Atenagoras – Solie în apărarea creștinilor

Poate prin expunerea celor mai importante pasaje din această scriere a secolului 2, datată aproximativ în 177 d. Hr, scrisă de filozoful Atenagoras Atenianul către împărații Marcus Aurelius Atonius și Lucius Aurelius Comodus, vă voi face poftă pentru citirea câtorva lucrări apologetice și teologice cu mare trecere în primele secole.

Doctrina inspirației Scripturii

VIII – „Dar noi avem, ca o mărturie pentru lucrurile pe care le percepem şi credem, profeţii, oameni care, călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, au făcut afirmaţii despre Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu. Şi voi veţi admite, excelând mai mult decât toţi ceilalţi în inteligenţă şi reverenţă faţă de adevăratul Dumnezeu, că ar fi iraţional din partea noastră să încetăm să maicredem despre Duhul lui Dumnezeu, care a mişcat limba profeţilor ca pe nişte instrumente muzicale, şi să aderăm la simple opinii ale oamenilor.”

IX – „Dacă ne-am mulţumi să avansăm consideraţii ca acestea, doctrina noastră ar putea fi privită, de unii, ca fiind umană. Dar, dacă vocile profeţilor confirmă argumentele noastre – pentru că eu cred că şi voi, cu marele vostru zel pentru cunoaştere, şi cu marile realizări în învăţătură, nu puteţi fi ignoranţi faţă de scrierile lui Moise sau a lui Isaia şi Ieremia, şi alţi profeţi, care, fiind înălţaţi într-o stare de extaz deasupra proceselor naturale ale minţii lor, prin impulsul venit de la Duhul Divin, au spus lucrurile cu care au fost insuflaţi, Duhul folosindu-i ca un cântăreţ la flaut25, care suflă într-un flaut – atunci să vedem ce spun oamenii aceştia?”

Doctrina Sfintei Treimi

X – „De altfel, noi recunoaștem că există și un Fiu al lui Dumnezeu…ci Fiul lui Dumnezeu este Cuvânt al Tatălui în idee și în act, căci de la El și prin El toate s-au făcut, Tatăl și Fiul fiind una…Într-adevăr, noi mai spunem că și Sfântul Duh, care lucrează în cei ce glăsuiesc profetic, este o revărsare de la Dumnezeu, revărsându-Se și revenind la El precum o rază de soare”

XXIV – De altfel noi, așa cum vorbim despre Dumnezeu și despre Fiul, Cuvântul Său, și despre Sfântul Duh, uniți ca putere și deosebiți potrivit rangului în Tatăl, Fiul, Duhul, deoarece Fiul e Intelect, Cuvânt, Înțelepciune a Tatălui, iar Duhul o revărsare ca lumina din foc …

Opinia grecilor despre imagini și idoli – din punctul meu de vedere pare să fie preluată de unii pentru a justificarea folosirea icoanelor în ortodoxie.

XVIII – Însă spun unii, chiar dacă acestea sunt imagini, totuși imaginile reprezintă zeii, iar procesiunile la ele și jertfele au loc în cinstea lor; un alt mod de a ne apropia de zei nu există, întrucât – greu de răbdat, cânt se-arată pe față, sunt zeii – (Homer), iar ca dovadă că așa stau lucrurile, ei zic că unii idoli acționează.

Comportamentul creștinilor

XI – La noi însă veți putea găsi oameni simpli, meșteșugrai și bătrâne, care, deși sunt neputincioși în a sluji prin vorbe învățătura noastră, își dovedesc slujirea de bunăvoie prin faptă. Pentru că ei nu învață pe de rost discursuri, ci fac dovada faptelor bune prin aceea că, loviți, nu întorc lovitura, că, tâlhăriți, nu dau în judecată, că dăruiesc celor care cer și că își iubesc aproapele ca pe ei înșiși.

Judecata viitoare

XII – Însă, pentru că suntem covinși că vom da socoteală, pentru toată viața de aici, Dumnezeului Care ne-a creat și pe noi și lumea, noi alegem să ducem o viață măsurată, iubitoare de oameni și smerită. Căci socotoim că niciun rău îndurat în această lume nu este îndeajuns de mare – chiar dacă unii ne despart de suflet – în comparație cu ceea ce vom obține de la Marele Judecător pentru o viață pașnică, iubitoare de oameni și moderată.

Viața viitoare

XXXI.4 – Dacă am fi convinși că vom trăi numai o viață, cea de aici, am putea fi suspectați și că păcătuim, că am fi robii cărnii și ai sângelui, ori că suntem dedați câștiguli și poftelor. Dar, întrucât știm că asupra gândurilor și vorbelor noastre veghează zi și noapte Dumnezeu, CEl care este întru totul Lumină și vede în inimile noastre, suntem încredințați că, odată ce vom trece din viața de aici, noi vom trăi o altă viață: fie una mai bună decât cea de acum, cerească, și nu pământească, așa încât să fim cu Dumnezeu și alături de El, neclintiți și nepătimitori la suflet, și nu ca făpturi de carne, chiar dacă ne-o vom păstra și pe aceasta, ci ca un duh ceresc; fie una mai rea și în foc, dacă vom cădea împreună cu ceilalți. Căci Dumnezeu nu ne-a făcut să fim, asemeni vitelor și animalelor de povară, ceva de prisos, ca să murim și să dispărem.

Providența divină

XXIV.3 – Într-adevăr îngerii au fost creați de Dumnezeu pentru a-și exercita providența asupra realităților puse în ordine de EL, în așa fel încât providența Lui să fie atotcuprinzătoare și generală, îndreptată asupra tuturor, iar cea a îngerilor rânduiți asupra acestor realități să fie una particulară

Căderea demonilor

XXIV.5 – Iar din cei care s-au însoțit cu fecioarele s-au născut așa-numiții giganți. Și să nu fiți mirați dacă o anumită învățătură despre giganți a fost exprimată în parte și de poeți.

Despre avortarea copiilor

XXXV.5 – Iar dacă și despre femeile care foloesc leacuri pentru a avorta spunem că sunt ucigașe și că vor da socoteală de avort în fața lui Dumnezeu, ce motiv am avea să ucidem oameni? Căci unul și același om n-ar putea și să considere că în pântece se află o ființă vie și că de aceea lui Dumnezeu Îi pasă de ea, și să-l ucidă pe cel care a pășit în viață; și să nu lepede noul-născut, din cauză că lepădarea lui ar fi pruncucidere, și să îi ia viața când a crescut!

Monogamia căsătoriilor creștine

XXXIV.3 – Iată adulterii și pederaștrii vorbindu-ne de rău pe noi, cei abstinenți și cu o singură femeie, în timp ce ei trăiesc ca peștii – căci aceștia înghit pe oricine le iese-n cale, cel mai puternic gonind pe cel slab.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Atenagoras – Solie în apărarea creștinilor

  1. XLucian zice:

    E interesant ce credea Atenagoras despre posibilitatea combinarii dintre ingeri (demoni) si oameni.
    „din cei care s-au însoțit cu fecioarele s-au născut așa-numiții giganți.”
    Acesta este un lucru care nu poate fi dovedit, pentru ca textul Scripturii nu lasa sa se inteleaga acest lucru.
    Plus ca daca ar fi fost cit de cit plauzibil, probabil ar fi fost acceptata si cartea lui Enoh.
    Lucru care nu s-a intimplat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s