Cuprinderea morții spirituale

Voi erați morți 

Între ei eram și noi toți odinioară” 

„eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți” 

În prima parte a pasajului apostolul face o descriere înfiorătoare a stării de păcat a omului. El nu spune că există câțiva oameni răi iar restul sunt buni și nici nu se focalizează asupra celor mai răi oameni de pe pământ. El rostește niște adevăruri universal valabile, care se potrivesc tuturor oamenilor din toate timpurile, de pretutindeni, fie că sunt oameni morali și religioși, fie că trăiesc în păcate scandaloase, fiind considerați scursuri ale societății, factori de perturbare, exemple și influențe josnice, oameni dedați tuturor formelor de rău etc. Această uniformizare a stării spirituale a omenirii este o mare ofensă pentru omul moral care consideră că are nevoie de câteva retușuri și nimic mai mult. Dumnezeu nu aduce la același nivel formele perverse de rău cu moralitatea omului în general, ci arată că, din punct de vedere spiritual, există o moarte care cuprinde întreaga omenire, moarte care face irelevantă moralitatea în ceea ce privește destinul veșnic. 

Pavel nu lasă niciun dubiu asupra faptului că în descrierea pe care el o face se încadrează orice ființă umană. El scrie o epistolă fraților din Efes, însă Dumnezeu a intenționat ca această carte să fie citită de credincioșii din toate timpurile și locurile; ceea ce înseamnă că, atunci când spune “voi erați morți”, el se referă la oricine citește acest pasaj. Potențial vorbind, oricine ar putea citi această expresie, ceea ce înseamnă că toți, fără excepție, sunt morți.  

Este evident că pasajul era citit de frați dintre neamuri, dar și de către credincioși evrei, era cunoscut de Pavel și compania lui, dar urma să fie cunoscut și de către credincioșii convertiți recent. Așa că apostolul Pavel trece de la “voi erați” la “între ei eram și noi toți”, așa încât orice evreu, indiferent cât de religios, moral sau agreabil ar fi fost, trebuia să înțeleagă că era sau a fost mort spiritual. Cu siguranță, evreii religioși ar fi fost de acord cu faptul că cei dintre neamuri pot fi considerați morți din punct de vedere spiritual, dar cu greu ar fi acceptat să fie puși în aceeași descriere. Același lucru îl experimentează toți oameni morali și religioși care își pun nădejdea în propria lor religiozitate și moralitate, nu în Domnul Isus. Iar acesta este un semn inconfundabil al morții spirituale.  

Pavel se include chiar și pe sine în această descriere. Cred că este folositor să ne gândim la cine a fost apostolul Pavel. Acest om era “din neamul lui Israel”, “tăiat împrejur a opta zi”, după lege, “în ce privește legea, fariseu” (Filipeni 3:5) adică “după cea mai îngustă partidă a religiei” (Faptele Apostolilor 26:5), era chiar “fiu de fariseu” (Faptele Apostolilor 23:6), în ce privește neprihănirea exterioară, dată de lege, puteai spune că era “fără prihană” (Filipeni 3:5). El putea primi mărturie din partea neamului său pentru că viața lui era cunoscută de ei “din cele dintâi zile ale tinereţii” fiindcă a petrecut-o “în Ierusalim, în mijlocul neamului” (Faptele Apostolilor 26:4). În ceea ce privește performanțele sale, el învățase “la picioarele lui Gamaliel”, unul dintre cei mai respectabili și învățați iudei ai vremii sale. În perioada pregătirii sale a cunoscut “cu de-amănuntul Legea părinților”. Conform cu ceea ce cunoștea el la acea vreme, a fost unul dintre cei mai proeminenți tineri, un om cu un potențial fantastic, fiind considerat “plin de râvnă pentru Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 22:3). Nu cred că vreunul din cititorii acestei cărți s-ar putea compara cu religiozitatea, pregătirea, moralitatea și calificările acestui mare om. Totuși, el consideră că în zilele acelea era un mort spiritual. El nu a fost un scandalagiu, un depravat, o scursură a societății, un rebel sau un om rău famat, ci un om foarte riguros în moralitatea lui și foarte dedicat în religia lui.  

Ultima expresie folosită de apostol pentru a demonstra căderea întregii umanități în păcat este „eram din fire copii ai mâniei ca și ceilalți” (v.3). Este evident că Pavel se referă la două categorii de persoane: noi și „ceilalți”. Pentru evrei lumea se împărțea doar în două categorii – evrei și neamuri. Dar expresia nu face referire la această categorisire, ci, ca mai înainte, el vorbește despre creștini și „ceilalți” care încă nu sunt mântuiți. Apostolul Pavel adoptă această categorisire pentru a arăta că, fie că este vorba despre cei mântuiți, fie că este vorba de oameni care încă sunt păgâni idolatri și imorali, orice om se naște în moarte spirituală.  

Unii oameni ai lumii sunt consternați de faptul că noi afirmăm cu atâta siguranță mântuirea, de parcă am vorbi despre niște performanțe personale. Trebuie să aducem doctrina depravării omului în centrul predicării, împreună cu remediul adus de Hristos, pentru a aduce orice conștiință la convingerea că în fața lui Dumnezeu, din punct de vedere spiritual, suntem toți prinși în moarte spirituală și incapabili să ne eliberăm din chingile ei.  

Declararea universalității morții spirituale trebuie să fie un mare afront pentru atâția tineri creștini și oameni morali care poate se află la a treia, a patra sau a cincea generație de credincioși. Pe nebăgate în seamă, aceștia au început să creadă că, într-un fel cu totul ciudat, credința s-a transmis din tată în fiu și astfel această descriere n-ar fi atât de potrivită pentru ei. Dar dacă suntem sinceri în fața textului, vedem că Dumnezeu contestă faptul că moralitatea, originile etnice sau tradiția spirituală și religioasă ar putea schimba în vreun fel moartea spirituală. 

Sunt gata să spun că moralitatea, religiozitatea, tradiționalismul religios și alte forme de evlavie și spiritualitate, îmbrăcate toate cu straie creștine, sunt forme prin care Satan nu face decât să amăgească nenumărate suflete și să le anestezieze conștiința, convingându-i că aceste lucruri ar fi, într-un fel, dovezi ale mântuirii și mărturii incontestabile ale faptului că ei nu fac parte din marea masă de oameni coruptă de păcat și moartă față de Dumnezeu.  

Pe lângă aceste afirmații clare putem adăuga faptul că Pavel demonstrează căderea întregii umanități și prin identificarea lui Satan „domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării”. „Fii neascultării” sunt toți oamenii, pentru că Pavel arată că toți oamenii sunt „neascultători” înainte să fie mântuiți (Tit 3:3). Noi știm că „toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5:19) și că toți suntem progeniturile lui spirituale încă de când ne naștem, fără excepție. Suntem parte a acestei lumi pentru că toți umblăm „după mersul lumii acesteia” și „toată lumea zace în cel rău”.  

 Orice încercare de a ne considera aparte de acest grup al oamenilor morți este sortită eșecului. Dumnezeu nu ne lasă nici o portiță de scăpare. Suntem parte dintr-un grup de oameni care se îndreaptă spre pierzare finală. Suntem deja pierduți, dar nu trăim această pierzare finală pentru că, în răbdarea Lui, Dumnezeu ne îngăduie pe acest pământ și ne trimite emisarii Săi care predică Evanghelia și cheamă oamenii, în Numele Său, la mântuire și împăcare cu Cel pe care Îl dușmănesc fără motive. 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cuprinderea morții spirituale

  1. Pingback: Andrei Croitoru: Moralitatea, religiozitatea, tradiționalismul religios și alte forme de evlavie și spiritualitate, îmbrăcate toate cu straie creștine, sunt forme prin care Satan nu face decât să amăgească nenumărate suflete și să le anestezi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s