O introducere pentru o carte despre lucrarea Duhului Sfânt

Un subiect actual

În ultima sută de ani subiectul botezului cu Duhul Sfânt și al darurilor miraculoase a devenit central în creștinătate. Nu cred că cineva poate contesta faptul că a fost un subiect de dispută aspră, ruperi de biserici și animoziăți personale și familiale fără număr. Mișcările carismatice și penticostale sunt numeroase și au atras mulțimi de credincioși din alte denominații. Acest lucru a produs multă tensiune între creștini. Așadar, ne atingem de un subiect fierbinte.

Controversa

Există două poziții majore care polarizează creștinătatea pe subiectul darurilor Duhului Sfânt. Poziția cesaționistă afirmă încetarea darurilor miraculoase. Expresia „daruri miraculoase” o folosesc pentru a mă referi la „daruri revelatoare” (vorbirea în limbi și tălmăcirea, darul prorociei) și „daruri confirmatoare” (semne, minuni, vindecări). Cealaltă poziție este continuaționismul – termen care provine din cuvântul „continuare” și, evident, se referă la teologia potrivit căreia darurile miraculoase continuă pe toată durata bisericii.

În general poziția continuaționistă afirmă și că Duhul Sfânt este primit în nașterea din nou în timp ce botezul cu Duhul Sfânt la o anumită perioadă după nașterea din nou în urma stăruinței, punerii mâinilor. Este demn de menționat că în această privință există tot felul de diferențe. Există mulți continuaționiști care sunt pe aceeași poziție teologică cu cesaționiștii pentru că afirmă că atât primirea Duhului cât și botezul Duhului au loc la nașterea din nou. Astfel, diferența esențială rămâne pe cesația/continuitatea darurilor miraculoase. Totuși, pentru că discuția despre botezul cu Duhul Sfânt este încă actuală, voi trata în prima parte acest subiect.

Dificultatea demersului

Demersul la care m-am angajat este greu pentru că nu există o gândire unitară pe acest subiect. Există creștini care cred că există două tipuri de vorbire în limbi, înțeleasă și neînțeleasă; alții cred că în Faptele Apostolilor 2 miracolul era la auzire, nu doar la vorbire; alții spun că vorbirea din 1 Corinteni este îngerească în timp ce alții spun că este o vorbire fabricată de duhul omului, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Unii frați cred că un credincios primește Duhul la nașterea din nou în timp ce alții cred că Îl primește doar în botezul cu Duhul Sfânt.

Așadar, mulți ar putea citi anumite porțiuni din această carte și să considere că poziția pe care o combat nu îi reprezintă. Totuși, aceste doctrine nu sunt inventate de mine, ci sunt promovate public de diverși învățători din mișcarea carismatică. Este adevărat că nu voi putea expune toate învățăturile care există pe tema botezului cu Duhul Sfânt și a darurilor miraculoase dar voi expune poziția biblică și în unele capitole anumite învățături și practici foarte întâlnite.

Necesitatea

Călătorind prin diverse locuri și vizitând diverse adunări am simțit nevoia de a oferi un răspuns biblic – cesaționist pentru pretențiile care vin din partea mișcărilor penticostale și carismatice. Din nefericire, mulți credincioși susțin o doctrină pentru care nu au fundament și pe care nu știu să o apere. Cred că acesta este unul din motivele principale pentru care doctrina continuaționistă a avut și are atât de mare priză la publicul creștin.

Cine deține adevărul

Frații mei continuaționiști cred că poziția lor este biblică iar eu cred că poziția mea este biblică. Este adevărat că nimeni nu deține adevărul absolut dar nu se poate ca două poziții contrare să fie ambele adevărate. Cel puțin una sau alta este greșită în aspecte fundamentale. Cititorul rămâne să decidă care argumente i se pare biblice, logice și bazate pe o hermeneutică consecventă.

Niciunul dintre noi nu deține adevărul suprem și absolut. Adevărul este la Dumnezeu și a fost revelat în Scriptură. Nimeni nu are înțelegerea perfectă a Cuvântului lui Dumnezeu și nimeni nu are o legătură perfectă cu Dumnezeu prin care să poată revela care este înțelegerea exactă a tuturor textelor biblice. Oricine are o asemenea pretenție este un înșelător pentru că nu veți putea găsi doi oameni cu pretenții similare care să înțeleagă toată Scriptura la fel. Rămânem să studiem Scriptura cu o hermeneutică corectă și să ajungem la concluzii necesare, impuse de text.

Impactul

Deși consider că acest subiect este fundamental pentru viața bisericii și viața creștină, totuși nu cred că un continuaționist este necreștin doar pentru că este greșit în doctrina lui despre lucrarea Duhului Sfânt. Cred că un continuaționist născut din nou este fratele meu și cred că putem colabora în anumite proiecte, în funcție de poziția pe care o adoptă, una radicală sau una temperată.

Din nefericire, unele manifestări de tip carismatic rup părtășia practică dintre noi fiindcă le considerăm în contradicție flagrantă cu Scriptura. De exemplu, un frate care nu crede în continuitatea darului profetic nu ar putea sta într-o adunare care pretinde că primește revelații directe de la Dumnezeu prin profeție mai ales dacă acest lucru este frecvent. Aceste pretenții vin în contradicție directă cu conștiința acestui frate. Acest lucru este de înțeles și trebuie să arătăm îngăduință în această privință.

Este posibil ca într-o adunare să existe frați care cred diferit pe acest subiect și să poată să se închine împreună dacă manifestările lor nu vin în contradicție cu convingerile fraților lor. Astfel, unele adunări penticostale, spre exemplu, care nu au niciodată, în public, manifestări prin profeție sau vorbire în alte limbi și astfel părtășia cu alți frați, care au alte convingeri, este posibilă și reală. Acești frați care nu acceptă continuitatea darurilor probabil nu vor să plece în alte adunări pentru simplul fapt că adoptă cea mai mare parte din convingerile adunării din care fac parte.

O falsă soluție

Unele persoane sugerează că nu ar trebui să discutăm despre aceste lucruri, ci mai degrabă să ne trăim liniștiți viața creștină și să facem tot ce ține de noi ca să promovăm interesele împărăției. Deși intenția celor care spun acest lucru poate fi una pozitivă, totuși ea nu este realistă. Imaginați-vă că viețuim în același oraș și există credincioși și oameni care se întorc la Dumnezeu care ne întreabă despre manifestări bizare care se regăsesc în adunări carismatice din orașul nostru. Ce ar trebui să facem în cazul acesta? Să negăm importanța acestui subiect și să încercăm să deturnăm discuția spre alt subiect? Cu siguranță acest lucru nu ar fi cinstit și nici sănătos pentru că aceste persoane trebuie să cunoască tot adevărul lui Dumnezeu, inclusiv adevărul despre darurile Duhului și botezul cu Duhul Sfânt.

Această falsă soluție aplicată ani de zile la rând a dus la următorul rezultat pe care l-am observat în viața personală. Deși am vizitat mai multe biserici penticostale decât cele care reprezină poziția mea referitoare la acest subiect, totuși imediat după ce mi-am expus public convingerile despre acest subiect, la fel cum fac frații mei penticostali, am pierdut prieteni apropiați și legăturile cu aproape toți slujitorii penticostali din țară. Consider că acesta este un efect negativ al unei false soluții aplicate de-a lungul ultimilor ani în România. Cred că ar trebui să afirmăm deschis ceea ce credem fiecare dintre noi și să trasăm clar care sunt limitele colaborării și înfrățirii noastre.

Hermeneutica

Cred că multe dezbateri pe acest subiect sunt un dialog al surzilor pentru că grila hermeneutică este fundamental diferită. De exemplu, deseori unii frați spun că un lucru trebuie să fie adevărat pentru că l-a experimentat sau pentru că mulți oameni l-au experimentat. Acest argument este fals pentru că o învățătură nu poate fi bună doar pentru că cineva l-a experimentat sau pentru că mulți l-au experimentat. Greșeala constă în faptul că se interpretează Scriptura prin lentilele experienței.

O altă greșeală hermeneutică constă în extragerea doctrinelor din pasaje narative. Acest lucru nu este în întregime greșit dar poate fi greșit în funcție de cum sunt interpretate aceste pasaje. De exemplu, cartea Faptelor Apostolilor este o carte istorică, narativă, care prezintă perioada de tranziție de la Vechiul la Noul Legământ și perioada de început a bisericii Domnului Isus. Noi nu suntem în acea perioadă și trebuie să vedem dacă există lucruri din acea perioadă care nu ne mai aparțin. Datorită acestui lucru este necesar să studiem pasajel doctrinare care vorbesc despre subiectele care ne interesează și apoi să vedem cum se aplică ele în perioada de început a bisericii și apoi în perioada în care ne aflăm noi și dacă există vreo diferență de aplicare între cele două perioade.

Am văzut de multe ori persoane care sunt pur și simplu consternate când aud că există creștini care spun că nu cred în continuitatea darurilor miraculoase sau care spun că botezul cu Duhul Sfânt este experimentat la nașterea din nou. Aceste persoane spun de exemplu: cum poți nega vindecările când este clar că apostolii au făcut miracole? Eroarea din spate constă în faptul că ei se identifică în mod fals cu poziția, chemarea și lucrarea apostolilor. Noi nu suntem apostoli! Alte persoane argumentează în același fel despre botezul cu Duhul Sfânt și spun că este normal ca botezul cu Duhul Sfânt să fie după o perioadă de la convertire deodată ce este evident că samaritenii au primit Duhul Sfânt după o perioadă de la convertirea lor. Eroarea constă în faptul că se identifică creștinii de astăzi cu acest grup de oameni erau din punct de vedere spiritual, un grup ciudat și special, aflat într-o relație de animozitate cu evreii și astfel trebuiau reconciliați prin venirea Duhului Sfânt sub călăuzirea apostolilor.

Dialogul închis

Dialogul acesta este închis de la bun început dacă pornim cu un sentiment de superioritate. Dacă suntem siguri că deținem adevărul și dacă nu permitem nimănui să ne conteste, critice și cerceteze poziția pe care o adoptăm, nu vom crește niciodată în cunoaștere și nu arătăm dragoste față de ceilalți care cred diferite de noi. Este o dovadă de curtoazie, noblețe, finețe și dragoste dacă asculți ce are de spus în special cineva care nu este de acord cu tine. Acest dialog nu trebuie să fie cu sens unic astfel încât doar cineva să își prezinte opinia.

Manipularea spirituală

Cred că mulți credincioși au fost ținuți departe de adevăr și au fost orbi la avalanșa de derapaje doctrinare și practice fiind manipulați și amenințați. Este o acuzație gravă dar bazată pe adevăr. Multora li se spune să nu chestioneze manifestările „miraculoase” ca să nu hulească pe Duhul Sfânt și să nu vorbească, astfel, împotriva „omului lui Dumnezeu”. Dacă un om are manifestări nebiblice atunci el nu are nici un fel de imunitate spirituală, ci este necesar ca adunarea să-l testeze și să-l mustre. Dacă un om pretinde că aude vocea lui Dumnezeu iar acest lucru este fals, atunci el trebuie confruntat cu toată puterea fără nici o teamă.

Hula împotriva Duhului Sfânt nu înseamnă să testezi duhurile. Biblia chiar ne poruncește să testăm duhurile (1 Ioan 4:1) și cu siguranță Duhul Sfânt nu ne-ar fi chemat să Îl hulim. A testa duhurile nu este o sugestie, ci o obligație! Dumnezeu nu vrea să fim înșelați și șantajați de șarlatani. Mai mult, Biblia ne arată că există oameni care pretind manifestări supranaturale dar care nu au o relație adevărată cu Hristos (Matei 7:21-23). Cu cât vedem că oameni, care pretind daruri miraculoase, se fac vinovați de erori sau chiar erezii grave, cu atât ar treubi să avem mai mult curaj în a-i testa și îndepărta. Nu există nici un pericol. Duhului Sfânt nu îi este teamă să fie evaluat prin revelația pe care tocmai El a inspirat-o.

Negru pe alb

Aud deseori persoane care spun: „scrie negru pe alb” referindu-se că în Scriptură scrie despre darul vindecării, darul vorbirii în limbi, darul prorociei etc. Eu sunt de acord că „scrie negru pe alb” dar la fel cum nu scrie negru pe alb „Sfânta Treime”, „unirea ipostatică” sau „dubla natură a lui Hristos”, la fel s-ar putea să nu scrie, cum am dori noi, lucruri pe care le voi afirma. Evident, eu nu voi afirma lucruri pe care nu le găsesc în Scriptură dar voi afirma lucruri din Scriptură care nu sunt revelate în felul în care ar dori cineva. Totuși, în Scriptură scrie negru pe alb că „limbile vor înceta” și „prorociile se vor sfârși” și chiar dacă interpretările pe acest pasaj sunt diverse, totuși Scriptura vorbește „negru pe alb” despre încetarea unor daruri spirituale.

O mare eroare constă în a crede că ceea ce noi înțelegem din Scriptură este identic cu ce spune Scriptura. Propoziția banală, pe care o întâlnim în abecedare, „Ana are mere” poate avea semnificații diferite pentru diverși oameni pentru că, în mod necesar, fiecare om vine cu prejudecățile și preconcepțiile sale atunci când se apropie de un text. S-ar putea să ne gândim la o anumită Ana, la un anumit tip de măr, la faptul că acum Ana deține mere, deși poate textul a fost scris acum 80 de ani și Ana nu mai există sau pur și simplu textul poate fi unul imaginar și să nu se referă la nici o Ana și la nici un fel de măr în mod precis. Important nu este ce înțelegem noi din text, ci ce a vrut să spună autorul prin acel text iar pentru a afla acest lucru este necesară să studiem cu atenție textul care ne este revelat în Scripturi.

Abordarea

Abordarea mea va fi una simplă și nu încerc în nici un fel să impresionez cu argumente alambicate și complicate. Scopul meu nu este să folosesc un limbaj elocvent, ci să transmit pe înțelesul tuturor care este învățătura Scripturii pe seama acestui subiect. Poate unii ar dori să intru în detalii exegetice foarte complicate și să lămuresc chestiuni de finețe care nu se observă la o citire obișnuită a textului. Deși nu voi încerca să evit probleme tehnice, totuși dorința mea este să port cititorul cu mine pe tot parcursul acestei cărți și să nu îl blochez prin abordarea unor aspecte care fie sunt irelevante, fie nu pot fi integrate în gândirea despre acest subiect.

Nervul discuției

Se spune deseori despre cesaționiști că nu cred în Duhul Sfânt. Aceasta este batjocorire și nu știu dacă cei care spun acest lucru o spun din ignoranță sau din rea voință. Alții spun că cesaționiștii „nu cred în lucrarea Duhului Sfânt”. De fapt, ei se referă la faptul că aceștia consideră că darurile miraculoase au încetat. Dacă ei limitează lucrarea Duhului la profeție și vorbire în limbi atunci este foarte grav fiindcă au exclus o mare parte din darurile spirituale din Scriptură. Alții sunt mai preciși, deși aceștia sunt puțini, și afirmă că cesaționiștii „nu cred în darurile Duhului Sfânt”. Dar nici această caracterizare nu este suficient de exactă pentru că cesaționiștii cred în darurile Duhului Sfânt, totuși, ei cred, cum spuneam, că doar o parte din daruri au încetat – cele revelatoare și confirmatoare (numite „daruri miraculoase”). Nu este corect nici să se spună că cesaționiștii nu cred în darurile miraculoase deoarece ei cred că aceste daruri sunt reale, sunt de la Duhul Sfânt și au fost date bisericii dar ele și-au îndeplinit scopul și de aceea au încetat.

Așadar, care este nervul subiectului nostru? Subiectul nu este Persoana Duhului Sfânt, lucrarea Duhului Sfânt, darurile Duhului Sfânt sau darurile miraculoase, ci continuitatea darurilor de revelație și confirmare (darurile miraculoase). Nu este adevărat că noi credem că biserica este lipsită de daruri importante. Dimpotrivă, noi credem că suntem superiori în această privință față de biserica primului veac pentru că aceste daruri ne-au adus și confirmat toată revelație pe care o avem astăzi și pe care biserica primului veac nu o avea!

Experiența personală

Experiența mea personală este una bogată în ce privește experiențele de tip penticostal și carismatic dar eu nu vreau să scriu din perspectiva experienței, ci exegetând textul biblic. Multe persoane m-au solicitat să scriu trecerea mea la continuaționism și apoi la cesaționism. Nu mă feresc să relatez acest lucru dar cred că în cazul de față este complet irelevant.

Este o mare ispită să scriem în urma unor experiențe pozitive sau negative și astfel să introducem sau să scoate din text în urma unor traume spirituale sau în urma unor experiențe extatice. Nici traumele, nici frustrările, nici euforia și extazul, nu trebuie să influențeze sensul unui text. Textul înseamnă ceea ce a intenționat Duhul Sfânt să însemne pentru audiența căruia i-a fost transmis acest text în primul veac. El nu poate însemna astăzi ce nu a însemnat atunci pentru audiența inițială.

O datorie morală

Eu personal scriu dintr-o datorie morală față de cei care mă citesc și ascultă. Scriu pentru că vreau să fie auzită și această perspectivă. Scriu pentru că sunt convins că adevărul, în acest subiect, cel puțin în punctele principale, este de partea mea – sau mai degrabă eu sunt de partea acestui adevăr. Nu scriu pentru că am vreo răfuială personală cu un om sau o grupare și nu mă interesează un război rece cu absolut nimeni. Mi-aș dori ca atmosfera și temperatura dialogului pe acest subiect să rămână una echilibrată și să dovedim o conduită creștină în limbaj, ton și atitudini, lucruri pe care nu le arătăm deseori și astfel mulți oameni necredincioși, care au diverse dezbateri, ne sunt cu mult superiori în această privință.

Acest articol a fost publicat în pneumatologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s