Darurile alegerii divine – 2 Tes. 2:13-17

În acest capitol voi arăta cum alegerea, departe de a fi un impediment pentru credință, evanghelizare, perseverență sau sfințenie, ea este chiar temelia și forța motrice a acestora. Este important să observăm în text acest adevăr pentru că obiecțiile cele mai frecvente aduse acestei învățături este că ea este un paralizant pentru toată viața creștină.

Alegerea și regenerarea

Primul efect temporal al alegerii este nașterea din nou prezentată prin expresia „sfințirea Duhului”. În absența decretului lui Dumnezeu, nici un om nu ar putea fi regenerat. El nu se poate regenera singur și nici nu poate folosi vreo metodă pentru a face acest lucru. Această transformare lăuntrică este atât de incompatibilă cu puterea omenească încât ea poate fi realizată doar ca urmare a decretului divin. Pavel numește regenerarea („sfințirea”) „sfințirea Duhului”. Ea nu este realizată de om, ci de Duhul Sfânt. Nici un om nu se poate regenera singur. Este un cusur al gândirii și limbajului când spunem că cineva „s-a născut”. Nimeni nu se naște singur, ci este născut.

Alegerea și Duhul Sfânt

Deodată ce regenerarea este numită „sfințirea Duhului”, cu alte cuvinte, făcută de Duhul, înseamnă că Duhul este garantat prin alegere tuturor copiilor lui Dumnezeu. Primirea Duhului Sfânt este, pe lângă regenerare, al doilea mare har pe care ni-l face Dumnezeu încă din momentul mântuirii noastre. Astfel, El ne renovează sufletul prin nașterea din nou și pune în noi prezența Sa sfântă pentru a desăvârși ce a început. Nu este acum spațiul să analizăm doctrina potrivit căreia Duhul lucrează peste om pentru a fi regenerat dar intră în el, mult mai târziu, după o perioadă de stăruință. O asemenea idee este o găselniță care încearcă să justifice niște practici fără acoperire biblică și

Alegerea și credința

Pavel afirmă că am fost „aleși spre mântuire … în credința adevărului”. Astfel, Dumnezeu a predeterminat și credința noastră care este un rezultat al alegerii lui Dumnezeu. Credința nu poate fi o condiție a alegerii deodată ce am fost aleși spre mântuirea prin credință. Noi nu suntem aleși prin credință, ci suntem mântuiți prin credință. Dumnezeu nu a ales să prescrie modalitatea în care să fim mântuiți – prin credință, ci a plănuit să primim credința prin care suntem mântuiți. Nici un om prin propriile sale puteri nu și-ar pune toată încrederea în Hristos dacă Dumnezeu nu ar lucra această stare în el. Există multe pasaje care arată că Dumnezeu ne dă credința ca un dar al harului (Evrei 12:2, Efeseni 2:8, 6:23, Fapte 13:48, 1 Petru 1:21, Filipeni 1:29). Dumnezeu nu a prederminat ca să avem posibilitatea de a crede, ci harul de a crede (Filipeni 1:29).

Alegerea și chemarea

De ce să predicăm Evanghelia dacă Dumnezeu a ales niște oameni ca să fie mântuiți? Acest pasaj ne oferă răspunsul: „la care v-a chemat prin Evanghelia noastră”. Astfel, alegerea garantează predicarea Evangheliei. Alegerea cuprinde nu doar scopuri (mântuirea), ci și metode (predicarea). De ce să predicăm Evanghelia? Tocmai pentru că există oameni aleși care trebuie să fie mântuiți. Alegerea trebuie să fie unul dintre cele mai puternice impulsuri pentru predicarea Evangheliei pentru că suntem siguri că Dumnezeu are un plan care va fi îndeplinit. În mijlocul opoziției, necazurilor și descurajării alegerea este o forță puternică.

Alegerea și gloria

Dumnezeu „v-a ales pentru mântuire … ca să căpătați gloria Domnului nostru Isus”. Alegerea veșnică garantează o mântuire veșnică. Alegerea nu doar asigură primirea mântuirii, ci și completarea ei în glorie. Dumnezeu ne-a pregătit și dăruit o mântuire completă, desăvârșită, eternă. Dumnezeu nu poate alege mântuirea unui om ca apoi să aleagă să permită ca acesta să se piardă. Alegerea este o dovadă incontestabilă a faptului că mântuirea nu se pierde și nici nu se poate pierde. Când înțelegem această învățătură, orice discuție despre pierderea mântuirii pare o anomalie care poate fi respinsă extrem de rapid și ușor.

Alegerea și perseverența

După ce prezintă adevărul alegerii, apostolul introduce o implicație prin expresia „astfel deci, fraților”. Implicația apostolului este un îndemn la perseverare: „stați tari și țineți învățăturile”. Perseverența este un efect al alegerii. Alegerea este temeiul etern al perseverării. Ceea ce ne dă curaj, putere și motivație pentru a persevera în ciuda multor impedimente, de toate felurile, în toată vremea, este faptul că am fost aleși să perseverăm. Ați fost aleși pentru o mântuire perfectă și veșnică, de aceea perseverați până la capăt, nu faceți compromisuri și nu schimbați nimic din ceea ce ați primit!

Alegerea și păstrarea

Perseverența noastră în sfințenie este realizată doar pentru că Dumnezeu ne păstrează în harul Său. El nu doar începe lucrarea în noi prin har, ci o continuă și o termină prin har. Pasajul se încheie cu o proclamare a faptului că Dumnezeu îi va încuraja și întări pe credincioși „în orice faptă și cuvânt bun”. Așadar, fiecare faptă și fiecare cuvânt bun este garantat de Dumnezeu prin alegere. Nimic nu este de la noi. Nu cred că există o altă învățătură biblică care să ne smerească mai mult decât aceasta. Nu doar că totul este lucrat în noi de Dumnezeu, ci și a fost plănuit mai dinainte de întemeierea lumii.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s