură filtrul suprem.

Sunt ultimul om care voi lupta pentru încetarea dezbaterilor și a discuțiilor. Îmi doresc să avem discuții creștinești, constructive și civilizate. Cred că și în urma dezbaterilor se poate ajunge la un consens  sau cel puțin la o cizelare și nuanțare a pozițiilor teologice la care aderăm și o înțelegere mai bună a opiniei celuilalt. Totuși, la finalul zilei ar trebui să ne putem plec pe genunchi și să-I dăm slavă pentru că ne-a ales.

Fraților mei care sunt în plină luptă și sunt gata să moară pentru nuanțe legate de doctrina predestinării, le-ar recomanda să îngroape securea războiului dacă doctrina aceasta nu îi conduce la închinare, sfințire și evanghelizare. Fie doctrina lor conține ceva fundamental eronat, fie există o discontinuitate între teorie și practică, care trebuie rezolvată înainte de a continua orice discuție pe acest subiect.

Conștientizarea alegerii

Pavel nu a discutat despre alegere cu oameni care nu sunt mântuiți. Alegerea nu este o doctrină care trebuie predicată în evanghelizare. În evanghelizare trebuie predicată Evanghelia, nu alegerea. Evident, există situații unde se cere ca acest concept să fie prezentat și explicat dar nu acesta este mesajul primar care trebuie vestit.

Alegerea este o învățătură care trebuie prezentată celor care sunt mântuiți. Motivul este faptul că doar despre cei mântuiți știm că sunt aleși. Niciodată Scriptura nu ne îndeamnă să identificăm alegerea cuiva sau să-i învățăm pe oameni să-și cunoască alegerea înainte să fie mântuiți. Practic vorbind este imposibil ca cineva să-și cunoască alegerea sau să cunoască alegerea altuia dacă nu este mântuit pentru că nimeni nu are acces la cartea vieții.

Există mulți alți oameni aleși care încă nu sunt mântuiți iar pentru că noi putem cunoaște alegerea decât după efectele ei, nu putem să confirmăm sau să infirmăm alegerea lor. În cazul lor nu este treaba noastră sau a lor să ne pronunțăm legat de alegere. Nici ei nu își pot cunoaște alegerea fără efectele ei mântuitoare așa că a-l conduce pe un om spre a-și cunoaște alegerea, înainte de mântuire, este un demers foarte dăunător și anti-biblic.

Doctrina alegerii este un dar făcut celor aleși care sunt mântuiți. Evitarea ei, sub teama unor efecte păguboase, aruncă o umbră de îndoială asupra motivațiilor lui Dumnezeu și este o contestare a înțelepciunii și dragostei Sale nemărginite pentru copiii Săi. Această învățătură trebuie predicată răspicat și clar. Ea va avea doar efecte pozitive când este utilizată după cum recomandă și ilustrează Scriptura.

Alegere eternă și temporală

Sfânta Scriptură vorbește despre alegerea pe care Dumnezeu a făcut-o în dreptul nostru în două faze: în primul rând, Dumnezeu ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4-6), în al doilea rând Dumnezeu ne-a ales când ne-a chemat prin Evanghelie și ne-a născut din nou prin Duhul Sfânt. Alegerea veșnică stă la baza alegerii temporale. Nimeni nu are parte de mântuire dacă nu a fost mai întâi ales.

Credincioșii care cred în alegerea necondiționată tind să vadă în pasaje ca acestea alegerea veșnică a lui Dumnezeu dar convingerea multora este că acest pasaj nu vorbește despre alegerea eternă, ci despre alegerea mântuitoare. Voi enumera câteva motive pentru care se optează pentru această interpretare.

Textul nu precizează aspectul etern al alegerii așa cum găsim de exemplu în Efeseni 1:4-5, 11. Pavel nu spune aici că ne-a ales „înainte de întemeierea lumii” sau că ne-a ales „mai dinainte”, ci că Dumnezeu i-a ales „de la început”. Această alegere fiind făcută „de la început”, nu poate fi în același timp înainte de început, oricare ar fi începutul la care se referă apostolul.

Expresia „de la început” nu este folosită nicăieri pentru a se referi la alegerea eternă și de aceea trebuie să căutăm adevărata ei semnificație intenționată de apostol. Unii comentatori arată că ea se poate referă la „pârga” convertiților din Tesalonic.

Locurile în care apare expresia „de la început” (ap᾽archēs) nu lasă de înțeles că ar fi vorba despre eternitate. Deseori este folosită pentru a se referi la începuturile lumii (Matei19:4, 8, 24:21, Marcu 13:19).

În sprijinul acestei poziții se mai poate spune că termenul folosit pentru alegere (haireó) nu mai este niciodată folosit în Scriptură pentru a descrie alegerea eternă a lui Dumnezeu (Filipeni 1:22, Evrei 11:25). Pavel folosește termeni multipli pentru alegere dar niciodată acest termen.

Pasajul paralel 1 Petru 1:1-2 folosește cam aceeași exprimare ca cea a apostolului Pavel. Diferența constă în faptul că aici Pavel introduce expresia „spre mântuire” în timp ce Petru leagă direct alegerea de „sfințirea Duhului”. Dacă prepoziția expresia „în sfințirea Duhului” (en hagiasmō Pneumatos) se traduce cu „prin sfințirea Duhului” atunci pasajul se referă cu siguranță la o alegere temporală pentru că instrumentul alegerii este sfințirea Duhului care are loc în timp, nu în eternitate.

În ciuda acestor argumente întemeiate pasajul nostru vorbește despre o alegere făcută de Dumnezeu, ceea ce schimbă perspectiva din care privim această alegere. Despre această alegere Pavel a vorbit și în prima epistolă (1:4) unde termenul folosit se referă la alegerea veșnică a lui Dumnezeu. Mai mult, Pavel spune că această alegere este „spre mântuire” nu „în mântuire”, ceea ce ne permite să interpretăm că alegerea aceasta exista încă de la începuturile lumii acesteia. Când găsim în Biblie expresia „de la început” în general se fac precizări cu privire la acel început, precizări care aici lipsesc.

În ciuda aparentei discrepanțe dintre aceste două interpretări, adevărul este că ele nu se exclud reciproc întrucât alegerea veșnică a lui Dumnezeu duce la selectarea noastră din această lume pentru a fi mântuiți. Așadar, fie că este vorba despre un aspect al alegerii sau celălalt, fie că este vorba despre ambele, clar este că Dumnezeu ne-a ales printr-o decizie suverană materializată în smulgerea noastră din lume, din păcat și de sub puterea diavolului.

Ioan folosește expresia „de la început” referindu-se atât la pre-existența lui Hristos (1 Ioan 1:1, 2:13, 14) cât și la lucrarea Evangheliei față de credincioși (1 Ioan 2:7, 24, 3:11). Astfel, lipsa unei calificări a acestui început despre care vorbește Pavel, ne lasă deschise ambele opțiuni.

Alegere mântuitoare

Folosul enorm al acestui pasaj constă în faptul că în mod evident vorbește despre alegere pentru mântuire, nu alegere pentru slujire. Există o alegere pentru slujire pe care ne-o face Dumnezeu dar ea nu o exclude pe cea pentru mântuire. Există mulți credincioși care afirmă că noi ne decidem mântuire iar Dumnezeu slujirea, însă acest pasaj stă în opoziție cu această idee.

Mântuirea este descrisă aici ca fiind „sfințirea Duhului și credința adevărului”, adică regenerarea și convertirea. Apoi apostolul detaliază că la această mântuire au fost chemați „ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos” iar această expresie se referă la glorificare. Așadar, alegerea este baza întregului proces de mântuire – de la regenerare la glorificare.

Mântuirea noastră are o temelie solidă pentru că este o temelie eternă. Siguranța pe care un credincios trebuie să o aibă trebuie să fie neclintită. Alegerea nu este legată de faptele noastre fragile și de sentimentele noastre fluctuante, ci de hotărârea veșnică, iubitoare și neschimbătoare a lui Dumnezeu. A nu cunoaște această hotărâre este foarte vătămător pentru suflet.

Alegere decisivă

În mântuire putem discuta despre două tipuri de factori care duc la realizarea ei: factorul inițiator și factorul decisiv. Toți credincioșii sunt de acord că mântuirea este inițiată și realizată de Dumnezeu dar se afirmă în general că mântuirea trebuie acceptată de om, decizie fără de care Dumnezeu nu poate face nimic. Pasajul acesta ignoră total decizia omului, nu pentru că ea nu ar exista, ci pentru că ea depinde de alegerea lui Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu este atât factor inițiator cât și decisiv. 

Credincioșii obișnuiesc deseori să pună mântuirea în seama deciziei omului și astfel  voința omului este factorul decisiv în mântuire. Probabil originea acestei învățături este dorința de a prezenta responsabilitatea omului de a crede în Evanghelie. Biblia ne învață să-i chemăm pe oameni la mântuire dar niciodată n-ar trebui să le dăm senzația că totul depinde de ei și că ei sunt autorii propriei lor mântuiri pentru simplul fapt că așa ceva nu este adevărat.

Alegerea selectivă

Multă discuție între creștini despre libera voință are la bază frica de a-L privi pe Dumnezeu față în față, așa cum este El. Unora le este groază să accepte că dragostea lui Dumnezeu presupune și libertatea Lui de a o revărsa în modurile în care El dorește față de cine dorește El.

Termenul „ales” din acest pasaj înseamnă a selecta. Iată cum folosește Pavel acest termen: „Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi” (Filipeni 1:22-23), „ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25).

Așadar, apostolul Pavel vorbește în mod clar de o selecție pe care a făcut-o Dumnezeu. El nu detaliază motivele acestei selecții și nici cum se împacă această alegere cu dragostea sau dreptatea lui Dumnezeu. El o afirmă și Îl adoră pe Dumnezeu pentru ea. Cred că ar trebui să-i imităm atitudinea.

Când Pavel spune „v-a ales” el se referă în mod clar la tesaloniceni dar această alegere a făcut-o Dumnezeu în dreptul tuturor celor care au fost, sunt sau vor fi mântuiți. Astfel, oricine este născut din nou și s-a întors la Dumnezeu se poate privi pe sine ca fiind alesul lui Dumnezeu.

Expresia „v-a ales” implică un grup specific de oameni căruia îi scrie Pavel. El delimitează acest grup de restul oamenilor. Dacă Dumnezeu i-ar fi ales pe toți oamenii, inclusiv pe cei care ajung în iad, această alegere nu ar fi un motiv de mulțumire și nu ar mai avea sens să identifici o parte dintre cei aleși, deodată ce toți sunt aleși. Nu toți oamenii sunt aleși.

Alegerea pentru iad

Nu pot să nu închei fără a spune un cuvânt despre doctrina „predestinării la iad”. Este una dintre cele mai contestate și controversate doctrine din întregul sistem teologic care se bazează pe suveranitatea lui Dumnezeu. Acest pasaj nu spune nimic despre o predestinare la iad. Evident, lipsa unei evidențe dintr-un pasaj nu infirmă în totalitate existența unei doctrine de acest fel. Nici scopul meu nu este să o neg.

Din studiul Scripturii am găsit că focalizarea apostolilor a fost pe doctrina pozitivă a alegerii unor oameni spre mântuire. Sunt mulțumit cu formularea istorică care menționează că Dumnezeu „îi trece cu vederea” pe ceilalți oameni. Așadar, Dumnezeu selectează pe cei pe care El îi dorește ca să îi mântuiască iar pe ceilalți oameni păcătoși îi lasă să trăiască în păcatele pe care aceștia le iubesc iar ca urmare a păcatelor lor îi condamnă pe drept.

Dacă cineva folosește expresia „predestinare la iad” va trebui să fie foarte atent pentru a o explica și a nu lăsa de înțeles că Dumnezeu a hotărât să trimită în iad oameni perfecți care ar fi vrut să fie mântuiți dar au avut neșansa de a nu fi aleși. Nu găsim nici o asemenea afirmație în Scriptură și cu siguranță că ea deschide ușa larg către tot felul de speculații dăunătoare.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s