Botezul, poarta de intrare în adunarea locală

Relația botezului cu Adunarea locală

Există multă confuzie legată de rolul și funcția botezului în relație cu adunarea locală. Aproape că acest rol este uitat în cărțile de teologice și nu pare să mai aibă nici un rol practic astăzi. Botezul are rolul practic de a asocia și alătura pe un credincios unei adunări locale. Acesta este motivul pentru care, în condiții normale, un credincios botezat trebuie alăturat adunării care i-a oficiat acel botez.

Dacă este adevărat că botezul este poarta publică de intrare în adunarea locală înseamnă că botezul făcut fără autoritatea unei adunări locale și fără alipirea de o adunare locale este greșit. Neglijarea acestui aspect face ca mulți credincioși să hoinărească spiritual fără nici o autoritate eclezială, fără un cadru eclezial în care să fie ucenicizați, vegheați și hrăniți spiritual și fără o comunitate creștină în care să-și trăiască viața nouă în Hristos.

Botezul la Cincizecime

Cel mai clar pasaj care arată că botezul este poarta de intrare în adunarea locală este Faptele apostolilor 2:38 unde Petru stabilește normativ care este ordinea normală și etapele prin care trebuie să treacă un om care se întoarce la Dumnezeu: „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh„. Astfel, primul pas este pocăința iar al doilea botezul. Totuși Petru nu consideră că este suficient și adaugă: „Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos” (Faptele apostolilor 2:40). Această separare urmează întotdeauna botezului. Această separare presupune delimitarea de orice sistem religios, cu doctrinele și practicile lui, care nu este creștin.

Faptele Apostolilor 2:41 este la fel de important pentru că Luca ilustrează ordinea corectă a lucrurilor în cazul celor nou convertiți și confirmă ceea ce a spus apostolul Petru dar sub alte cuvinte: „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” Succesiunea verbelor este crucială: credința („au primit propovăduirea”), botezul („au fost botezați”) și alipirea de adunare („la numărul ucenicilor s-au adăugat„). Aceste trei porunci corespund celor trei prezentate de Petru și când le punem în paralel vedem o învățătură a Scripturii completă și frumoasă.

Petru cere pocăință iar Luca spune că „au primit propovăduirea”, adică au crezut. Astfel, primul act este convertirea (pocăința și credința). Petru cere apoi botez iar Luca confirmă că au fost botezați. În ultimul rând, Petru le cere să se separe „din mijlocul acestui neam ticălos” adică din sistemul iudaic care L-a respins pe Mesia. Luca arată cum s-a făcut această separare și spune că „s-au adăugat la numărul ucenicilor”. Astfel, ei s-au separat de iudaism și s-au alipit de adunare.

Botezul funcționează ca o tranziție dintre mântuire și membralitate. Botezul pune în relație aspectul de început al mântuirii (convertirea) cu cel continuu (viața creștină în comunitate). Botezul leagă aspectul vertical al mântuirii (credința în Hristos și pocăința față de Dumnezeu) de aspectul orizontal al mântuirii (trăirea sfințirii cu adunarea Domnului). Botezul leagă soteriologia (doctrina despre mântuire) de eclesiologie (doctrina despre adunare). Botezul este o separare de lume și orice sistem religios lumesc și o alipire de adevărata adunare a lui Dumnezeu.

Botezul în Marea Roșie

Pavel folosește trecerea evreilor prin Marea Roșie ca eveniment prototipic pentru botezul creștin. Iată ce spune el: „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise” (1 Corinteni 10:1-2). Botezul a funcționat în acest caz ca un act public, oficial, exterior, de separare de Egipt și de alăturare de poporul lui Dumnezeu. Din Egipt a ieșit o adunătură de oameni care s-a afiliat și alipit de poporul Israel prin trecerea Mării Roșii. Până la acest punct se puteau întoarce înapoi însă de aici încolo ei sunt constituiți ca popor răscumpărat și se află sub autoritatea lui Dumnezeu.

În același fel noi suntem separați de botez de lumea egiptului, de idolii, păcatele, obiceiurile, sărbătorile, dumnezeii, valorile și trăirea ei și ne alipi de adunarea Domnului Isus care este unică, specială și orientată spre pretențiile și viziunea Sa pentru ea. Botezul, așadar, este o poartă vizibilă de intrare în poporul răscumpărat a lui Dumnezeu, în adunare. Evreii s-au constituit atunci ca adunare a lui Israel însă noi ne adăugam la adunarea Noului Legământ, adunarea Domnului Isus.

Botezul în teologia lui Pavel

Apostolul Pavel leagă botezul de trup în Efeseni 4:4-5 „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.” Unii spun că aici este botezul cu Duhul Sfânt, dar pasajul nu indică acest lucru. Eu cred că botezul Duhului Sfânt a format trupul Domnului Isus, dar mai cred că accesul public și vizibil în adunarea vizibilă a Domnului Isus, care este o reprezentare locală a acestui trup, este prin botezul în apă.

Aceeași legătură o găsim în 1 Corinteni 12:13 „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” În același fel, autorul leagă botezul de trup și vede botezul ca un acces, o poartă de intrare în trupul spiritual. Din nou, aici unii argumentează că nu este vorba despre bo- tezul Duhului din Fapte. Oricum ar fi, ideea este că există un singur botez spiritual, simbolizat prin botezul în apă. Dacă botezul spiritual ne așează în Hristos și trupul Lui spiritual, botezul în apă ne așează în reprezentarea locală a acestui trup, adică în biserica locală

Confirmarea, o altă dovadă

In adunările care practică “botezul caselor” sau “botezul copiilor” se practică o “confirmare” prin care trebuie să treacă toți cei ce vor să fie membri ai adunări cu drept la Masa Domnului. Confirmarea nu pune pe cineva automat în împărăție sau “în Hristos”, ci pe terenul adunării. Acest lucru are loc în adunările care practică botezul adulților, în momentul botezului. Astfel, chiar această practică arată că botezul este intrarea în adunarea mărturisitoare pe pământ.

Concluzii

Botezul nu este accesul într-o denominație sau asociație religioasă și nu înseamnă aderarea la un cult, ci este actul de inițiere și intrare în adunarea locală, mărturisitoare pe pământ. A boteza în alt cadru este o abatere de la Sfânta Scriptură.

Acest articol a fost publicat în botez, eclesiale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s