Botezul ca semn

Un semn este foarte important datorită mesajului care stă în spatele lui și spre care acesta arată. Dumnezeu interzicea semnele păgânilor în poporul Său iar Hristos a ales două semne care să arate spre lucrarea Sa de la cruce. Dacă aceste semne sunt alterate atunci mesajul lor despre mântuire este alterat. Astfel, aceste semne trebuie privite cu toată seriozitatea și practicate în conformitate cu învățătura clară a Sfintelor Scripturi.

Botezul arată spre o rupere cu viața trecută. Dumnezeu a hotărât ca evreii să părăsească viața lor trecută, robia din egipt, viața din Egipt prin marea roșie, printr-un botez public care arăta ruperea drastică și definitivă cu tot ce a fost înainte (1 Corinteni 10:1-2). La fel, Noe și casa lui au fost botezați în corabie separându-se astfel definitiv de viața trăită între oamenii păcătoși ai vremii (1 Petru 3:19-21). Evreii religioși prezenți la Cincizecime, în Ierusalim sunt chemați să se mântuiască „din mijlocul acestui neam ticălos” (Fapte 2:40). Mântuirea despre care vorbește este o separe. Mântuirea din păcat o face Hristos însă separarea de neamul ticălos o facem noi printr-o declarație publică, vizibilă, în botez.

Botezul marchează ieșirea din lume și religia ei. Atât evreii, Noe și casa lui cât și evreii la Cincizecime se separă de lume și religia ei prin botez. Botezul este o separare de sistemul lumesc religios. Orice sistem lumesc este și religios chiar dacă se consideră secular și ateu. Botezul este o declarație de condamnare a acestor sisteme și de separare definitivă de ele. Pentru evreii contemporani apostolilor, botezul era o declarație de condamnare a iudaismului care L-a răstignit pe Mesia și  prin a cărui moarte ei mărturiseau că au o viață nouă.

Botezul arată spre o dezbrăcare de omul vechi. Prezentând semnificația botezului Pavel spune: „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (Romani 6:6). Deși, într-un fel, rămânem aceleași persoane, totuși vechiul eu a fost înmormântat și nu mai există. Botezul este o declarație publică de judecare și condamnare a propriului eu care a trăit și s-a manifestat în trecut printr-o viață păcătoasă.

Botezul arată spre o spălare de păcat. Iată cum descrie Pavel acest lucru în propria sa convertire: „Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului” (Faptele apostolilor 22:16). Pavel nu spune că botezul spală păcatele, ci că el este spălat de păcat „chemând Numele Domnului”. Doar credința în Hristos poate aduce spălarea păcatelor. De asemenea, la Cincizecime, Petru spune: „fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre” (Faptele apostolilor 2:39). Iertarea păcatelor este „în Numele lui Isus Hristos”. Iertarea păcatelor este proclamată public prin botez. Ea nu este conferintă prin botez, ci este declarată public. Am putea spune că este o iertare figurativă, nu o iertare spirituală. Botezul este o mărturie, nu mântuire.

Botezul arată spre o înviere spirituală. Atât în Romani 6:1-6 cât și în Coloseni 2:11-12  botezul arată spre învierea spirituală, nașterea din nou pe care o avem în Hristos. Astfel, în botez arătăm și acest aspect negativ al ștergerii păcatelor și al lepădării de omul vechi dar și un aspect pozitiv, al înnoirii și învierii spirituale. Botezul este o identificare cu un Hristos care a murit dar și cu Hristos care nu a rămas mort și îngropat, ci a înviat. Astfel, „dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui” (Romani 6:5). Acest mesaj este declarat public.

Botezul arată intrarea pe o cale nouă. Romani 6 ne arată că botezul nu arată doar învierea, ci învierea cu un scop, anume „să trăim o viață nouă” (v.4) și să „trăim împreună cu El” (v.8). Calea nouă pe care o începem când ieșim din moarte spirituală prin botez este calea trăită împreună cu Hristos, calea credinței, calea pocăinței, calea sfințirii, calea creștină, calea ascultării, a supunerii, a sfințirii și a uceniciei. Nu există oameni vii spiritual care să trăiască ca niște oameni morți spiritual. Învierea duce la o viață sfântă și nouă.

Acest articol a fost publicat în botez, eclesiale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s