Convertirea anterioară botezului

Botezul este începutul vizibil al uceniciei noastre în calea creștină pe pământ. Botezul nu este o transformare lăuntrică în relația noastră cu Dumnezeu. Dacă înțelegem această distincție nu vom amesteca botezul, în mod eronat, cu mântuirea, poziția noastră cerească sau destinul nostru veșnic.

Condiția fundamentală pentru botez este convertirea. Convertirea este formată din pocăință și credință. Acestea sunt două părți indivizible ale aceluiași act. Ambele aspecte sunt darul lui Dumnezeu lucrat în cei aleși.

Pocăința

Când Ioan a venit să pregătească calea Domnului Isus, el a predicat și practicat „botezul pocăinței” (Marcu 1:4, Luca 3:3). Dacă Ioan ar fi predicat pocăința botezului atunci botezul trebuia să aibă loc înaintea pocăinței. Expresia „botezul pocăinței” înseamnă botezul care aparține pocăinței. Astfel, botezul urmează pocăinței, arată spre pocăință și este o dovadă exterioară a pocăinței.

La Cincizecime Petru predică Evanghelia și cheamă iudeii astfel: „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos” (Fapte 2:38). Așadar, Petru nu schimbă ordinea lucrurilor și nu predică un botez fără pocăință sau înainte de pocăință. Pocăința este condiția obligatorie pentru botez.

Credința

A doua parte a convertirii autentice a oricărui om este credința. Luca menționează că la Cincizecime „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi” (Faptele apostolilor 2:41). Astfel, nu a fost botezat nimeni care nu a crezut. Aceeași ordine este prezentă la samariteni: „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei” (Faptele apostolilor 8:12).

În casa lui Corneliu lucrurile devin și mai clare pentru că acești oameni au și primit Duhul Sfânt iar Duhul nu se poate primi niciodată fără credință: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” (Faptele apostolilor 10:47). În Filipi Domnul i-a deschis inima Lidiei și apoi a fost botezată (Faptele Apostolilor 16:14-15). În același mod, temnicerul din Filipi și toți ai lui sunt chemați să creadă și abia apoi sunt botezați (Faptele Apostolilor 16:31-33).

În concluzie, candidații pentru botez sunt cei care s-au pocăit de păcatele lor și au crezut în Domnul Isus. Aceasta a fost predicarea apostolului Pavel pretutindeni: “şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţaîn Domnul nostru Isus Hristos“ (Faptele Apostolilor 20:21).

Definirea credinței și pocăinței

Pocăința înseamnă o întoarcere de la păcat, o respingere a păcatului, o repulsie față de păcat, o împotrivire față de păcatul care L-a ofensat pe Dumnezeu. Păcatul nu presupune perfecțiune sau abandonarea tuturor păcatelor de parcă acest lucru s-ar putea face instant, odată pentru totdeauna. Pocăința este o poziționare radicală, spirituală, împotriva păcatului ca principiu și împotriva tuturor păcatelor ca fapte, gânduri sau vorbe.

Credința nu înseamnă doar acceptarea unor învățături corecte, ci capitularea, predarea, renunțarea la orice cârjă, în fața suveranității Domnului Isus și primirea Lui ca Mântuitor și Domn al vieții. Credința presupune vederea frumuseții Mântuitorului și dependența exclusivă de El pentru viața aceasta și veșnicie.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s