Dumnezeirea lui Isus în scrierile primelor veacuri

Noi credem că Scriptura afirmă dumnezeirea lui Isus. Evident, evreii consideră acest lucru o blasfemie. Iudaizatorii recenți batjocoresc atât dumnezeirea Lui cât și Sfânta Treime.

De-a lungul secolelor creștinii au predicat și au pictat chipul Lui. Evident, nimeni nu știe și ni-i nu poate pretinde că știe cum a arătat Domnul dar dorința unora a fost să ilustreze dubla Sa natură chiar prin fizionomia feței. Deși noi protestanții respingem chiar și scopul liturgic al icoanelor, totuși suntem de acord cu mesajul dumnezeirii lui Isus.

Ideea potrivit căreia Isus a fost “divinizat” în anumite concilii este o ignorare a istoriei. Voi pune doar câteva citate din scriitori importanți și documente cunoscute care arată felul în care a fost privit Isus imediat după perioada apostolică – ca Hristos Pantocrator (Χριστὸς Παντοκράτωρ)

Teofil al Antiohiei (120-180), A 2 – a carte către Autolic, cap. XXII

“Așadar, Cuvântul este Dumnezeu și născut din Dumnezeu; Tatăl universului, când vrea, Îl trimite în vreun loc oarecare, și trimis de Tatăl se duce acolo, este auzit, este văzut și se găsește în acel loc.”

Epistola lui Barnaba (70-135)

Capitolul 5:5: “Dacă Domnul a îndurat patimile pentru sufletul nostru, El, care este Domnul întregii lumi, Căruia Dumnezeu I-a zis la întemeierea lumii: “Să facem on după chipul și asemănarea noastră”, cum de a îndurat să pătimească de mâini omenești”?

Capitolul 5:10: “Dacă n-ar fi venit în trup, cum ar fi putut rămâne vii uitându-se la El, odată ce nu pot să se uite cu ochii liberi la razele soarelui, care este lucrul mâinilor Lui și care are să înceteze de a fi”?

Epistola către Diognet (130)

7:2: “N-a trimis oamenilor un slujitor sau un înger … ci pe Însuși Meșterul și creatorul universului, prin care a creat cerurile, prin care a închis marea și hotarele ei”

7:3: “L-a trimis cu bunătate și blândețe, cum trimite un rege pe fiul său, L-a trimis ca Dumnezeu, L-a trimis ca la oameni, L-a trimis ca să mântuie”

Ignatie către Efeseni (35-108/140)

1:1 “Fiind următori ai lui Dumnezeu, ați îndeplinit desăvârșit lucrarea cea frățească, după ce ați dobândit o viață nouă prin sângele lui Dumnezeu.”

7:2 “Un singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor și apoi nepătimitor, Isus Hristos, Domnul nostru.”

15:3 “Pe toate, dar, să le facem ca și cum Domnul ar locui în noi, ca să fim temple ale Lui, că El este în noi Dumnezeul nostru precum și este și se va arăta înaintea feței noastre, dacă Îl iubim cu dreptate”

18:2: “Dumnezeul nostru Isus a fost zămislit de Maria, după rânduiala lui Dumnezeu, din sămânța lui David și din Duhul sfânt, s-a născut și a fost botezat, ca prin patima Lui să curăț ască apa.”

19:3 “neștiința s-a risipit, iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu S-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieții veșnice”.

Iustin Martirul (100-165) în apologia întâi în favoarea creștinilor către Antonius Pius

Capitolul XIII: “așa cum și noi de îndată ce am crezut Cuvântului, am renunțat de a mai crede în aceia (zei) și urmăm singurului Dumnezeu nenăscut, prin Fiul”

Capitolul XXII: “Iar dacă și în chip deosebit, pe lângă nașterea Lui comună, noi spunem că El s-a născut din Dumnezeu, ca Cuvânt al lui Dumnezeu (Așa cum am arătat mai înainte)”

Capitolul LXIII: “Căci cei ce zic că Fiul este Tatăl, sunt dați pe față ca unul care nici pe Tatăl nu-L cunosc și nici că Tatăl are un Fiu, care fiind Cuvântul și Primul născut al lui Dumnezeu este în același timp și Dumnezeu”.

Apologia lui Aristide (124-134), cap. II

“Creștinii identifică începutul religiei lor cu Isus, Mesia, care este numit Fiul celui Preaînalt. Și se spune că Dumnezeu a coborât din cer și printr-o fecioară evreică și-a asumat un trup și l-a îmbrăcat, și Fiul lui Dumnezeu a trăit într-o fiică de om. Aceasta este scris în Evanghelie, după cum se numește scrierea lor, care a fost predicată printre ei pentru scurt timp. Și tu însuți dacă o vei citi, îi vei vedea puterea.”

Epistola Apostolilor (sec. 2), cap. III

“În Dumnezeu Domnul, Fiul lui Dumnezeu, noi credem că El este Cuvântul întrupat, care a luat un trup în sfânta fecioară Maria, născut prin Duhul sfânt, nu prin dorința cărnii, ci prin voia lui Dumnezeu”

Clement Alexandrinul, Pedagogul,

Cartea întâia, capitolul 4: “Pedagogul nostru, o copii, este asemenea cu Dumnezeu, Tatăl Său, al cărui Fiu este – este fără de păcat, nepătat, nepătimaș cu sufletul, Dumnezeu preacurat în chip de om, slujitor al voinței părintești, cuvânt Dumnezeu, Cel ce este în Tatăl, Cel ce șade la dreapta Tatălui, împreună și cu chipul, Dumnezeu”.

Cartea întâia, 23:1 “dar e de la sine înțeles că nu numai că a dat Cuvântului întâietatea de a suferi, dar, prin aceea că n-a fost jertfit [Isaac], a arătat simbolic dumnezeirea Domnului.”

Cartea întâia, 25:2 “Dacă îi lipsește ceva, atunci acel ceva trebuie să-l învețe. Dar este cu neputință, ca El să mai aibă ceva de învățat, odată ce este Dumnezeu. Nu este cineva mai mare decât Cuvântul, nici nu există învățător pentru singurul Învățător.”

Cartea întâia, 55:2 “Pedagogul nostru însă, este sfântul Dumnezeu Isus, Cuvântul, care conduce întreaga omenire. Însuși iubitorul de oameni Dumnezeu ne este pedagog”.

Cartea întâia, 74:1 “Este evident, în adevăr, că Dumnezeul universului este numai unul singur – bun, drept, creator, Fiul în Tatăl, căruia slava în vecii vecilor. Amin”.

Iustin Martirul în dialog cu Iudeul Trifon,

Cap. 34: “Iar că Hristos este împărat, preot, Dumnezeu, Domn, înger, om, conducător de cete, piatră și prunc și că, fiind mai întâi pătimitor, Se va ridica apoi la cer și iarăși va veni cu slavă, arătând că va avea o împărăție veșnică, o dovedesc toate Scripturile.”

Cap. 36: “Hristos se numește de către Duhul Sfânt și Dumnezeu și Domn al puterilor și al lui Iacov (Psalmul 24), iar exegeții voștri, după cum strigă Dumnezeu, sunt nebuni atunci când spun că parabola aceasta nu s-a spus cu privire la Hristos, cu privire la Solomon.”

Cap. 48 “Nu este întru nimic mai puțin adevărat că Acesta este Hristosul lui Dumnezeu, chiar dacă eu n-aș putea dovedi că El a existat mai înainte, ca Fiu al Creatorului tuturor, fiind Dumnezeu și că apoi S-a născut om prin Fecioara. ”

Cap. 61: “De altfel și cuvântul Înțelepciune îmi va fi o mărturie că acest Dumnezeu Însuși, Care s-a născut din Părintele tuturor, este și Cuvântul și Înțelepciunea și Puterea și Slava Celuice L-a născut și care a spus acestea prin Solomon (Proverbe 8:21-36)”

Cap. 63: “Cum că El este mărturisit, de către cel care a făcut toate acestea, ca vrednic de a I se da închinare (Ps. 44.7-13) și deci ca Dumnezeu și Hristos, se poate vedea, în chip lămurit, chiar din cuvintele acestea.”

Cap. 71: “Cel răstignit, însuși, era propovăduit ca Dumnezeu și om și că avea să fie răstignit și să moară. Însă fiindcă știu că pe acestea le tămăduiesc toți cei din neamul vostru, nu voi mai începe astfel de discuții, ci voi căzut să discut numai cele care fac parte din cele mărturisite de voi.”

Cap. 125: “Acest lucru s-a profețit și prin taina luptei pe care a dus-o Iacov cu Acela care i s-a arătat, pentru îndeplinirea voinței Părintelui și care, prin aceea că era Fiu întâi-născut al tuturor făpturilor, era Dumnezeu.”

Cap. 126: “Căci El va veni iarăși și atunci cele douăsprezece triburi ale voastre își or lovi piepturile. Căci dacă ați fi înțeles cele trăite de profeți, nu ați mai tăgădui că El este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu celui unul singur, celui nenăscut și nesupus.”

Atenagoras Atenianul, Solie în Apărarea Creștinilor,

“El este Întâiul născut al Tatălui, nu în sensul că ar fi fost creat – căci dintre început Dumnezeu, fiind Intelect veșnic, a avut în El Cuvântul, fiind veșnic rațional” (10.3)

Irineu de Lyon:

“Așa încât, cine n-ar fi încurcat când aude că sunt numiți atei unii care-L cinstesc pe Dumnezeu – Tatăl, Dumnezeu – FIul și Sfântul Duh și care prezintă puterea Lor în unitate și deosebirea Lor în rang?” (10.5)

Așadar, există un singur și Același Dumnezeu, Care a fost vestit prin proroci și a fost anunțat de Evanghelie, și Fiul Lui, care este din rodul pântecelui lui David, adică din Fecioara ieșită din David, El fiind și Emanuel (Împotriva Ereziilor III, 9.2).

Și tămâie, pentru că este Dumnezeu, care S-a făcut cunoscut în Iudeea și S-a arătat lor care nu-L căutau pe El (Împotriva Ereziilor, III, 9.2).

Iar în măsura în care era Dumnezeu, El nu judeca potrivit slavei (de afară) și nu condamna luându-Se după vorbe, căci nu aveau nevoie să-I mărturisească cineva despre om, întrucât El Însuși cunoștea ce este în om (Împotriva Ereziilor, III, 9.3).

Dar și Însuși Cuvântul lui Dumnezeu (dezvăluie aceste trăsături), că El vorbea cu patriarhii de dinaintea lui Moise potrivit divinității și slavei Lui; apoi, celor de sub Lege le acorda o funcție sacerdotală și slujitoare; după aceea, S-a făcut om pentru noi (Împotriva Ereziilor, III, 11.8).

Dacă n-ar fi fost un om acela are să-l învingă pe vrăjmașul omului, Dușmanul nu ar fi fost înfrânt în mod drept. Pe de altă parte, dacă n-ar fi fost Dumnezeu Acela care să ne dăruiască mântuirea, noi nu am fi dobândit-o în mod trainic (Împotriva Ereziilor III, 18:7).

Dar faptul că Hristos singur, spre deosebire de toți oamenii care au trăit în acele vremuri, este proclamat în mod propriu drept Dumnezeu, Domn, Rege veșnic, Unul-născut și Cuvânt întrupat de toți prorocii, apostolii și de Însuși Duhul poate fi observat de toți cei are au o cât de mică legătură cu adevărul (Împotriva Ereziilor III, 19.2).

Pentru că El, spre deosebire de toți, a avut în Sine o obârșie preaslăvit- din Tatăl Preaînalt și pentru că a primit și nașterea preaslăvit din Fecioară, Scripturile dumnezeiești mărturisesc despre El ambele lucruri (Împotriva Ereziilor III 19:2).

Așadar, Dumnezeu S-a făcut om și Domnul Însuși ne-a mântuit pe noi, dându-ne El Însuși semnul Fecioarei (Împotriva Ereziilor III, 21.2).

Așadar, prin cele spuse, Duhul Sfânt a indicat cu precizie nașterea Lui din Fecioară și ființa Lui, anume că este Dumnezeu – căci aceasta etse semnificația numelui lui Emanuel (Împotriva Ereziilor III, 21.4).

Acest articol a fost publicat în patristică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dumnezeirea lui Isus în scrierile primelor veacuri

  1. Vasile Ruta zice:

    Șhalom. Minunate comentarii și dovezi .God Bless you !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s