OrtoPraxia de bază a bisericii primare – Fapte 2:42

„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele apostolilor 2:42)

Este probabil primul text care ne dezvăluie care erau preocupările de bază ale bisericii primare de la Ierusalim. Ne așteptăm ca ceea ce ne este scris în acest pasaj să reprezinte nu doar descriptiv ceea ce se practica la Ierusalim, ci și prescriptiv ceea ce Dumnezeu dorește să vadă în toate adunările Sale de pe întreg pământul, până la finalul veacurilor.

Evident, ceea ce găsim în acest pasaj vedem prezentat pe larg în epistole. Acolo este explicat pe larg fiecare element descris aici. Așadar, noi luăm principiile (și practica) din acest pasaj și le privim ca prescriptive deoarece sunt întărite de toată Scriptura.

Vreau să insist asupra expresiei frângerea pâinii și să subliniez câteva principii pe care eu le consider evidente. În mod clar, interesul nostru, în studierea Scripturii, nu este să justificăm niște preferințe personale, o tradiție denominațională sau altceva de acest gen, ci să citim în Scriptură ceea este deja acolo de 2000 de ani indiferent de cât de mulți oameni au văzut acest lucru.

1. Semnificația frângerii pâinii

Eu personal cunosc foarte puține persoane care să nege că aici am avea de a face cu Cina Domnului, însă unii insistă să afirme că aici nu este neapărat vorba despre Cina Domnului deoarece expresia nu conține un aspect elementar – vinul.

Motivul pentru care eu cred că expresia descrie perfect Cina Domnului este același pentru care expresiile “Masa Domnului” și “Cina Domnului” nu conțin elementul paharului sau vinului în mod direct, ci indirect. Așadar, în toate situațiile avem de-a face cu o metonimie. Domnul Isus instituie Cina Domnul în interiorul mesei pascale și nici termenul Paște nu conține în sine vreo precizare cu privire la vin deși acesta era o parte elementară în masa pascală.

Mai mult, chiar în uzanța obișnuită a expresiilor “masă” și “cină” noi includem și băuturile care se consumă și nimeni nu ar înțelege din folosirea expresiilor că lichidele ar lipsi doar pentru că ele nu sunt menționate direct. Știm bine că în primul secol atât la Ierusalim, în Troa și în Corint Cina Domnului era celebrată împreună cu mese de dragoste.

Astfel, obiecția cu privire la semnificația expresiei mi se pare una foarte subțire și care ignoră uzanța obișnuită a expresiilor folosite în Scriptură pentru Masa Domnului. Eu cred că folosirea acestui limbaj “trivial” pentru Masa Domnului ne arată cât de obișnuită era ea pentru credincioșii din secolul 1.

O obiecție similară identifică prezența aceleiași expresii în Evanghelia după Luca 24:35 unde este clar, spun unii, că Domnul Isus nu a dat Cina Domnului. Eu nu voi dezbate dacă a dat sau nu Cina celor două ucenici, dar nu văd deloc de ce această expresie nu ar putea fi una generală care se referă la mesele evreilor, care acum capătă și o conotație specifică spirituală, referindu-se la Masa Domnului. În sprijinul acestei idei voi sublinia că același limbaj folosit de luca la Masa Domnului (22:19) este folosit la cina cu cei doi ucenici (24:30). Mai mult, Domnul Isus face aceleași acțiuni și Luca folosește acel limbaj la înmulțirea pâinilor (Luca 9:16).

Un alt motiv pentru care cred că expresia aceasta descrie Cina Domnului este Faptele 20:7 unde Luca identifică ca scop principal al întâlnirii frângerea pâinii. Mai mult, el alege specific ziua dintâi a săptămânii, ziua obișnuită de întâlnire a creștinilor pentru slujbă. Deși Pavel a dat multă învățătură cu această ocazie, totuși Luca nu spune că s-au întâlnit pentru predicare. Este puțin probabil că el a stabilit ca scop al întâlnirii ceva mai puțin important. Imediat după ce menționează scopul întâlnirii Luca îl prezintă pe Pavel predicând, ceea ce arată că scopul întâlnirii era liturgic. Chiar și când menționează frângerea pâinii el o diferențiază de cină folosind două expresii diferite, totuși le alătură pentru că Cina Domnului era luată în interiorul unor mese obișnuite.

2. Prioritatea frângerii pâinii

În enumerarea din acest verset frângerea pâinii ocupă locul 3. Ea este prezentată ca prioritară împreună cu celalte elemente. Ea nu este văzută ca ceva cu totul neobișnuit și rar, dar nici ca ceva banal și obișnuit încât nici să nu merite precizarea.

Chiar din punct de vedere al topicii propoziției (ordinea cuvintelor) înțelegem că verbului stăruiau se subordonează cele patru elemente precizate în acest pasaj și ele sunt egale ca importanță. Astfel, celelalte aspecte menționate până în finalul pasajului nu sunt așezate sub același verb, astfel autorul izolează cele patru elemente ca fiind preocupările de bază ale bisericii.

Astfel, nu porți citi această propoziție și să afirmi că învățătura apostolilor era esențială, dar că frângerea pâinii nu ar fi fost deodată ce toate sunt puse în aceeași propoziție fără nici un fel de diferențiere.

3. Frângerea pâinii ca parte liturgică

Un lucru care este evident, dar care trebuie precizat este faptul că frângerea pâinii era parte din slujbele adunării primare. Cu toții am fi de acord că fără învățătura apostolilor, rugăciuni și legătura frățească nu poate exista adunare adevărată și slujbă creștină, dar același lucru trebuie să-l spunem și despre frângerea pâinii. Noi nu putem selecta după bunul nostru plac și să prioritizăm trei elemente din patru, doar pentru că tradiția noastră ne dictează acest lucru.

Sunt unii care văd expresia “frângerea pâinii” ca referindu-se la o cină obișnuită, o masă de dragoste. Acest lucru nu poate fi adevărat pentru că autorul intenționează în acest pasaj să ne prezinte nu doar lucrurile obișnuite pe care le făceau creștinii secolului 1, ci mai degrabă ortopraxia liturgică în esența ei. Astfel, el nu descrie în acest verset ce făceau creștinii în zilele obișnuite, ci atunci când erau împreună în părtășia adunării.

Eu cred că reformatorii au afirmat adevărul atunci când au spus că nu există o biserică adevărată care nu predică Cuvântul și nu practică corectă sacramentele, iar acest verset ne arată exact acest fapt – Cuvântul, comuniunea, frângerea pâinii și rugăciunea face parte din esența practicii unei biserici creștine.

Calvin comenta pe marginea acestui pasaj astfel: “Motivul meu pentru care cred că frângerea pâinii trebuie înțeleasă ca Masa Domnului este pentru că Luca prezintă lucruri care constituiau starea publică a bisericii. Da, el descrie aici, patru semne prin care fața adevărată și naturală a bisericii poate fi judecată.”

4. Frecvența frângerii pâinii

Probabil cel mai controversat aspect este frecvența frângerii pâinii. Eu voi argumenta în același fel ca și până acum – dacă cele patru elemente descriu practica obișnuită a bisericii înseamnă că frângerea pâinii trebuie să fie frecventă ca și celelalte elemente.

În acest punct obiecțiile se împart în mai multe categorii și pentru mine este foarte ciudat că nu există obiecții față de celelalte elemente, ci doar față de acesta iar motivul pentru care există obiecții nu este textul Scripturii, ci tradițiile denominaționale care au la bază tot felul de justificări ciudate care nici măcar nu merită abordate acum.

O primă obiecție este că frecvența strângerilor bisericii primare era sporită spre deosebire de cea de astăzi. Acest lucru este adevărat însă Cina Domnului nu poate fi exagerat de rară chiar în raport cu întîlnire noastre obișnuite. Cel puțin în România majoritatea adunărilor au cel puțin 12 întâlniri pe lună dintre care doar una conține Cina Domnului și nu știu pe nimeni care să nege că raportul de 1 la 12 este unul extrem de mic.

A doua obiecție este că expresia “ei stăruiau” nu prezintă frecvența exactă. Mai mult, se afirmă că și expresia “erau nelipsiți de la templu în fiecare zi” nu se poate referi la fiecare zi din săptămână, la fel cum faptul că toți își vindeau ogoarele și împărțeau nu trebuie interpretat literal. Deși aș putea fi de acord cu această interpretare, totuși ea nu face decât să sublinieze că Cina Domnului nu avea loc zilnic, ci foarte des în timpul săptămânii, lucru care nu justifică deloc celebrarea extrem de rară, adică odată pe lună.

A treia obiecție este că dacă este să luăm Cina Domnului după principiul adunării primare, atunci ar trebui să o luăm la fiecare slujbă. Această obiecție este întâlnită frecvent și vreau să-i răspund pe larg:

– Cei care aduc această obiecție ar trebuie să înceapă cu a practica Cina Domnului măcar săptămânal și mai apoi să se gândească la o frecvență mult mai sporită.

– Argumentul acesta este în general adus doar pentru a sugera că nici măcar cei care insistă pe frecvența săptămânală nu sunt consecvenți, însă întrebarea este cine sunt cei mai aproape de tiparul Scripturii?

– Cei care folosesc acest argument consideră că deodată ce nu se aplică principiul întocmai, pot să păstreze frecvența lunară a Cinei. Dar vă rog să observați inconsecvența – ei spun că deodată ce nu pot celebra Cina foarte des înseamnă că o pot celebra foarte rar. Eu personal nu pot vedea logica acestui argument.

– Presupunerea că ar trebui să luăm Cina zilnic se bazează pe o diviziune absurdă a slujbelor. În cazul în care se argumentează în acest fel am putea spune că ea trebuie luată chiar de două ori pe zi dacă avem două slujbe sau chiar de mai multe ori pe zi deodată ce nu poate fi valabilă Cina de la 10:30 pentru partea din slujbă de la 11:30. Evident, nimeni nu ar fi dispus să meargă cu argumentația spre asemenea absurdități, dar logica acestui argument merge în această direcție.

– Motivul pentru care nu luăm Cina Domnului zilnic este datorită faptului că nu ne întâlnim zilnic. Adunarea noastră, de exemplu, are la întâlnire de rugăciune în timpul săptămânii unde participă o mică parte din adunare și de aceea nu ar fi potrivit ca să se ia Cina. Iar pentru noi Ziua Domnului este o singură zi, formează un întreg și de aceea Cina Domnului în această zi, indiferent când ar fi celebrată, este suficientă.

5. Locul frângerii pâinii

Astfel, frecvența Cinei Domnului nu este relevantă doar pentru că nu știm exact cât de des era celebrată în biserica primară și doar pentru că slujbele noastre nu sunt la fel de frecvente. Ceea ce trebuie păstrat este principiul observat în acest pasaj, nu practica exactă. Iar principiul este că Cina Domnului era frecventă. Astfel, frecvența de astăzi trebuie să fie raportată la întâlnirile noastre.

Primul element din acest pasaj este învățătura apostolilor deoarece ea prezintă verbal Evanghelia în timp ce Cina prezintă vizual – Persoana și lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus.

Al doilea element este legătura frățească și nu există nici un alt simbol care să arate mai bine atât perimetrul frățietății, adică cine sunt mădularele vii ale trupului lui Hristos, cât și baza acestei unități – adică jertfa Domnului Isus.

Ultimul element este rugăciunea. Pasajul începe teocentric și se termină teocentric. Primul element, revelația, ne arată că Dumnezeu vorbește către noi, iar ultimul element – rugăciunea, arată cum noi vorbim către Dumnezeu. Răspunsul nostru către Dumnezeu este hrănit atât de revelația verbală cât și de cea vizuală prin Cina Domnului.

Nu știu de ce ar primi cineva revelația verbală și să o refuze pe cea vizuală deși ambele sunt lăsate de Dumnezeu. De asemenea, nu există nici un motiv pentru care actul care arată unitatea tuturor copiilor lui Dumnezeu, perimetrul adunării locale și baza unității, adică jertfa Domnului Isus, să fie celebrat atât de rar.

De asemenea, nu există nici un motiv serios pentru care Cina Domnului care, împreună cu predicarea Scripturii, animă și stimulează spiritual inimile credincioșilor îndreptându-le către Persoana și lucrarea jertfitoare a Domnului Isus, să fie celebrată rar, nu des.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la OrtoPraxia de bază a bisericii primare – Fapte 2:42

  1. Pingback: Masa Domnului în case | Apologia Reformată

  2. Pingback: Andrei Croitoru: Masa Domnului în case – ARMONIA MAGAZINE – USA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s