Sectarismul și necesitatea triajului

Astă noapte, călătorind din Moldova spre Oltenia, am tot meditat la duhul sectar despre care vă scriam ceva zilele trecute. La un moment dat mi-a picat fisa cu privire la o altă manifestare foarte frecventă. Nu mă pot exclude pentru că și eu m-am făcut vinovat în această privință.

Există acest tip de sectarism individual care presupune o excludere a tuturor celor care nu sunt de acord cu persoana sectară. Sunt excluși din împărăție, din adevărata biserică, din mântuire etc. Dacă stați și vă gândiți bine, sectarismul colectiv este mult mai răspândit și otrăvitor. Iată cum se manifestă și care este psihologia lui.

Când o mișcare s-a format prin rupere de alta, cea veche fiind de obicei cu vechime, istorie și tradiție, a simțit nevoia să se auto-legitimizeze. Este un reflex psihologic, nimic spiritual în el în foarte multe cazuri. Cea mai rapidă formă de auto-legitimizare este demonizarea tuturor celorlalți. Astfel, apare ca ciuperca după ploaie “adevărata biserică”. Aveți de exemplu “biserica sfinților de pe urmă”. Titlul presupune că ei sunt sfinții de pe urmă, nu alții. Aveți biserici care pretind că s-au întors direct la Cincizecime, fiind în legătură spirituală, doctrinară și practică, cu biserica primară. Evident, restul nu sunt. Aveți biserici care se consideră biserica adevărată (Filadelfia din Apocalipsa, fecioarele înțelepte), în timp ce absolut toate celelalte sunt Laodiceea – biserica vărsată din gura Domnului). Aveti biserica adventă care așteaptă venirea Domnului ca și cum celelalte nu așteaptă.

Este irelevant pe ce criteriu inventezi “biserica adevărată” cât timp respecți principiul sectar – cine nu crede și practică ca noi, nu este din biserica autentică. Poate fi vorba de ziua sabatului, de vorbirea în limbi, de liturghie, de botez, de forma de conducere etc.

Din discuțiile pe care le-am avut frecvent cu oameni din aproape toate mișcările mari creștine, am văzut același reflex sectar. Desigur, nu toți sunt așa. Reflexul este de a demoniza eclesiologic pe cei care nu fac parte dintr-o biserică ca a ta. Eroarea care stă la bază este perfecționismul eclesiologic. James White vorbește foarte des despre “perfecționism dogmatic” care presupune că cineva trebuie să creadă toate doctrinele biblice pentru a fi mântuit. “Perfecționismul eclesiologic” presupune, în mod fals, că un grup creștin trebuie să aibă toate elementele unei adunări ca să fie adunare adevărată. Altfel, zic ei, nu există pur și simplu. Este “adunare apostată”.

Care este dificultatea? Dificultatea constă în faptul că Biblia chiar identifică biserici false și biserici adevărate! Da, Scriptura este preocupată de acest subiect. Noi nu trebuie să negăm legitimitatea preocupării de a identifica adunarea adevărată. Nu putem să ne aruncăm cu capul în jos într-un soi de ecumenism eclesiologic afirmând că toți sunt parte din adunări biblice, doar de teama catalogării că adunări sectare. Așadar, unii s-ar putea să fie corecți în principiile lor și pretențiile lor. Cine sunt acestia, deodată ce atâtea grupuri declară că dețin depozitul doctrinar apostolic și în special eclesiologia corectă?

Eroarea majoră care se comite este că nu se nuanțează distincția dintre o biserică ADEVĂRATĂ și una SĂNĂTOASĂ. Astfel, o adunare s-ar putea să fie adevărată, dar nu sănătoasă. Nu putem vorbi de adunare PERFECTĂ pentru că nu există așa ceva. Așadar, o biserică poate fi sănătoasă fără să fie perfectă.

Este necesar să fim în stare să avem un TRIAJ al doctrinelor biblice. Există doctrine fundamentale pentru mântuire, dar există și doctrine esențiale pentru eclesiologie. Astfel, cineva ar putea să stea liniștit fiind sigur că are doctrina corectă de mântuire, în timp ce grupul din care face parte să fie fondat pe principii nebiblice. In cazul acesta el poate fi cu adevărat mântuit, dar nu înseamnă că face deodată parte dintr-o adunare adevărată. A deține învățătura corectă despre mântuire (in fundamentele ei) nu înseamnă că automat ai și eclesiologia corectă și cu atât mai puțin nu te propulsează automat într-o adunare adevărată și sănătoasă.

Dacă este să îmi dau cu părerea, ca toți ceilalți (care cred că părerile lor sunt de fapt textul biblic), eu cred că vorbirea în limbi, sabatul, răpirea (în, după, la mijlocul necazului) sau etichetele religioase nu au NIMIC de-a face cu natura și definiția unei adunări. Nu infirmă și nu confirmă nimic. Cine crede altfel, comite o eroare de confundare a două categorii de doctrine diferite, ambele categorii importante, dar în privințe diferite.

De exemplu, o adunare nu poate fi adunare dacă nu are botez sau cina Domnului. Îmi veți spune că mă contrazic cu ce am spus inițial. Dar nu este adevărat. Ceea ce spun este că o adunare nu poate pretinde monopol pe natura adunării afirmând că autenticitatea unei adunări stă în cele mai mici detalii. De exemplu, unii exclud pe cei care nu iau cina cu azimi și vin dintr-un singur pahar. Cred că acesta este sectarism eclesial. Alții exclud prezbiterienii care botează și copii – conform lor toate bisericile prezbiteriene nu sunt deloc biserici. Alții exclud pe cei care n-au conducere doar prin prezbiteri sau conducere congregațională. Fiecare cu ale lui insistă că diavolul stă în detalii și detaliile fac totul, așa că ori crezi și practici ca ei, ori nu faci parte dintr-o adunare adevărată.

Ca să clarific – eu cred că și cei care mie mi se par mai exclusiviști pot fi oameni mântuiți care fac parte din adunări adevărate. Am folosit termenul “sectar” în sens tehnic, nu dezaprobator și acuzator, chiar dacă nu sunt de acord cu practica și pretențiile acestora.

Un rezultat al sectarismului eclesial este izolarea. Ea presupune că nu trebuie să ne atingem de alte grupuri pentru că ne poluăm prin asociere. Așa s-ar putea întina și adunarea noastră adevărată. Este doar un rezultat. Evident, nu pot pretinde ca fiind absolut necesară orice fel de colaborare între biserici, slujitori și frați. Fiecare să facă după cum simte libertate, dar cred că ar trebui să fim mult mai precauți și preciși în exluderi, atunci când vine vorba de eclesiologie.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s