Un pahar sau mai multe?

PROBLEMA NUMĂRULUI DE PAHARE

În mai multe adunări au fost discuții înfocate pe tema numărului de pahare la Cina Domnului. Am întâlnit persoane atât de convinse de faptul că acesta este un aspect esențial încât au părăsit adunarea din pricina numărului de pahare cu care ei nu erau de acord. Consider că o asemenea atitudine dovedește în primul rând incapacitatea unor creștini în a face distincție între aspectele esențiale doctrinare și cele secundare.

Din practicile pe care le-am observat există cel puțin trei situații referitoare la numărul de pahare. În foarte puține adunări, de obicei cele mai mici din zona rurală, există un singur pahar din care beau frații și surorile prezente la Masa Domnului. În cele mai multe adunări care țin la numărul corect de pahare există două pahare – unul pentru surori și altul pentru frați. În adunările mai mari există păhare mai mici pregătite mai dinainte care se distribuie individual în timpul celebrării Mesei Domnului.

Extremele la care au ajuns unii sunt ridicole. Unii insistă ca în bisericile care au sute de membri, fiecare este obligat să aștepte până când fiecare bea din același pahar. De asemenea, unii s-au împotrivit practicii de a șterge buza paharului cu un material curat și au insistat ca toți să bea unii după alții chiar dacă sute de guri au atins anterior același loc al paharului. Unii spun că și persoanele cu boli transmisibile ar trebui să bea din același pahar pentru că Domnul va oferi protecție miraculoasă.

O REPRODUCERE EXACTĂ

Din punctul meu de vedere a se insista pe aspectul numărului de pahare este un lucru dăunător pentru că scopul Domnului Isus și al evangheliștilor care relatează Masa Domnului nu a fost să traseze ca normă numărul de pahare. În cazul în care considerăm că intenția lor a fost să stabilească numărul de pahare va trebui să fim de acord că toate aspectele trebuie privite ca normative.

(1) Conform evangheliștilor Masa Domnului a fost celebrată în timpul mesei pascale. Trebuie oare adunarea să aibă de fiecare dată o masă pascală în interiorul căreia să celebreze Masa Domnului? Desigur, cei mai mulți vor spune că nu este necesar. Mai mult, vedem că în Corint, la Ierusalim și în Troa se luau împreună cu niște agape. Astăzi, în foarte puține cazuri se practică acest obicei.

(2) Luca ne arată că la acea Cină s-au servit două pahare: „Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi,” (Luca 22:17); „Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”” (Luca 22:20). Este evident că ambele pahare au fost date acelorași ucenici. Vom lua la Masa Domnului de două ori din vin, din pahare diferite? Desigur, noi putem avea o explicație pentru care nu facem acest lucru și ea poate fi validă, dar este evident că ne aflăm într-un alt format astăzi.

(3) Este evident că la Masa Domnului au participat doar bărbați. Nici în Faptele Apostolilor și nici în 1 Corinteni nu ni se precizează că la Masa Domnului participau femei. Eu sunt convins că toată adunarea participa, dar Scriptura nu menționează explicit că femeile au băut din paharul de la Masa Domnului.

(4) De ce există două pahare pentru vin, unul pentru frați și altul pentru surori deodată ce este clar că apostolul Pavel, când prezintă evenimentul Cinei Domnului, vorbește despre un singur pahar? „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” (1 Corinteni 10:16). Am auzit persoane care insistă pentru un singur pahar și totuși folosesc în adunare două pahare.

(5) Dacă la observațiile mele se găsesc răspunsuri pertinente, și eu cred că se pot găsi, mă întreb ce explicație există pentru practica de a merge cu calfa de vin prin adunare pentru a alimenta paharul de vin care se golește? Nu văd nicăieri în Scriptură un asemenea obicei și nici în practica apostolilor și a bisericii primare. Desigur, nu sunt împotriva acestui lucru, ci spun doar că cei care insistă pe menținerea practicii originare nu sunt consecvenți.

(6) La Masa Domnului au fost doar apostolii deși Domnul Isus a avut mai mulți ucenici care au mers după El. Înseamnă asta că doar anumiți frați din biserică pot participa? Sunt ei apostoli? Desigur, toți creștinii vor obiecta față de acest argument. 

(7) Ce formă avea paharul de la Masa Domnului? Ce dimensiune avea? Contează aceste aspecte. Vom spune că nu. Eu sunt de acord! Dar asta presupune că nu suntem suficient de stricți și că înțelegem care sunt elementele importante de la Masa Domnului care trebuie reproduse în fiecare eveniment similar.

(8) Rămâne o întrebare pentru cei care insistă pe reproducerea exactă a evenimentului: de ce există adunați la un loc mai mult de 11 sau 12 credincioși și nu se respectă formatul inițial? Știm că în secolul 1 bisericile erau în general în casele unor credincioși și se pare că și numărul credincioșilor participanți era mic. Este aceasta o regulă pentru astăzi? Cu siguranță vom obiecta că acest lucru este irelevant.

CONCLUZII

Am vrut să demonstrez prin aceste observații că numărul de pahare, ca și alte elemente prezente în prima celebrare a Mesei Domnului și a celor de după aceea, nu a fost o preocupare dogmatică a evangheliștilor, apostolilor sau credincioșilor din biserica primară. Mă tem că diavolul ne atrage în niște discuții interminabile care acoperă adevarata semnificație a Mesei Domnului.

Cred că deseori se ratează limbajul figurat folosit în anumite situații. Iată ce spune Pavel: „Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului” (1 Corinteni 11:20). Dacă Pavel se referă la Cină care cuprinde vin și pâine, cum putem noi mânca vinul? Sau pâinea se amesteca cu vinul și astfel putea fi mâncată? Desigur, vom fi de acord că este un limbaj special.

Același lucru îl putem spune referitor la pahar. Domnul Isus spune: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu” (1 Corinteni 11:25). Era paharul sau sângele – temelia legământului? Desigur, sângele era temelia legământului! De ce spune Domnul că paharul este legământul? Poate un pahar din materie fizică să fie baza vreunui legământ? cu siguranță NU dar Domnul folosește un limbaj figurat prin care atribuie semnelor fizice și vizibile înțelesul spiritual.

Cei care insistă pe numărul de pahare trebuie să ne arate și să explice unde Domnul Isus sau apostolii au dat o semnificație spirituală recipientului. Eu cred că Domnul a dat o semnificație simbolului – pâinea și vinul – nu recipientului. A insista asupra formei, numărului, dimensiunii recipientului este inutil și păgubos.

Cred că existența paharului/paharelor, a lichidului care este vin și simbolizează sângele Domnului, a tuturor credincioșilor – este ceea ce este cu adevărat important. În mintea noastră trebuie să existe o diferențiere clară între aspectele contextuale de la Masa Domnului și cele simbolic – spirituale care trebuie să fie prezente la orice eveniment în care se celebrează Masa Domnului.

Când Pavel vorbește despre Masa Domnului și explică simbolul atunci când prezintă simbolul vinului el afirmă: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” (1 Corinteni 10:16). Pavel nu spune că un singur pahar arată unitatea noastră, ci că o singură pâine poartă acest înțeles: „Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine” (1 Corinteni 10:17).

Domnul Isus face o promisiune legată de vin, nu de pahar, ceea ce arată că pentru El simbolul vinului era important, nu paharul sau numărul de pahare, deși anterior spusese că „acest pahar este legământul”: „Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26:29).

Pentru cei care insistă pe numărul de pahare trebuie să existe un înțeles spiritual deosebit pe care trebuie să-l explice și/sau de asemenea să atribuie ceva mistic prezenței unui pahar (două sau câte or fi) pentru că doar așa se poate explica insistența și dispoziția lor de a descalifica Masa Domnului din acest motiv sau părăsirea adunării.

Acest articol a fost publicat în Cina Domnului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s